DECIZIE Nr.
1015 din 7 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr.
168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca si ale art. 164 din Codul
de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 547 din 6 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul
muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 şi ale art. 164
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
Petrom - S.A. în dosarele nr. 661/122/2008, nr. 2.649/122/2007 şi nr.
2.450/122/2007 ale Tribunalului Giurgiu -
Secţia civilă, în dosarele nr. 37.137/3/2007 şi nr.
46.448/3/2007 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru
cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr.
4.113/90/2008, nr. 3.158/90/2008, nr. 3.523/90/2008, nr. 3.097/90/2008 şi nr.
3.096/90/2008 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă, conflicte de muncă şi
asigurări sociale şi în Dosarul nr. 5.649/120/2007 al Tribunalului Argeş -
Secţia civilă.
Conexarea dosarelor şi dezbaterile au avut loc în
şedinţa publică de la data de 30 iunie 2009, în prezenţa reprezentanţilor
Societăţii Comerciale Petrom - S.A., doamna avocat Ana Diculescu-Şova, domnii
avocaţi Mădălin Niculeasa şi Călin Andrei Zamfirescu, din cadrul Baroului
Bucureşti, precum şi a reprezentantului Ministerului Public, dezbaterile fiind
consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp
pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 7 iulie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 17 martie 2009, pronunţate în
dosarele nr. 661/122/2008, nr. 2.649/122/2007, nr. 2.450/122/2007, încheierile
din 3 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 37.137/3/2007 şi nr.
46.448/3/2007 Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă şi Curtea de Apel Bucureşti
- Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări
sociale au sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul
muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 şi ale art. 164
din Codul de procedură civilă. Prin Incheierea din 20 martie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 5.649/120/2007, încheierile din 6 aprilie 2009,
pronunţate în dosarele nr. 4.113/90/2008, nr. 3.158/90/2008 şi nr.
3.523/90/2008, încheierile din 14 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr.
3.097/90/2008 şi nr. 3.096/90/2008, Tribunalul Argeş - Secţia civilă şi
Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale au
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Codul muncii.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
Petrom - S.A., pârâtă în dosarele menţionate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 286, art. 287 şi
art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77
din Legea nr. 168/1999 sunt de un formalism excesiv, de natură să afecteze grav
efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat,
cât şi pentru angajator şi să restrângă nejustificat dreptul la apărare al
angajatorului, care este pus într-o situaţie de dezechilibru faţă de angajatul
care are calitatea de reclamant. Autorul excepţiei invocă faptul că intervalul
de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecată este prea
scurt pentru ca un angajator să îşi exercite dreptul la apărare şi să se achite
de sarcina probei care îi revine. De asemenea, faptul că prevederile art. 164
din Codul de procedură civilă lasă la aprecierea instanţei posibilitatea
conexării cauzelor şi nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar
conduce la o economie de timp şi cheltuieli, precum şi la o judecată unitară,
este de natură să aducă atingere dreptului la apărare.
Astfel, dispoziţiile legale atacate încalcă, în opinia
autorului, şi principiul efectivităţii juridice.
De asemenea, se mai susţine că obligarea angajatorului
de a suporta nelimitat întreaga sarcină a probei vine în contradicţie cu
normele constituţionale ce configurează alcătuirea sistemului judiciar bazat pe
egalitate de tratament, imparţialitate şi echitate procesuală, determinându-l
să realizeze o probaţiune diabolică, mai mult decât împovărătoare, cu
consecinţa suportării efectelor administrării unor probe speciale în interesul
adversarilor procesuali, cum ar fi, cu titlu de exemplu - expertizele, care în
cazul unor coparticipanţi procesuali ajung la costuri uriaşe, suportate de
angajator.
Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
apreciind că Legea fundamentală a lăsat în competenţa autorităţii legiuitoare
stabilirea regulilor privind competenţa şi a regulilor speciale de procedură,
în considerarea unor situaţii deosebite, iar măsurile prevăzute de dispoziţiile
legale criticate au ca finalitate exclusivă asigurarea celerităţii soluţionării
litigiilor de muncă şi a exercitării dreptului la muncă.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi
pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că prevederile art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr.
168/1999 sunt constituţionale, fiind normal ca angajatorul, cel care deţine
probele necesare pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor
dintr-un raport juridic de muncă, să suporte obligaţia de a prezenta probele în
proces. Instanţa mai subliniază faptul că prevederile art. 286 din Codul muncii
raportate la art. 74 din Legea nr. 168/1999 stabilesc o procedură derogatorie
privind termenele de judecată şi modalitatea administrării probelor, însă
intenţia legiuitorului a fost aceea de a institui o procedură urgentă, adaptată
exercitării dreptului la muncă. De asemenea, instanţa subliniază faptul că şi
art. 288 din Codul muncii raportat la art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999
are rolul de a asigura soluţionarea cu celeritate a conflictelor de muncă,
regulile de procedură aplicându-se, în mod echitabil, atât angajaţilor, cât şi
angajatorilor.
Tribunalul Argeş - Secţia civilă şi Tribunalul
Vâlcea - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia este neîntemeiată. Instanţele apreciază că
este firesc ca în conflictele de drepturi sarcina probei să fie răsturnată,
întrucât documentaţia ce a stat la baza emiterii actelor unilaterale de către
angajator se află la acesta, iar dovezile de plată a drepturilor salariale
sunt, de asemenea, în posesia acestuia.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale atacate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii, ale
art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi
ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispoziţii ce au următorul
conţinut:
- Art. 286 din Codul muncii: „(1) Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de
urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15
zile.
(3) Procedura de citare a părţilor se consideră
legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul
de judecată.";
- Art. 287 din Codul muncii: „Sarcina probei în
conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună
dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.";
-Art. 288 din Codul muncii: „Administrarea probelor
se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă
din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat
administrarea acesteia.";
- Art. 74 din Legea nr. 168/1999: „(1) Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de
urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10
zile.
(3) Părţile sunt legal citate, dacă citaţia le-a
fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării.";
- Art. 75 din Legea nr. 168/1999: „In cazul în care
sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia
ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună dovezile în baza cărora a luat
măsura respectivă.";
- Art. 77 din Legea nr. 168/1999: „(1) In cazul în
care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea
regimului de urgenţă al judecării conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate să decadă din beneficiul probei
admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 164 din Codul de procedură civilă: „(1)
Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea
aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt
aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au
între dânsele o strânsă legătură.
(2) Intrunirea poate fi făcută de judecător chiar
dacă părţile nu au cerut-o.
(3) Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi
învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din
celelalte instanţe.
(4) Când una din pricini este de competenţa unei
instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea
instanţă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi
(3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art.
53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi
art. 124 privind înfăptuirea justiţiei din Constituţie, precum şi dispoziţiilor
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare la art. 11
alin. (2) şi 20 din Constituţie referitoare la raporturile dintre tratatele
internaţionale în materia drepturilor omului şi dreptul intern.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art.
286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii, prin raportare la critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 82 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2008, Curtea Constituţională
a constatat că dispoziţiile art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii
sunt constituţionale, întrucât acestea sunt norme care stabilesc o procedură
specială, derogatorie, privind termenele de judecată şi modalitatea
administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele
de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziţii este o
opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri
simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la
muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod
echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o
categorie sau alta.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă
la schimbarea jurisprudenţei Curţii, şi având în vedere identitatea de
raţionament, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, atât în ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 286-288, cât şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 74,
art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de
muncă.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 164 din Codul de
procedură civilă, Curtea constată că acestea nu contravin prevederilor constituţionale
invocate, ele reglementând norme de procedură a căror interpretare şi aplicare
revin instanţelor de judecată.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Petrom - S.A. în dosarele
nr. 661/122/2008, nr. 2.649/122/2007 şi nr. 2.450/122/2007 ale tribunalului
Giurgiu - Secţia civilă, în dosarele nr. 37.137/3/2007 şi nr. 46.448/3/2007 ale
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 5.649/120/2007 al
Tribunalului Argeş - Secţia civilă, în dosarele nr. 4.113/90/2008, nr.
3.158/90/2008, nr. 3.523/90/2008, nr. 3.097/90/2008 şi nr. 3.096/90/2008 ale
Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae