Decizia Nr.1396 din 20.10.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 494 alin. 1, 2 şi 3 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Danubium Trans Com“ - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 2.481/104/2009 al Tribunalului Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.678D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.481/104/2009, Tribunalul Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 494 alin. 1, 2 şi 3 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Danubium Trans Com“ - S.R.L. din Craiova într-o cauză având ca obiect o cerere prin care se solicită obligarea la plata unor daune-interese pentru lipsa de folosinţă a unui teren intravilan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale şi contravin dispoziţiilor art. 16, art. 44 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. În acest sens arată că sunt discriminatorii, în condiţiile în care instituie un regim distinct, incluzând drepturi şi despăgubiri diferite, în cazul constructorului de bună-credinţă faţă de constructorul de rea-credinţă. Totodată, consideră că art. 494 din Codul civil contravine atât principiului ocrotirii în mod egal a proprietăţii, cât şi principiului inviolabilităţii proprietăţii private, în condiţiile în care, pe de o parte, proprietarul construcţiei edificate, chiar cu rea-credinţă, pe terenul altuia poate fi obligat la ridicarea acesteia fără a beneficia de despăgubiri pentru valoarea corespunzătoare a construcţiei şi, pe de altă parte, este afectată însăşi substanţa proprietăţii private a constructorului de rea-credinţă.Tribunalul Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 494 din Codul civil.Curtea constată că, ulterior sesizării sale, la data de 1 octombrie 2011, a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011. De asemenea, cu aceeaşi dată, se abrogă Codul civil din 1864 (cu excepţia dispoziţiilor art. 1169-1206), potrivit art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.Însă, având în vedere prevederile art. 58 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opţiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării, ale art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care stabilesc că actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor, coroborate cu art. 4 şi 5 din legea menţionată, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 1011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 494 din Codul civil în vigoare la data încheierii de sesizare, respectiv Codul civil din 1864, care şi-au produs efectele faţă de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit principiului tempus regit actum.Dispoziţiile art. 494 din Codul civil din 1864 au următorul cuprins: „Dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.Dacă proprietarul voieşte a păstra pentru dânsul acele plantaţii şi clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor şi preţul muncii, fără ca să se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credinţă, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri şi lucrări, dar va avea dreptul său de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului.“În opinia autoarei excepţie de neconstituţionalitate textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, indiferent de titular, şi ale art. 136 alin. (5) potrivit cărora proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra prevederilor criticate s-a mai pronunţat, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare similară, în acest sens fiind Decizia nr. 1.244 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010, Decizia nr. 456 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, Decizia nr. 1.306 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 11 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 395 din 24 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 16 mai 2007, prin care a statuat că prevederile art. 494 din Codul civil sunt constituţionale.Astfel, prin aceste decizii, Curtea a reţinut că prevederile art. 494 din Codul civil, reglementând accesiunea imobiliară artificială, ca mod de dobândire a proprietăţii în favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantaţie, construcţie sau orice lucrare este edificată de un terţ, cu materiale proprii, pe terenul altei persoane, sunt constituţionale. Proprietarul terenului beneficiază de o prezumţie legală relativă de a fi şi proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor, în temeiul dispoziţiilor art. 492 din Codul civil, potrivit căruia accesiunea imobiliară artificială se realizează întotdeauna în folosul proprietarului terenului, ca bun principal (superficies solo cedit), oricare ar fi valoarea construcţiilor sau plantaţiilor edificate. Totodată, Curtea a constatat că o persoană care a construit cu rea-credinţă pe terenul proprietatea altei persoane nu are decât un drept de creanţă asupra materialelor şi lucrărilor edificate, iar nu un drept real, în speţă un drept de proprietate, astfel încât invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată nu poate fi primită.De asemenea, Curtea nu a reţinut nici critica de neconstituţionalitate potrivit căreia prevederile art. 494 din Codul civil creează o discriminare evidentă între constructor şi proprietarul terenului pe care este edificată construcţia, de vreme ce acestea se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 494 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Danubium Trans Com“ - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 2.481/104/2009 al Tribunalului Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu