DECIZIE Nr.
1156 din 11 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) si (5) din Legea
nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 103 din 11 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Vasile Lăcătuş şi Felicia
Lăcătuş în Dosarul nr. 24.914/2/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele
nr. 574D/2007, nr. 691D/2007, nr. 707D/2007 şi nr. 851D/2007, având acelaşi
obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca
aceste dosare să fie conexate.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 574D/2007, nr. 691 D/2007, nr.
707D/2007 şi nr. 851 D/2007 la Dosarul nr. 498D/2007, care este primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiilor ca neîntemeiate,
având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 29 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 24.914/2/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Vasile Lăcătuş şi Felicia Lăcătuş.
Prin Incheierea din 1 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.979/62/Ap/2006, Tribunalul Braşov - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
45 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Elsa Furfurica Petrovna, Magdalena Porr şi Ida Porr.
Prin Incheierea din 18 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.938/85/2006, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Reinhold Muhlsteffen.
Prin Incheierea din 7 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 245/296/2007, Judecătoria
Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 50 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, „astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005", excepţie ridicată de Terezia Mutter.
Prin Incheierea din 28 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 7.425/190/2006 (număr în format vechi V.402/C/2006), Judecătoria
Bistriţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Palmor Shoshana şi
Iacob Schaffer.
In motivările excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât validează acte de înstrăinare
lovite de nulitate absolută, acte ce au ca obiect imobilele foştilor
proprietari, preluate fără titlu, modificând astfel în mod esenţial regimul
juridic aplicabil anterior tuturor actelor de înstrăinare a unor bunuri imobile
încheiate sub imperiul său în virtutea principiului „tempus
regit actum". De asemenea, se mai susţine că
stabilirea, prin norma criticată, ca termenul de prescripţie pentru a ataca
contractele de vânzare-cumpărare a imobilelor cumpărate de foştii chiriaşi să
înceapă să curgă de la data la care aceste contracte au fost făcute publice
contravine dispoziţiilor constituţionale. Astfel, se arată că, „în regiunile în
care publicitatea imobiliară se realizează prin cartea funciară, fostul
proprietar care a formulat notificare pentru restituirea imobilului nu avea
cunoştinţă de existenţa unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate între
statul român şi foştii chiriaşi şi nu a putut să solicite nulitatea lor în
termenul prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia ca nefondată.
Tribunalul Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
45 alin. (5) este întemeiată. In acest sens, arată că acest text de lege
contravine principiilor constituţionale ale egalităţii în drepturi şi ale
accesului liber la justiţie, întrucât, prin derogare de la dreptul comun,
prevede un termen în care poate fi exercitat dreptul la acţiune în constatarea
nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate fără
titlu. In ce priveşte art. 45 alin. (2), apreciază că acest text este
constituţional.
Judecătoria Sibiu consideră
că art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 încalcă principiul constituţional al
egalităţii în drepturi. In acest sens, arată că, „deşi situaţia juridică a proprietarului
care solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de
vânzare-cumpărare în temeiul art. 45 alin. (5) este identică cu a
proprietarului care atacă actul juridic de înstrăinare pe temeiul dreptului
recunoscut de art. III al titlului I din Legea nr. 247/2005, pentru primul, termenul de prescripţie al dreptului la
acţiune curge de la data „apariţiei legii", iar pentru cel de-al doilea
proprietar termenul curge de la data intrării în vigoare a actului normativ,
sau, după caz, de la data luării la cunoştinţă a încheierii contractului."
Judecătoria Satu Mare apreciază
excepţia ca întemeiată, fără a-şi motiva opinia.
Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă opinează în sensul respingerii excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea,
jurisprudenţa Curţii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 45
alin. (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu
următorul conţinut:
- Art. 45 alin. (2) şi (5): „(2)
Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele
făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate
fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu
bună-credintă.
[...]
(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se
prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei
legi."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate
sunt: art. 15 referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea
în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile
omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul
de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi şi art. 136 referitor la proprietate. Este
invocată, de asemenea, încălcarea art.6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din primul
Protocol adiţional la convenţie, art. 1 teza întâi şi art. 7 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 teza întâi, precum şi art. 26
din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 45 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 au mai
fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin numeroase decizii,
ca de exemplu Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 567
din 1 august 2002, Decizia nr. 826 din 16 noiembrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, şi Decizia nr. 235 din 20 martie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 25 aprilie 2007, precum şi
Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 868
din 5 decembrie 2003, Decizia nr. 373 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 25 mai 2006, şi Decizia nr. 288 din 22 martie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, Curtea a statuat că aceste prevederi de
lege sunt constituţionale.
In considerentele acestor decizii, referindu-se la art.
45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea a reţinut
că acest text de lege consacră un principiu din dreptul civil, şi anume
sancţionarea cu nulitate absolută a actelor juridice încheiate cu încălcarea
prevederilor legale în vigoare, cu excepţia acelora încheiate de dobânditorii
de bună-credinţă; şi că ocrotirea interesului dobânditorului de bună-credinţă a
fost determinată de raţiuni care vizează asigurarea securităţii circuitului
civil şi stabilitatea raporturilor civile.
In ce priveşte alin. (5) al art. 45 din aceeaşi lege,
Curtea a reţinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea
loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor
exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror
expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Imprejurarea
că persoana interesată, deşi cunoştea sau trebuia să cunoască termenul de
introducere a acţiunii în constatarea nulităţii, precum şi consecinţele juridice
ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigenţei legale lipseşte de
îndreptăţire critica reglementării în cauză, potrivit principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
Soluţiile pronunţate în deciziile anterior menţionate,
precum şi considerentele ce au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 45 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, excepţie ridicată de Vasile Lăcătuş şi Felicia Lăcătuş în
Dosarul nr. 24.914/2/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă,
Elsa Furfurică Petrovna, Magdalena Porr şi Ida Porr în Dosarul nr.
1.979/62/Ap/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă, Reinhold Muhlsteffen
în Dosarul nr. 3.938/85/2006 al Judecătoriei Sibiu, Terezia Mutter în Dosarul
nr. 245/296/2007 al Judecătoriei Satu Mare şi de Palmor Shoshana şi Iacob
Schafferîn Dosarul nr. 7.425/190/2006 (număr în format vechi 7.402/C/2006) al Judecătoriei Bistriţa - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu