DECIZIE Nr. 164 din 4 iunie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr.
32/1995 privind timbrul judiciar
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 148 din 10 iulie 1997
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Petrosanu Ionel impotriva
Deciziei Curtii Constitutionale nr. 18 din 29 ianuarie 1997.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 21 mai 1997, in prezenta
recurentului Petrosanu Ionel, a reprezentantului Ministerului Public si in
lipsa celorlalte parti, legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la
acea data.
Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la
data de 4 iunie 1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Decizia nr. 18 din 29 ianuarie 1997, Curtea Constitutionala a respins
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 32/1995
privind timbrul judiciar, invocata de Petrosanu Ionel in Dosarul nr. 784/1996
al Curtii Supreme de Justitie - Sectia contencios administrativ.
Impotriva acestei decizii, Petrosanu Ionel a declarat recurs, in esenta,
pentru urmatoarele motive:
- art. 260 din Codul de procedura civila stabileste ca pronuntarea nu se
poate amana decat pentru maximum 7 zile, iar Regulamentul de organizare si
functionare a Curtii Constitutionale prevede un termen de 10 zile, text care
trebuie anulat;
- potrivit art. 264 din Codul de procedura civila, motivarea hotararii
trebuie sa se faca in cel mult 15 zile de la pronuntare, regulamentul
sus-mentionat stabilind insa un termen de doua luni, iar decizia atacata a fost
redactata dupa 35 de zile, ceea ce, de asemenea, conduce la anularea Deciziei
nr. 18/1997;
- necomunicarea incheierii de la filele 31-34 - prin care s-a respins
cererea de recuzare - constituie infractiunile de abuz in serviciu contra
intereselor obstesti si fals intelectual;
- potrivit art. 301 alin. 1 din Codul de procedura civila, termenul de
recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii, chiar daca prin legi
speciale s-ar fi dispus altfel, or Legea nr. 47/1992 a limitat termenul de
recurs la 10 zile;
- instanta de fond nu s-a pronuntat asupra cererii recurentului privind
abrogarea Hotararii Guvernului nr. 1.295/1990, a carei valabilitate a expirat
la 13 iunie 1991 potrivit Legii de abilitare nr. 36 din 7 decembrie 1990, care
abilitase Guvernul sa emita numai ordonante, iar nu si hotarari;
- decizia atacata nu se pronunta asupra sustinerii ca intimatul a fost
obligat la plata taxei de timbru pentru transmiterea cauzei de la un complet de
judecata la altul, ba chiar i s-a pretins taxa de timbru pentru judecarea
recursului de fata;
- Decizia nr. 18/1997 este lipsita de temei legal si data cu incalcarea si
aplicarea gresita a legilor, deoarece precizeaza ca accesul la justitie, care
presupune o cerere adresata instantei, nu este identic cu dreptul de
petitionare, intrucat petitia se rezolva in cadrul unei proceduri
administrative, avand o anumita specificitate de natura necontencioasa;
- instanta de fond s-a pronuntat in lipsa punctelor de vedere ale celor
doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
In temeiul art. 304^1 din Codul de producedura civila se invoca si alte
motive de casare, in care recurentul formuleaza sugestia ca Decizia nr. 18/1997
este rezultanta unor "negocieri intreprinse pentru un trafic de constiinta
in vederea nesocotirii unor motive contrare propriilor convingeri autorilor
acestor hotarari ilegale, sprijinite pe o infrastructura putreda". Se
reiau in acest context sustinerile formulate de recurent in motivele dezvoltate
mai sus.
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul intocmit
de judecatorul-raportor, prevederile Ordonantei Guvernului nr. 32/1995,
raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Motivele de recurs prin care se sustine ca nu au fost respectate termene si
conditii prevazute de Codul de procedura civila sunt neintemeiate. Potrivit
dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992 "procedura jurisdictionala
prevazuta de prezenta lege se completeaza cu regulile procedurii civile, in
masura in care ele sunt compatibile cu natura procedurii in fata Curtii
Constitutionale. Compatibilitatea se hotaraste exclusiv de Curte". Rezulta
ca procedura contenciosului constitutional este derogatorie de la procedura
civila. Astfel, daca textul Legii nr. 47/1992 cuprinde dispozitii diferite de
cele ale dreptului comun, se vor aplica cele dintai, iar daca nu exista o
dispozitie expresa, compatibilitatea se hotaraste exclusiv de Curte, fie prin
regulamentul sau de organizare si functionare, fie in mod individual, la speta.
Nici motivul de recurs privind necomunicarea incheierii prin care a fost
respinsa cererea de recuzare nu este intemeiat. Comunicarea unui act de
procedura se face numai cand este necesar pentru exercitarea unei cai de atac.
Or, chiar admitand ca si in fata Curtii Constitutionale s-ar aplica
dispozitiile referitoare la recurs, incheierea prin care s-a respins cererea de
recuzare poate fi atacata numai o data cu fondul.
In legatura cu sustinerea ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra
abrogarii Hotararii Guvernului nr. 1.295/1990, privitoare la taxa de timbru, se
constata ca exceptia de neconstitutionalitate invocata se refera la Ordonanta
Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel incat, in mod
intemeiat, la judecata in fond s-a analizat numai constitutionalitatea
acestuia.
Sustinerile potrivit carora intimatul a fost obligat la plata taxei de
timbru pentru transmiterea cauzei de la un complet la altul nu sunt cenzurabile
de catre Curtea Constitutionala, iar afirmatia ca pentru promovarea recursului
de fata i s-a perceput taxa de timbru nu corespunde realitatii, conform art. 15
din Legea nr. 47/1992, cererile adresate Curtii Constitutionale fiind scutite
de taxa de timbru.
Decizia atacata nu face nici o confuzie intre dreptul constitutional la
petitie si reglementarea accesului la justitie, retinand ca, daca primul este
intr-adevar scutit de taxe, sesizarea instantei se face, in anumite cazuri
expres prevazute de lege, cu plata unei taxe de timbru, ceea ce nu incalca
prevederile art. 138 din Constitutie, ele stabilindu-se prin lege.
Motivul de recurs, potrivit caruia exceptia de neconstitutionalitate a fost
solutionata in lipsa punctelor de vedere ale celor doua Camere ale
Parlamentului si al Guvernului, care au fost solicitate in temeiul art. 24
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, este neintemeiat. Potrivit dispozitiilor
legale, Curtea Constitutionala este obligata, in cazul in care nu sunt
aplicabile prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sa ceara
punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului,
dar este indreptatita sa judece daca aceste autoritati nu au comunicat punctul
lor de vedere pana la judecarea cauzei.
In temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din
Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art.
26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Petrosanu Ionel impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 18 din 29 ianuarie 1997.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 4 iunie 1997.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Florentina Geangu