DECIZIE   Nr. 159 din 21 septembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 642 din  8 decembrie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Maria Kope si Arpad Ferenczi in Dosarul nr. 600/2000 al Tribunalului Bihor - Sectia penala, avand ca parti pe autorii exceptiei, precum si pe Ilona Racz, Gyorgy Racz si Spitalul clinic Bihor - Oradea.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate, aratand ca prevederile art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala nu contravin vreunei dispozitii din Constitutie. Atat prevederile art. 125 alin. (3) potrivit carora competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege, cat si cele ale art. 128 din Constitutie care reglementeaza folosirea cailor de atac dau in competenta legiuitorului stabilirea conditiilor in care pot fi exercitate caile de atac.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 10 martie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 600/2000, Tribunalul Bihor - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Maria Kope si Arpad Ferenczi intr-o cauza penala avand ca obiect judecarea recursurilor declarate de acestia.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, potrivit carora pentru infractiunile enumerate in art. 279 alin. 2 lit. a), intre care si infractiunea de lovire sau alte violente prevazuta la art. 180 alin. 2 din Codul penal, savarsita in cauza nu exista calea de atac a apelului, ci numai aceea a recursului, contravin dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Constitutie privitoare la garantarea dreptului la aparare. De asemenea, prevederile respective sunt considerate contrare dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum si celor ale art. 13 din aceeasi conventie, care reglementeaza dreptul la un recurs efectiv.
    Tribunalul Bihor - Sectia penala, exprimandu-si opinia, a apreciat ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, deoarece prin reglementarile criticate nu a fost incalcata exercitarea vreunui drept procesual al inculpatilor, cata vreme acestia au fost prezenti la termenele de judecata. Totodata se arata ca, potrivit dispozitiilor art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penala, in cazul hotararilor ce nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs, cum sunt si cele din speta, recursul nu este limitat la motivele de casare prevazute la art. 385^9 din acelasi cod, iar instanta este obligata sa examineze, in afara temeiurilor invocate si a cererilor formulate de recurent, intreaga cauza sub toate aspectele.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala este neintemeiata. In procesul penal roman legiuitorul a optat, in principal, pentru instituirea a doua cai ordinare de atac impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in prima instanta, respectiv apelul si recursul. In mod exceptional, pentru anumite situatii deosebite a fost prevazuta o singura cale de atac, si anume recursul. Aceasta optiune este constitutionala, deoarece prevederile art. 125 alin. (3) si ale art. 128 din Constitutie dau in competenta exclusiva a legiuitorului stabilirea atat a competentei si procedurii de judecata, cat si a cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, precum si a modului de exercitare a acestora. In reglementarea cailor de atac legea asigura exercitarea deplina a dreptului la aparare, in conformitate cu dispozitiile art. 24 din Constitutie. Totodata, sustine Guvernul in punctul sau de vedere, reglementarile interne sunt in concordanta cu prevederile art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv. Se mentioneaza in acest sens art. 2 din Protocolul nr. 7 la conventie, care prevede existenta unui dublu grad de jurisdictie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Din examinarea incheierii prin care a fost sesizata Curtea Constitutionala, precum si a sustinerilor autorului exceptiei formulate in dosarul cauzei rezulta ca obiectul exceptiei il constituie prevederile art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, potrivit carora nu pot fi atacate cu apel "sentintele pronuntate de judecatorii privind infractiunile mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a);".
    Se sustine, in esenta, ca prevederile legale criticate care exclud calea de atac a apelului pentru infractiunile mentionate in text contravin atat dispozitiilor art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, cat si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, si celor ale art. 13 din aceeasi conventie, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata in cauza, Curtea Constitutionala constata ca aceasta nu este intemeiata, astfel cum va rezulta din cele ce urmeaza:
    1. Astfel, prin Legea nr. 45/1993 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, prin care a fost reintrodusa calea de atac a apelului, au fost prevazute, in art. 361 din Codul de procedura penala, intitulat "Hotararile supuse apelului", unele exceptii de la principiul triplului grad de jurisdictie, stabilindu-se ca anumite sentinte nu pot fi atacate cu apel si urmand ca impotriva acestora sa se foloseasca numai calea de atac a recursului (art. 385^1 din Codul de procedura penala). Aceasta exceptare s-a facut, in general, fie pentru sentintele pronuntate pentru infractiuni de mai mica gravitate, cum sunt cele enumerate in art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, adresata direct instantei de judecata, fie pentru sentinte pronuntate de instante judecatoresti superioare in grad, cum sunt curtile de apel sau Sectia penala a Curtii Supreme de Justitie, pentru care nu poate exista un al treilea grad de jurisdictie. Aceste dispozitii legale, prin care se instituie exceptii de la regula triplului grad de jurisdictie, nu contravin prevederilor art. 125 alin. (3) si ale art. 128 din Constitutie, care dau in competenta exclusiva a legiuitorului stabilirea competentei, a procedurii de judecata si a cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti. Dispozitiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 24 din Constitutie referitoare la dreptul la aparare, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penala, "Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 385^9, iar instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele". Inculpatul are asadar dreptul de a-si exercita in mod nelimitat dreptul constitutional.
    2. Nu poate fi primita nici critica potrivit careia dispozitiile art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala ar contraveni prevederilor art. 6, referitoare la dreptul la un proces echitabil, si celor ale art. 13, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In legatura cu aceasta Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, a statuat ca, in sensul practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului, conceptul de "proces echitabil" nu implica in mod necesar existenta mai multor grade de jurisdictie, a unor cai de atac impotriva hotararilor judecatoresti si nici exercitarea acestor cai de atac de catre toate partile din proces. Pe de alta parte, in art. 2, intitulat "Dreptul la doua grade de jurisdictie", din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale se prevede la alin. 2 ca acest drept poate face obiectul unor exceptii in cazul infractiunilor minore sau cand cel interesat a fost judecat in prima instanta de cea mai inalta jurisdictie.
    3. De altminteri, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala prin Decizia nr. 150 din 27 octombrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 458 din 30 noiembrie 1998. Prin aceasta decizie Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, iar solutia adoptata atunci, precum si considerentele pe care se intemeiaza isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Arpad Ferenczi si Maria Kope in Dosarul nr. 600/2000 al Tribunalului Bihor - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 septembrie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta