DECIZIE Nr.
1011 din 7 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. e) si alin. (6),
art. 215 alin. (1) si (3) si art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 547 din 6 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208'alin. (3) lit. e) şi alin. (6),
art. 215 alin. (1) şi (3) şi art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Cabinet Avocat
Mirea Natalia Simona în Dosarul nr. 2.758/90/2008 al Tribunalului Vâlcea -
Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
16 iunie 2009, în prezenţa reprezentantului autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, Natalia Simona Mirea, şi a reprezentantului Ministerului
Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având
nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 7 iulie
2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.758/90/2008, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6),
art. 215 alin. (1) şi (3) şi art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Cabinet Avocat
Mirea Natalia Simona în cauza ce are ca obiect soluţionarea unei cereri de
anulare a unor acte administrative.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 45 şi art. 56 alin. (1) şi (2) din
Constituţie, deoarece contribuţia la asigurări sociale nu este o obligaţie, iar
calitatea de asigurat nu poate fi impusă oricărei persoane, împotriva voinţei
sale. Art. 208 alin. (6) şi art. 215 alin. (1) şi (2) din lege sunt
neconstituţionale, deoarece nu lasă posibilitatea cetăţenilor de a alege
sistemul de asigurare medicală considerat cel mai convenabil. Art. 257 alin.
(7) lit. b) încalcă principiul egalităţii în materie fiscală, fiind
discriminate persoanele cu venituri mari, deoarece, deşi beneficiază de
aceleaşi servicii, sunt supuse unor obligaţii de plată diferite.
Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, astfel cum a statuat şi Curtea
Constituţională în jurisprudenţa sa.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de
lege criticate nu creează o situaţie discriminatorie persoanelor cu venituri
mari, egalitatea în faţa legii nepresupunând uniformitate. In plus, principiul
justei aşezări a sarcinilor fiscale implică diferenţierea contribuţiei persoanelor
care realizează venituri mai mari.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 208'alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 215 alin.
(1) şi (3) şi art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având
următorul conţinut:
- Art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6): „(3)
Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem
unitar, iar obiectivele menţionate la alin. (2) se realizează pe baza
următoarelor principii: [...] e) participarea obligatorie la plata contribuţiei
de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului naţional unic de
asigurări sociale de sănătate; [...]
(6) Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude
obligaţia de a plăti contribuţia pentru asigurarea socială de sănătate.";
- Art. 215 alin. (1) şi (3): „Obligaţia virării
contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice
sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori
în baza unui statut special prevăzut de lege, precum si persoanelor fizice,
după caz.
[...]
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi
persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate,
potrivit legii, să desfăşoare activităţi independente.";
- Art. 259 alin. (7) lit. b): „Persoanele care au
obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate,
pentru a obţine calitatea de asigurat: [...]b) să achite pe întreaga perioadă a
termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia legală lunară
calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi obligaţiile
fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această
perioadă;"
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
au fost încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1)
privind principiul egalităţii, art. 45 referitoare la libertatea economică şi
art. 56 alin. (1) şi (2) referitoare la contribuţiile financiare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6) şi cele ale
art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006 au mai constituit obiect al
controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi texte
constituţionale şi sub aspectul aceloraşi critici ca şi în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 705/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, Curtea a statuat că aceste texte de
lege nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi a respins, în
consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut că sistemul asigurărilor
sociale de sănătate îşi poate realiza obiectivul principal datorită
solidarităţii celor care contribuie, astfel că art. 208 alin. (3) lit. e) şi
alin. (6) din Legea nr. 95/2006 reprezintă de fapt o expresie a prevederilor
constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră
obligaţia statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor. Totodată, este
firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în
funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă
şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care
realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse,
precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea
fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate.
De asemenea, Curtea a reţinut că principiul
constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea
cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care
realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată
procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenţa
valorică a contribuţiei este determinată de nivelul diferit al venitului.
In sfârşit, Curtea a reţinut că legiuitorul, având în
vedere situaţia specifică a diferitelor categorii de persoane asigurate, în
funcţie de provenienţa veniturilor, a înţeles să instituie un tratament juridic
diferenţiat sub aspectul veniturilor în raport cu care se stabileşte contribuţia
lunară.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi
considerentele deciziei menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de
faţă.
Pentru aceleaşi motive ca şi cele de mai sus, Curtea
constată că nici dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege - care
prevăd obligativitatea persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe
bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special de a vira contribuţia
pentru asigurările sociale de sănătate nu contravin prevederilor invocate din
Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 215 alin. (1)şi (3)
şi art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, excepţie ridicată de Cabinet Avocat Mirea Natalia Simona în Dosarul
nr. 2.758/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean