DECIZIE Nr.
1593 din 26 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 45 din 20 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. Bucureşti
în Dosarul nr. 2.919/111/2008 al Curţii de Apel Oradea - Secţia
civilă mixtă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în
dosarele nr. 2.617D-nr. 2.624D/2009, având ca obiect o excepţie de
neconstituţionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr.
2.616D/2009.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele
sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr.
2.617D- nr. 2.624D/2009 la Dosarul nr. 2.616D/2009.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.617D- nr. 2.624D/2009
la Dosarul nr. 2.616D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care solicită respingerea ca inadmisibilă a
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 8 aprilie 2009, 14 aprilie 2008,
21 aprilie 2008, 27 aprilie 2009, 28 aprilie 2008, 30 aprilie 2009,
pronunţate în Dosarele nr. 2.919/111/2008, nr. 3.313/83/2008, nr.
3.481/83/2008, nr. 3.312/83/2008, nr. 4.347/111/2007, nr. 3.314/83/2008, nr.
3.311/83/2008, nr. 2.609/111/2008 şi nr. 5.275/111/2008, Curtea de Apel
Oradea - Secţia civilă mixtă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. Bucureşti în cauze având ca obiect
pretenţii băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
se apreciază, în esenţă, că
textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica
dificultăţi de interpretare şi aplicare a legii. In acest sens,
autorii fac referire la normele procedurale aplicabile în speţele lor,
care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin.
(2) ultima liniuţă din Codul muncii nu este în măsură
să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel,
se arată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284
din Codul muncii, care reglementează aceeaşi materie, respectiv
instanţa competentă să soluţioneze aceste conflicte. Cu
toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în
speţă ar trebui să fie incidente reglementările mai noi,
respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are Legea nr.
168/1999 faţă de dreptul comun în materie, reglementat de Codul
muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia
incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente duc la
concluzia că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Codul muncii încalcă principiul efectivităţii juridice consacrat
de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. In plus faţă de acestea,
autorul excepţiei consideră că, prin dispoziţiile art. 62
alin. (1) şi art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de
tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul
a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând,
prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat
atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a
asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât
nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a
tăcut, respectiv să constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a
făcut-o. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea
unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat,
are semnificaţia încălcării art. 1 alin. (5) din
Constituţie, care prevede obligativitatea respectării
Constituţiei şi a legilor, obligaţie căreia trebuie să
se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituţional nu
face nicio distincţie cu privire la destinatarii normei.
Tribunalul Oradea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în dosarele
nr. 2.616D-nr. 2.623D/2009, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Avocatul Poporului, în
dosarele nr. 2.616D- nr. 2.623D/2009, consideră că textul legal
criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi
29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din
Codul muncii, dispoziţii care au următorul conţinut: „Pe data
intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...] orice alte
dispoziţii contrare".
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), privind separaţia
puterilor în stat şi supremaţia Constituţiei şi a legilor,
celor ale art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea, prin lege
organică, a raporturilor de muncă, sindicatelor, patronatelor şi
protecţiei sociale, şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie
privind rolul Consiliului Legislativ.
Prin mai multe decizii, Curtea s-a pronunţat
asupra unor critici identice de neconstituţionalitate. Spre exemplu, prin
Decizia nr. 1.017 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, Curtea a constatat că „întreaga
motivare a acesteia se referă la modul de interpretare şi aplicare în
timp a două legi organice, şi anume Codul muncii şi Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. [...]
Or, Curtea reţine că problemele ce ţin
de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în
cauză a unor texte de lege, revin instanţei de judecată,
potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care
prevede că «justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti
stabilite de lege», iar nu instanţei de contencios constituţional.
Astfel, instanţa de judecată este cea care poate dispune de
instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuţie
sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia
instanţei de judecată poate fi atacată la instanţa
superioară, iar, în cazul în care practica judiciară
vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art.
126 alin. (3), dă Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a
stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către
celelalte instanţe judecătoreşti.
Eventualele necorelări de ordin legislativ dintre
dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul
muncii nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi
nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii
neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea
acestora nu intră în sfera de competenţă a Curţii
Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a
interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări
pentru a asigura ordinea juridică necesară.
Curtea Constituţională nu poate fi
transformată în legiuitor pozitiv, ci trebuie să-şi limiteze
rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competenţa de a lipsi de
efecte juridice legile neconstituţionale.
De asemenea, Curtea reţine că
atribuţiile sale privind analiza conformităţii unor texte de
lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce
ţin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp
cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional."
Intrucât nu au survenit elemente noi, care să
determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele şi
soluţia deciziei menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă, iar excepţia de
neconstituţionalitate ridicată va fi respinsă ca
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. Bucureşti
în dosarele nr. 2.919/111/2008, nr. 3.313/83/2008, nr. 3.481/83/2008, nr.
3.312/83/2008, nr. 4.347/111/2007, nr. 3.314/83/2008, nr. 3.311/83/2008, nr.
2.609/111/2008 şi nr. 5.275/111/2008 ale Curţii de Apel Oradea-
Secţia civilă mixtă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 26 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly