Decizia Nr.111 din 01.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Steilmann Bukarest“ - S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 5.373/62/2006 şi nr. 5373.1/62/2006 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.225D/2010 şi nr. 1.226D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.226D/2010 la Dosarul nr. 1.225D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii în această materie. În ceea ce priveşte dispoziţiile alin. (7) al art. 8 din Legea nr. 85/2006, concluziile sunt de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât acestea au fost abrogate prin Legea nr. 177/2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin deciziile nr. 110/R şi nr. 111/R din 9 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 5.373/62/2006 şi nr. 5373.1/62/2006, Curtea de Apel Braşov - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Steilmann Bukarest“ - S.R.L. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile legale criticate, prin competenţele atribuite judecătorului-sindic, au ca rezultat crearea unei instanţe extraordinare. Consideră că existenţa unei singure căi de atac şi interdicţia ca instanţa de recurs să suspende executarea hotărârii judecătorului-sindic derogă de la normele dreptului comun şi încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor de a fi judecate în mod echitabil de către o instanţă independentă şi imparţială. Textele de lege criticate creează, în acelaşi timp, un regim preferenţial pentru unii creditori în detrimentul altora şi al debitorului, iar procedura specială de executare silită aduce atingere dreptului de dispoziţie al debitorului şi dreptului de proprietate al acestuia. Mai arată că atât prin restrângerea exerciţiului dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile, cât şi prin indisponibilizarea acestora se încalcă principiul libertăţii comerţului şi inviolabilitatea proprietăţii private. În sfârşit, consideră că termenele foarte scurte şi caracterul urgent al procedurii aduc atingere dreptului la apărare.Curtea de Apel Braşov - Secţia comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, potrivit cărora: „(1) Curtea de apel va fi instanţa de recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11.
(2) Termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Recursul va fi judecat de complete specializate, în termen de 10 zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părţilor în recurs şi comunicarea deciziilor pronunţate se fac potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă. În vederea soluţionării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic. În cazul în care instanţa de recurs consideră necesare şi alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părţilor interesate să le depună în copie certificată.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.
(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:a)sentinţa de respingere a contestaţiei debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4); b)sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată; c)sentinţa prin care se decide intrarea în faliment, pronunţată în condiţiile art. 107; d)sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3).
(6) Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar.
(7) Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională. Suspendarea va privi doar cererile care au legătură directă cu reglementarea atacată.“Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 au fost abrogate prin art. IV din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 53, art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (2) şi (3), precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 318 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 992 din 28 octombrie 2004, Decizia nr. 786 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 923 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale şi a respins, ca fiind neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate. Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că judecătorul-sindic nu reprezintă o instanţă extraordinară, ci un complet specializat în cadrul tribunalului. Referindu-se la condiţiile în care orice creditor poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţă, Curtea a arătat că acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege şi că introducerea cererii nu duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolvenţă. Astfel, cererile introductive care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege nu vor putea produce efecte juridice şi vor fi respinse de judecătorul-sindic. De asemenea, Curtea a reţinut că toate textele de lege criticate constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, astfel încât soluţiile şi considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, acestea au fost abrogate prin art. IV din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Aşa fiind, la data examinării excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 8 alin. (7) nu mai sunt în vigoare. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de constituţionalitate asupra unor prevederi de lege eliminate din legislaţie. În consecinţă, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (1) coroborate cu cele ale alin. (5) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Steilmann Bukarest“ - S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 5.373/62/2006 şi nr. 5373.1/62/2006 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia comercială. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1)-(6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu