DECIZIE   Nr. 16 din 20 februarie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 70 din  8 aprilie 1996

    Ioan Muraru             - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu    - judecator
    Mihai Constantinescu    - judecator
    Antonie Iorgovan        - judecator
    Lucian Stangu           - judecator
    Raul Petrescu           - procuror
    Florentina Geangu       - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Societatea Comerciala "Avicola" - S.A. Codlea impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 77 din 13 septembrie 1995.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 13 februarie 1996, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor, care, desi legal citate, nu s-au prezentat, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 20 februarie 1996.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 77/1995, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 si 12 din Legea nr. 76/1992, invocata de Societatea Comerciala "Avicola"- S.A Codlea in Dosarul nr. 2.700/1993 al Tribunalului Brasov.
    In sustinerea exceptiei s-a considerat ca textele mentionate incalca dispozitiile art. 41 si art. 135 din Constitutie, intrucat, prin reglementarea respectiva, "se constituie o procedura arbitrara de constatare a incapacitatii de plata, cu consecinta anularii dreptului de dispozitie al proprietarului, acesta putand fi pus in situatia extrema a blocarii activitatii si chiar a deposedarii, pentru un debit care poate fi sau nu real".
    Respingerea - prin Decizia nr. 77/1995 - a exceptiei de neconstitutionalitate a textelor mentionate are la baza constatarea de catre Curtea Constitutionala ca art. 11 si 12 din Legea nr. 76/1992, considerate ca neconstitutionale, nu numai ca nu instituie o procedura arbitrara pentru realizarea creantelor de la agentii economici aflati in incapacitate de plata, dar, dimpotriva, consacra mijloace de protectie a debitorului fata de eventualele manifestari arbitrare din partea creditorului.
    Pe de alta parte - se arata in decizia Curtii -, consacrand dreptul de proprietate si protectia proprietatii private, art. 41 alin. (1) din Constitutie vizeaza, totodata, si limitele exercitiului acesteia, astfel cum sunt ele stabilite prin lege.
    In aceste conditii - conchide decizia Curtii - procedura urmaririi silite, reglementata prin art. 11 si 12 din Legea nr. 76/1992, nu este neconstitutionala, cu atat mai mult cu cat titlul executoriu ce sta la baza acesteia este o hotarare judecatoreasca ale carei autoritate si forta executorie nu pot fi ignorate.
    Impotriva Deciziei nr. 77/1995 a Curtii Constitutionale a declarat recurs Societatea Comerciala "Avicola" - S.A. Codlea. Motivele invocate in recurs reprezinta reluarea argumentelor care au stat la baza exceptiei de neconstitutionalitate, judecata in fond.
    Se sustine, in acest sens, ca dispozitiile art. 11 si 12 din Legea nr. 76/1992 "aduc grave vatamari dreptului de proprietate, deoarece pun semnul egalitatii intre un debit notificat si un debit datorat, ceea ce ar fi ilegal, intrucat un debit notificat poate fi un debit real, neachitat in termen de 30 de zile de la data scadentei, sau un pretins debit". Se arata in recurs ca, "urmare a instituirii prezumtiei legale de existenta a unui debit ca urmare a notificarii, instantele de judecata nu mai pronunta hotarari de obligare la plata dupa cercetarea judecatoreasca si constatarea existentei reale a obligatiei de plata, ci, potrivit procedurii specifice create prin Legea nr. 76/1992, obliga la plata nu a unor debite constatate ca fiind reale, ci la plata debitelor notificate, independent de faptul ca acestea sunt sau nu datorate".

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul judecatorului-raportor, prevederile art. 11 si 12 din Legea nr. 76/1992, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Recursul nu este intemeiat.
    In legatura cu prima critica adusa Deciziei nr. 77/1995, este de mentionat ca, in realitate, se reitereaza sustinerea facuta in fata instantei de fond, in sensul ca dispozitiile art. 11 si 12 din Legea nr. 76/1992 contravin prevederilor art. 41 alin. (1) din Constitutie. Cu privire la acest aspect, astfel cum s-a retinut corect prin decizia criticata, Legea nr. 76/1992, prin art. 11 si 12, instituie, de fapt, reguli procedurale de urmarire silita a bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate, reguli care nu afecteaza existenta insasi a acestui drept. In acest sens, prin decizia atacata s-a statuat ca "dreptul de proprietate, facand parte din latura activa a patrimoniului, nu poate fi desprins de latura pasiva a acestuia, impreuna exprimand totalitatea sau universalitatea.
    Schimbarile valorice succesive intervenite in patrimoniu, inclusiv prin stingerea unor obligatii, chiar pe calea urmaririi silite, nu afecteaza existenta sau identitatea insasi a patrimoniului, din care face parte si dreptul de proprietate".
    A admite teza recurentului, in sensul ca dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale reprezinta o incalcare a dreptului de proprietate, ar insemna sa se nege unul dintre mijloacele de protectie a debitorului fata de eventualele manifestari arbitrare din partea creditorului. Astfel, art. 11 din Legea nr. 76/1992 face referire la punerea in intarziere a debitorului si la obligarea creditorului de a obtine o hotarare judecatoreasca definitiva, iar in art. 12 este reglementata ordinea in care sunt urmarite bunurile din patrimoniul debitorului. Deci rezulta cu claritate ca dispozitiile legale in discutie sunt reguli procedurale de executare silita care nu aduc atingere dreptului de proprietate. De aceea primul motiv de recurs nu este fondat.
    Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat, se constata ca nici acesta nu este intemeiat. Din textul art. 11 alin. 1 si alin. 2 din Legea nr. 76/1992 rezulta neindoielnic ca instanta competenta sesizata de catre creditor, va avea de pronuntat o hotarare prin care debitorul pus legal in intarziere si aflat in incapacitate de plata sa fie obligat la plata sumei datorate si, dupa caz, a penalitatilor prevazute de lege. Rezulta deci ca textul nu priveste debitul notificat - asa cum afirma recurentul - ci debitul care in mod real este datorat de debitor.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) si art. 25 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Societatea Comerciala "Avicola" - S.A. Codlea impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 77 din 13 septembrie 1995.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 20 februarie 1996.


                 PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                 prof. univ. dr. IOAN MURARU

                 Magistrat-asistent,
                 Florentina Geangu