Decizia Nr.119 din 16.02.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Ana Martin în Dosarul nr. 3.344/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 189D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.344/30/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.Excepţia a fost ridicată de Ana Martin cu prilejul soluţionării recursurilor formulate împotriva Sentinţei civile nr. 1.122 din 5 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 3.344/30/2009, având ca obiect recalcularea pensiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că actele normative criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât afectează un drept fundamental, respectiv dreptul la pensie, prin acordarea discreţionară şi discriminatorie a unor sporuri. De asemenea, consideră că înfrâng şi dreptul la un nivel de trai decent, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, de vreme ce pensia reprezintă un „bun“ în sensul celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Pentru a exemplifica cele susţinute, arată că, prin aplicarea „art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, modificat prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, [...] raportul dintre cel care a lucrat în grupa I faţă de cel care a lucrat în grupa a II-a este de 1: 4. Mai mult chiar, dacă pensionarul din grupa I de muncă ar trebui să aibă un spor de 50%, nu are în fapt decât 25%, iar cel care provine din grupa a II-a de muncă beneficiază doar de un spor de 12,5% şi nu de 25%, cum la prima vedere lasă textul să se înţeleagă şi cum reglementa legislaţia anterioară care asigura o majorare de 25%“. Astfel, în opinia sa, sintagma „pentru fiecare an de spor“ nu doar că diminuează drepturile pensionarilor care au lucrat în grupe speciale, dar creează şi un tratament discriminatoriu între aceştia. Totodată, arată că dreptul la pensie nu poate fi îngrădit sau limitat, fiecare persoană având dreptul la o pensie proporţional cu contribuţiile plătite la fondul de pensii din perioada activă. În sfârşit, consideră că din cauza repetatelor modificări legislative în domeniu, normele privind mărirea punctajului pensiei pentru persoanele care au lucrat în grupele superioare de muncă nu sunt accesibile şi previzibile.Curtea de Apel Timişoara - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că normele de lege criticate de autorul excepţiei nu pun în discuţie îngrădirea şi limitarea exercitării dreptului la pensie şi nici discriminarea şi aplicarea de tratamente juridice diferenţiate de natură a accentua discrepanţele între categoriile de pensionari, respectiv cei pensionaţi sub imperiul legii anterioare faţă de cei pensionaţi după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, precum şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008.Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei indică, în critica sa, dispoziţiile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 prin care se introduce art. 78² în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Citând aceste reglementări, se referă însă la prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, aşa cum acestea au fost modificate prin dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 şi prin care se arată că „Beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,04166 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa I de muncă, precum şi de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,02083 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa II de muncă, următoarele categorii de persoane:a)ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepţia acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special;b)ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001-30 septembrie 2008 şi pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în funcţie de data naşterii sau, după caz, stagiile complete de cotizare, în funcţie de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167¹ din aceeaşi lege.“De asemenea, autorul excepţiei invocă dispoziţiile art. 165¹ din Legea nr. 19/2000, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, dispoziţii care au următoarea redactare: „(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa II de muncă, beneficiază de o creştere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează: a)cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă;b)cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.(3) De creşterea punctajelor anuale prevăzută la alin. (1) beneficiază şi persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 - 2 noiembrie 2008 inclusiv, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 78² alin. (2).“Prin urmare, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi cele ale art. I pct. 3 şi art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008. Totodată, Curtea observă că actele normative criticate au fost abrogate prin dispoziţiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Având în vedere însă cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea apreciază că este competentă să se pronunţe asupra dispoziţiilor de lege cu care a fost sesizată, aplicabile în cauză. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi cele ale art. I pct. 3 şi art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008. Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei şi a legilor, art. 15 privind universalitatea, art. 16 referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 47 privind nivelul de trai şi dreptul la pensie, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială şi art. 115 alin. (6) care stabilesc domeniul de reglementare al ordonanţelor de urgenţă. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că principala critică formulată de autorul acesteia este aceea că textele de lege deduse controlului de constituţionalitate instituie un tratament discriminator şi discreţionar. Din modul în care a fost motivată această critică însă nu reiese cu claritate care sunt categoriile sociale între care se face pretinsa discriminare. Astfel, autorul excepţiei face o comparaţie între persoanele care au lucrat în grupa I de muncă şi grupa a II-a de muncă, însă este evident că tratamentul juridic diferit nu poate avea semnificaţia discriminării, cele două categorii de persoane aflându-se în situaţii obiectiv diferite prin prisma condiţiilor în care au desfăşurat activitatea şi care se reflectă şi asupra condiţiilor privind acordarea dreptului la pensie. De asemenea, textele de lege criticate de autorul excepţiei se referă la situaţii diferite. Astfel, dispoziţiile art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, reglementând conţinutul art. 165¹ din Legea nr. 19/2000, prevăd o creştere a punctajelor anuale realizate în perioadele în care titularii dreptului la pensie au desfăşurat activitatea în grupele I sau II de muncă. Potrivit art. 165¹ alin. (2) din Legea nr. 19/2000, această reglementare „nu se aplică în situaţia în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special“. Or, dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, aşa cum au fost modificate prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, reglementează tocmai situaţia persoanelor exceptate de la aplicarea art. 165¹ din Legea nr. 19/2000. Prin urmare, nici în această situaţie nu este evident în ce anume constă pretinsa discriminare criticată de autorul excepţiei. Autorul excepţiei susţine, totodată, că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale care consacră dreptul la pensie şi dreptul de proprietate. Din modul în care a fost motivată excepţia însă reiese că, în realitate, este nemulţumit de modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze creşterea punctajului pentru persoanele care au lucrat în grupele superioare de muncă care se încadrează în ipoteza art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, aşa cum au fost modificate prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008. Or, faţă de această critică, Curtea reţine că prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 au preluat, în esenţă, aceleaşi reglementări pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 le-a instituit cu privire la majorarea punctajului pentru persoanele ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţie fac acele persoane în cazul cărora, pentru determinarea punctajului mediu anual, s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special, respectiv cele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001-30 septembrie 2008 şi pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute în Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în funcţie de data naşterii sau, după caz, stagiile complete de cotizare, în funcţie de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167¹ din aceeaşi lege. Aşa cum Curtea a reţinut însă prin Decizia nr. 1.300 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2011, textele de lege criticate au un caracter reparatoriu, urmărind „îndepărtarea unor inechităţi ce rezultau din reglementările anterioare, care nu ţineau cont de anumite bonusuri ce fuseseră acordate la stagiul de cotizare şi care, potrivit legislaţiei în vigoare, nu reprezentau perioade contributive, astfel că s-a reglementat acordarea unor sporuri care să compenseze aceste inechităţi“. Aşadar, în raport cu reglementarea anterioară, invocată de autorul excepţiei, textele de lege criticate nu doar că nu afectează dreptul la pensie, în sensul diminuării acestuia, ci, din contră, au ca efect o creştere a cuantumului acestora. Faţă de nemulţumirea autorului excepţiei, în sensul că această majorare a punctajului de care beneficiază la calculul pensiei nu este cea pe care o anticipa, Curtea reţine că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege. Aşa cum Curtea a statuat prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, în temeiul acestui text constituţional „legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare“. Prin urmare, Curtea apreciază că nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 44, art. 47 şi art. 115 alin. (6) din Constituţie. În sfârşit, în ceea ce priveşte critica autorului excepţiei, potrivit căreia textele de lege criticate nu sunt accesibile, Curtea reţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 au instituit o reglementare cu caracter reparatoriu pentru persoanele care au desfăşurat activitatea în fostele grupe I sau II de muncă. Ulterior, Prin Legea nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008, a fost instituită o reglementare având un scop similar, care nu a abrogat însă dispoziţiile vizând aceeaşi materie ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008. În vederea evitării eventualelor disfuncţionalităţi ce puteau apărea din aplicarea simultană a două acte normative cu conţinut similar, Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţă nr. 209/2008, care a preluat reglementarea celor două acte normative anterioare. Aşa fiind, deşi până la apariţia acestui din urmă act normativ dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 care reglementau art. 78² din Legea nr. 19/2000 erau susceptibile de a fi criticate sub aspectul previzibilităţii aplicării acestuia în contextul existenţei unei reglementări paralele cu conţinut identic, apariţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 a eliminat eventualitatea oricăror disfuncţionalităţi de aplicare, astfel că şi critica de neconstituţionalitate apare ca fiind lipsită de temei. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. I pct. 3 şi art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Ana Martin în Dosarul nr. 3.344/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 februarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea