DECIZIE Nr.
1027 din 13 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) lit. a), art. 25 si
art. 26 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea
familiei in vederea cresterii copilului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 821 din 3 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. a),
art. 25 şi art. 261
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei
în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Maria Cornelia Dascălu în
Dosarul nr. 1.429/59/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde Ministerul Muncii, Familiei
şi Egalităţii de Şanse, prin consilier juridic, lipsă fiind autorul excepţiei
şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
148/2005 se externalizează din bugetul asigurărilor sociale indemnizaţia pentru
creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu
handicap, de până la 3 ani, scopul acestui act normativ fiind oferirea de
condiţii egale tuturor familiilor.
Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la
Decizia nr. 261 din 20 martie 2007 şi Decizia nr. 249 din 20 martie 2007, pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 6 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.429/59/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. a), art. 25 şi art. 261 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii
copilului, excepţie ridicată de Maria Cornelia
Dascălu.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autoarea
acesteia susţine că legiuitorul, suprimând un drept subiectiv deja dobândit,
determină o aplicare retroactivă a dispoziţiilor de lege criticate, ceea ce
contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Modificând Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 prin Legea nr. 7/2007, legiuitorul nu a
respectat principiul certitudinii juridice nici în privinţa protecţiei drepturilor
dobândite, nici în privinţa principiului neretroactivităţii legii,
încălcându-se, astfel, regula statuată de prevederile art. 15 alin. (2) din
Constituţie.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că aspectele
învederate de autoarea excepţiei vizează în realitate interpretarea
dispoziţiilor de lege a căror neconstituţionalitate s-a invocat, precum şi
lămurirea problemei aplicării acestora în timp, astfel încât să fie respectat
principiul neretroactivităţii legii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate
sunt o completare, în vederea clarificării, a dispoziţiilor art. 28 alin. (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, potrivit căruia „pe data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă prevederile
referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, cuprinse
la [...] art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, [...], precum şi orice alte dispoziţii
contrare". Deoarece dispoziţiile art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004
au fost abrogate încă de la
data de 1 ianuarie 2006, de la aceeaşi dată au devenit aplicabile pentru
magistraţi dispoziţiile generale cuprinse în ordonanţă, dispoziţii de imediată
aplicare situaţiilor juridice în curs de desfăşurare. Aplicarea imediată a
legii noi pentru situaţiile juridice în curs de desfăşurare nu contravine
principiului neretroactivităţii legii, fiind un alt efect specific intrării în
vigoare a unei legi, care, pentru motive de ordine publică, se poate aplica
situaţiilor neconsumate la data intrării sale în vigoare. De altfel, este
opţiunea exclusivă a legiuitorului ca, în ceea ce priveşte situaţiile în curs
de desfăşurare, să aleagă între legea veche şi legea nouă.
Avocatul Poporului arată
că textele de lege criticate nu au caracter retroactiv, întrucât se aplică doar
de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, aşa cum de altfel prevede în
mod expres chiar textul de lege. Cât priveşte determinarea situaţiilor juridice
care rămân supuse vechii reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate
de noua reglementare, aceasta nu reprezintă o problemă de constituţionalitate,
ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivă a instanţei de
judecată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. a), art. 25 şi art. 261 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii
copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005. Textele
de lege criticate au fost modificate, respectiv introduse prin Legea nr.
7/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
Art. 24 alin. (1) lit. a): „(1)
Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică şi persoanelor care, la
data de 31 decembrie 2005, se aflau în una dintre următoarele situaţii:
a) în plata indemnizaţiei pentru creşterea
copilului, reglementată de dispoziţiile cuprinse în actele normative speciale
prevăzute la art. 3 alin. (2).";
Art. 25: „De la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă încetează plata
indemnizaţiei pentru creşterea copilului, efectuată în condiţiile prevăzute de
Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de
actele normative speciale menţionate la art. 3 alin. (2).";
Art. 261: „Pentru persoanele care au beneficiat până la data de 31 decembrie
2005 de drepturile prevăzute la art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările
ulterioare, se aplică prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 249 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, referitoare la art. 24 alin. (1) lit. a)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, şi prin Decizia nr. 812 din
9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006,
referitoare la art. 25 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, a statuat
că, potrivit principiului neretroactivităţii legilor, o lege devine obligatorie
numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în
vigoare până la apariţia unei alte legi care o abrogă în mod explicit sau
implicit. Prin urmare, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală
anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se
produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în
vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii
legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Insă legea nouă
este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor
modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor
efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi.
Neadmiterea unei atare soluţii ar determina rezolvarea diferenţiată a aceleiaşi
situaţii juridice, în raport cu data intrării în concediu pentru creşterea
copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de
până la 3 ani, ceea ce ar contraveni principiului egalităţii în drepturi a
cetăţenilor, aplicând persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică un
tratament discriminatoriu, contrar spiritului legii noi.
In consecinţă, s-a reţinut că dispoziţiile art. 24
alin. (1) lit. a) şi ale art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005 nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din
Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, nu poate fi
reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile art. 261 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005 contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea
fundamentală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. a), art. 25 şi art. 261 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii
copilului, excepţie ridicată de Maria Cornelia Dascălu în Dosarul nr.
1.429/59/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu