DECIZIE Nr.
371 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. (3) si (4) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si
ale art. 121 alin. (1) si (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotararea Guvernului nr.
1.391/2006
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 313 din 13 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 121 alin. (1) din
Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006,
excepţie ridicată de Gheorghe Taga în Dosarul nr. 1.307/312/2009 al
judecătoriei Slobozia.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind
inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 27 mai 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.307/312/2009, Judecătoria
Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 121 alin. (1) din
Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006. Excepţia
a fost ridicată de Gheorghe Taga cu ocazia soluţionării unei
plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile art. 109 alin. (3) şi (4) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi ale art.
121 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă egalitatea în
drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil,
dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi
psihică, dreptul la apărare şi dreptul la informaţie,
întrucât creează discriminare între cetăţenii care,
săvârşind o contravenţie în legătură cu
circulaţia pe drumurile publice, sunt opriţi imediat în trafic
şi suportă rigorile legii, fiind, astfel, atenţionaţi
asupra necesităţii respectării acesteia, şi cei în cazul
cărora procesul-verbal de constatare a contravenţiei se încheie în
lipsa contravenientului. Conducătorii auto din această a doua
categorie, nefiind opriţi în trafic la momentul săvârşirii
contravenţiei şi sancţionaţi pentru încălcarea legii,
prezintă un risc mai mare de a săvârşi noi fapte
contravenţionale în intervalul de timp care curge până la comunicarea
procesului-verbal de constatare, ceea ce este de natură să
inducă acestor persoane, pe calea impactului psihologic şi
emoţional, probleme de sănătate fizică şi
psihică, In plus, contravenienţii aflaţi în această din
urmă situaţie nu au acces la probele materiale pe care se
bazează acuzaţia de încălcare a normelor rutiere, fiind
expuşi riscului abuzului de putere, arbitrariului şi corupţiei.
Judecătoria Slobozia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 109 alin. (3) şi (4) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi ale art.
121 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu aduc nicio atingere
dispoziţiilor art. 16, 21, 22, 24 şi 31 din Constituţie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă cu
privire la dispoziţiile art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi
neîntemeiată cu privire la prevederile art. 109 alin. (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 121
alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006,
este inadmisibilă. Totodată, consideră că dispoziţiile
art. 109 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 sunt constituţionale, invocând, în acest sens, Decizia
Curţii Constituţionale nr. 1.029/2009. Mai arată că art. 22
şi 31 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauza de
faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum
şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
cu care a fost sesizată.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei
de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 109 alin.
(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 121 alin. (1) din
Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002. Din notele scrise ale autorului excepţiei reiese, însă,
că acesta critică prevederile art. 109 alin. (3) şi (4) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, şi ale art. 121 alin. (1) şi (2)
din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006
şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26
octombrie 2006, având următorul cuprins:
- Art. 109 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „(3) In cazurile prevăzute
la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia şi în lipsa
contravenientului, după stabilirea identităţii
conducătorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul-verbal,
fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
(4) Forma şi conţinutul procesului-verbal
de constatare a contravenţiei se stabilesc prin regulament.";
- Art. 121 alin. (1) şi (2) din Regulamentul din 4
octombrie 2006 de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002: „(1) Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să
respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care
circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus,
precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit
conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu
mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale
art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil, ale art. 22 referitoare la dreptul la viaţă şi la
integritatea fizică şi psihică, ale art. 24 privind dreptul la
apărare şi ale art. 31 referitoare la dreptul la informaţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată următoarele:
I. Referitor la art. 121 alin. (1) şi (2) din
Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională
decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi
sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o
ordonanţă în vigoare. Prin urmare, nu pot face obiectul controlului
de constituţionalitate prevederile unei hotărâri a Guvernului.
II. In ceea ce priveşte art. 109 alin. (3) şi
(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, autorul
excepţiei critică, în realitate, modul de aplicare a prevederilor de
lege atacate. Eventualele abuzuri ale organelor poliţiei rutiere, la care
face referire în motivarea excepţiei şi care constituie, de fapt,
cauza nemulţumirii autorului acesteia, nu pot constitui, însă, motive
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi,
prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios
constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată
învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic
superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. (3) şi (4)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 121 alin. (1) şi (2)
din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006,
excepţie ridicată de Gheorghe Taga în Dosarul nr. 1.307/312/2009 al
Judecătoriei Slobozia.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică