DECIZIE Nr.
1454 din 5 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. 5 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 877 din 16 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. 5 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Mirela Pongraczîn Dosarul nr. 333/59/2009 al
Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă, personal şi asistată de
avocatul Florin Kovacs, autoarea excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul părţii prezente solicită admiterea excepţiei
de neconstituţionalitate, susţinând oral aceleaşi motive pe care le-a invocat
în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, In acest sens
invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 18 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 333/59/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45
alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mirela Pongracz
într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie în anulare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin art. 16, 20, 21, 22, 53, 129 şi 131 din Constituţie şi art.
6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
deoarece instituie dreptul procurorului de a exercita căile de atac împotriva
hotărârilor judecătoreşti atât în cazurile la judecarea cărora participă, cât
şi în toate celelalte cauze, în condiţiile în care procesul civil este guvernat
de principiul disponibilităţii.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă consideră că excepţia este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 45 alin. 5 din Codul de procedură civilă, având
următoarea redactare: „Procurorul poate, în condiţiile legii, să exercite
căile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazurile prevăzute de alin. 1
poate să ceară punerea în executare a hotărârilor pronunţate în favoarea
persoanelor prevăzute la acel alineat".
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate
sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul
liber la justiţie, art. 22 referitor la dreptul la viaţă şi la integritate
psihică şi fizică, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi, art. 129 - Folosirea căilor de atac şi art. 131 - Rolul
Ministerului Public. Este invocată şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 45 alin. 5 din Codul de procedură civilă, care
reglementează posibilitatea procurorului de a exercita căile de atac împotriva
oricăror hotărâri, iar în cazul anumitor persoane (minori, persoane puse sub
interdicţie, dispăruţi) poate cere punerea în executare a hotărârilor
pronunţate în favoarea lor, se întemeiază pe dispoziţiile art. 131 alin. (1)
din Constituţie, conform cărora: „In activitatea judiciară, Ministerul
Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept,
precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor".
Cu privire la rolul procurorului în procesul civil,
Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 68 din 3 februarie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005.
Cu această ocazie, Curtea a reţinut că procesul civil
este, prin natura sa, un proces în care se confruntă interese private. Dar
raporturile juridice conflictuale ce fac obiectul procesului civil depăşesc, în
unele cazuri, interesul părţilor şi intră în sfera interesului public. In toate
cazurile, conflictul juridic este generat de o încălcare a unei norme de drept,
iar judecătorul este chemat să rezolve cauza în conformitate cu legea care
guvernează drepturile subiective disputate de părţi. Or, legea însăşi, norma
obiectivă pe care se întemeiază drepturile subiective ale părţilor, este un
element de interes general, fiind izvorâtă - în procedurile stabilite prin
Constituţie - din voinţa societăţii constituite în stat.
Procurorul fiind, prin natura sa, un organ al legii, un
reprezentant al interesului general al societăţii în activitatea judiciară,
prezenţa lui în procesul civil este cât se poate de firească. El nu este parte
în procesul civil decât în sens procesual, iar nu şi în sens material, iar în
îndeplinirea acestei atribuţii - ca de altfel în îndeplinirea tuturor
atribuţiilor sale - el are obligaţia, înscrisă în art. 132 alin. (1) din
Constituţie, de a fi imparţial.
In toate cazurile de participare a procurorului în
procesul civil, calitatea de parte în acest sens material aparţine titularului
dreptului subiectiv ce formează obiectul litigiului, care este liber să dispună
de acest drept şi să-şi exercite fără nicio constrângere toate drepturile
procesuale. Procurorul este, fără îndoială, un organ al statului, dar el nu
este un „reprezentant al statului" în procesul civil. Atunci când statul
are interese procesuale, acestea sunt reprezentate prin autorităţile care
administrează aceste interese - Ministerul Finanţelor Publice, instituţiile
administraţiei publice cu personalitate juridică, societăţile comerciale cu
capital de stat etc. Ca şi în procesul penal, procurorul este, în procesul civil,
un exponent al intereselor generale ale societăţii, consacrate prin Constituţie
şi prin legi.
Ca şi judecătorul, procurorul este un subiect oficial
al procesului civil. El acţionează întotdeauna din oficiu şi atunci când
declanşează procesul, şi atunci când intervine în proces, şi în cererile pe
care le adresează. Scopul acţiunii sale nu este acela de a obţine pentru una
dintre părţi satisfacerea unei pretenţii, ci de a veghea ca admiterea sau
respingerea cererilor părţilor să se facă în conformitate cu legea. In felul
acesta, principiul oficialităţii în temeiul căruia acţionează procurorul nu
anihilează şi nici măcar nu micşorează efectele principiului disponibilităţii,
care guvernează acţiunea şi comportamentul părţilor în procesul civil.
Aceste considerente, reţinute de Curte în decizia
menţionată, sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.
Cu privire la invocarea de către autorul excepţiei a
încălcării art. 22 din Constituţie, Curtea constată că acest text nu este
incident în cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 45 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Mirela Pongracz în Dosarul nr. 333/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Maria Bratu