DECIZIE Nr.
1053 din 9 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 767 din 14 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de David Brumă în
Dosarul nr. 2.192/271/P/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de
neconstituţionalitate, avocatul Mircea Ursuţa, cu împuternicire avocaţială la
dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.615D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică,
ridicată de Andrei Lăcrămioara, Daniel Alexandru Trandafirescu, Barbu Costel
Stângă şi Sandu Nicolae în Dosarul nr. 5.842/4/2004 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a II-a penală.
La apelul nominal răspunde partea Cătălin Paraschiv,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor nr. 1.516D/2008şinr. 1.615D/2008, având în vedere identitatea de
obiect a acestora.
Avocatul autorului excepţiei David Brumă şi partea
Cătălin Paraschiv nu se opun conexării.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de
acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.615D/2008 la Dosarul nr.
1.516D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul ales al
autorului excepţiei David Brumă solicită admiterea acesteia astfel cum a fost
formulată, apreciind că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece cuantumul
prejudiciului nu este cunoscut şi stabilit de către instanţa de judecată. In
acest sens, depune concluzii scrise.
Partea Cătălin Paraschiv solicită admiterea excepţiei
de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.192/271/P/2005, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi
pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de David Brumă într-o cauză penală.
Prin Incheierea din 16 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.842/4/2004 Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr.
241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Andrei
Lăcrămioara, Daniel Alexandru Trandafirescu, Barbu Costel Stângă şi Sandu
Nicolae într-o cauză penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, deoarece instituie discriminări faţă de alte categorii de
inculpaţi, de exemplu cei care au fost trimişi în judecată şi au avut primul
termen de judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005. Mai
arată că, prin reglementarea criticată se îngrădeşte accesul liber la justiţie,
de vreme ce nu poate beneficia de accesul la o instanţă care să se pronunţe
asupra cuantumului prejudiciului stabilit. Astfel, susţin că textul de lege
criticat este neconstituţional în măsura în care nu se aplică acelaşi tratament
juridic şi inculpatului care în cursul judecăţii, până la pronunţarea unei
hotărâri definitive în cauză, a acoperit aproape integral prejudiciul cauzat.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală consideră că dispoziţiile de lege
criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 672 din 27 iulie
2005, cu următorul conţinut:
„(1) In cazul săvârşirii unei infracţiuni de
evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale
sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul
acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru
fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în
aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei
naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi
recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul
monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează
în cazierul judiciar.
(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică
dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat
de prevederile alin. (1)."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între
cetăţeni, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21
alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11)
privind prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. De
asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la
dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalităţii
prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005. De exemplu, prin Decizia nr. 802/2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Curtea a statuat că legiuitorul este
liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să
stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii
juridice pentru această faptă.
Totodată, principiul egalităţii în drepturi nu implică
tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui
regim sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea
săvârşită este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care
impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la
situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat.
De asemenea, prin Decizia nr. 318/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, Curtea a reţinut că faptul că de reducerea
limitelor pedepsei prevăzute de lege beneficiază numai învinuitul ori
inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale
sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, nu are semnificaţia
îngrădirii liberului acces la justiţie. Cel în cauză are posibilitatea de a se
adresa instanţelor judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile
sau interesele sale legitime au fost încălcate şi de a beneficia de toate
garanţiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura
civilă a cauzei, în deplină concordanţă cu imperativele dreptului la un proces
echitabil.
Referitor la susţinerile autorului excepţiei privind
încălcarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea a reţinut că
acestea sunt neîntemeiate, deoarece, dacă este îndeplinită condiţia prevăzută
de textul criticat, „limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta
săvârşită se reduc la jumătate", urmând ca instanţa de judecată, în
caz de condamnare, să stabilească pedeapsa în cadrul acestor limite. Prin
urmare, nu se poate susţine că inculpatul este obligat să se declare vinovat,
nesocotindu-se astfel prezumţia de nevinovăţie, şi să accepte necondiţionat
pretenţiile părţii civile.
Cât priveşte dispoziţiile art. 24 privind dreptul la
apărare, Curtea a constatat că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.
Neintervenind elemente noi, de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele
cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea
evaziunii fiscale, excepţie ridicată de David Brumă în Dosarul nr.
2.192/271/P/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori şi de Andrei Lăcrămioara, Daniel Alexandru Trandafirescu, Barbu Costel
Stângă şi Sandu Nicolae în Dosarul nr. 5.842/4/2004 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a II-a penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean