Decizia Nr.1532 din 25.11.2010

a)când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc;“;– Art. 38: „În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecăţi, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracţiuni să se facă separat.“În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat şi ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că textele ce fac obiectul acesteia sunt criticate din perspectiva modului de interpretare şi aplicare de către instanţele de judecată, precum şi din perspectiva unui pretins caracter lacunar, în sensul că „în redactarea actuală a dispoziţiilor indicate nu există un argument clar privind statutul juridic al persoanelor care participă la comiterea unor infracţiuni alături de o persoană, care îndeplineşte o funcţie specială, fără ca infracţiunile să aibă legătură cu profesia acesteia.“ Or, niciuna dintre categoriile de critici anterior menţionate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Astfel, cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legii competenţa de a aprecia revine instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea fondului cauzei, respectiv a eventualelor căi de atac, iar în cazul unei „aprecieri diferenţiate“ a textelor de lege, în sensul de practică diferită a instanţelor de judecată, competenţa de a hotărî revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, „asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti“.Tot astfel, nu intră în competenţa Curţii completarea eventualelor lacune de reglementare, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28¹ pct. 1 lit. b), art. 34 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Grigore Dănuţ Dragoste, Gligor Dragoste, Nicolae Bogdan Cioară şi Aurel Chicinaş în Dosarul nr. 8.505/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta