DECIZIE Nr. 18*) din 29 ianuarie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr.
32/1995 privind timbrul judiciar
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 148 din 10 iulie 1997
*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 164 din 4 iunie 1997,
publicata in Monitorul Oficial nr. 148, Partea I, din 10 iulie 1997.
Florin Bucur Vasilescu - presedinte
Nicolae Popa - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Raul Petrescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar,
invocata de Petrosanu Ionel, recurent in Dosarul nr. 784/1996 al Curtii Supreme
de Justitie - Sectia contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 15 ianuarie 1997 si au fost
consemnate in incheierea din aceeasi data.
Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la
data de 22 ianuarie 1997, iar apoi la 29 ianuarie 1997, cand a adoptat prezenta
decizie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 septembrie 1996, pronuntata in Dosarul nr. 784/1996,
Curtea Suprema de Justitie - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei
Guvernului nr. 32 din 18 august 1995 privind timbrul judiciar.
In motivarea exceptiei, recurentul Petrosanu Ionel sustine ca Ordonanta
Guvernului nr. 32/1995 "incalca dreptul constitutional la petitie, care
trebuie sa fie gratuit, si ca Guvernul nu era competent sa emita o reglementare
in acest sens".
Exprimandu-si opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,
instanta suprema apreciaza ca "actul normativ invocat nu contravine
prevederilor constitutionale la care s-a facut referire, Guvernul fiind
abilitat sa emita astfel de ordonante prin insasi Constitutia tarii".
In temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate
punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului, precum si al
Guvernului, asupra exceptiei invocate.
Cele doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
notele scrise ale partilor, concluziile recurentului si cele ale procurorului,
dispozitiile ordonantei atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale
Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art.
3 si 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa
solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
Asa dupa cum rezulta din motivele exceptiei de neconstitutionalitate,
consemnate in incheierea instantei, autorul exceptiei invoca
neconstitutionalitatea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 32/1995 privind
timbrul judiciar, intrucat prin aceste prevederi se incalca dispozitiile art.
47 din Constitutie, care garanteaza dreptul de petitionare. Pe de alta parte,
fara sa indice un impediment constitutional, considera ca Guvernul nu este
competent sa emita o reglementare avand ca obiect instituirea timbrului
judiciar.
Prin notele scrise depuse la dosarul instantei, autorul exceptiei de
neconstitutionalitate invoca, de asemenea, incalcarea, prin prevederile
respectivei ordonante, a dispozitiilor art. 138 din Constitutie, privind
impozitele si taxele, si ale art. 16 alin. (2), potrivit carora "nimeni nu
este mai presus de lege". In fine, se considera ca prin instituirea
timbrului judiciar se incalca si dispozitiile art. 21 alin. (2) din Constitutie,
care prevad ca nici o lege nu poate ingradi accesul liber la justitie.
Cercetarea tuturor temeiurilor invocate de autorul exceptiei de
neconstitutionalitate conduce la concluzia ca aceasta este nefondata.
Prin Ordonanta Guvernului nr. 32/1995 s-a instituit "timbrul
judiciar", care, in conditiile acestei ordonante, se aplica actiunilor,
cererilor, actelor si serviciilor de competenta tuturor instantelor
judecatoresti, Ministerului Justitiei si institutiilor subordonate acestui
minister, precum si actelor notariale care se indeplinesc de catre notarii
publici. Potrivit art. 9 din aceasta ordonanta, cererile pentru care se
datoreaza timbru judiciar nu vor fi primite si inregistrate, daca nu sunt
timbrate corespunzator; in cazul nerespectarii dispozitiilor ordonantei, se va
proceda conform prevederilor legale in vigoare referitoare la taxa de timbru.
Astfel cum este reglementat timbrul judiciar, el semnifica o problema de
fiscalitate pentru servicii publice. Impreuna cu taxa de timbru, timbrul judiciar
semnifica ceea ce s-a numit "impozit pe justitie".
Atat timbrul judiciar, cat si taxa de timbru nu sunt contrare prevederilor
art. 21 din Constitutie, privind accesul liber la justitie. Cat priveste taxa
de timbru, Curtea Constitutionala s-a pronuntat constant in sensul ca accesul
liber la justitie nu presupune gratuitatea acesteia. Justitia este un serviciu
public al statului, iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat, la ale
carui venituri contribuie toti cetatenii. Este echitabil ca o parte dintre
cheltuieli sa fie suportata de cei care recurg la acest serviciu si aceasta se
realizeaza prin plata taxelor de timbru.
In acest sens, urmeaza a se retine considerentele Deciziei nr. 1 din 8
februarie 1994 a Plenului Curtii Constitutionale si ale Deciziei nr. 7 din 2
martie 1993, ramasa definitiva, prima publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, iar cea de-a doua, in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993. Mai recent, in acelasi
sens, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 97 din 24 octombrie
1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 17
ianuarie 1996.
Pe de alta parte, in considerarea prevederilor art. 274 alin. 1 din Codul
de procedura civila, contributia justitiabilului prin avansarea unei parti din
cheltuielile pe care le implica serviciul public al justitiei poate fi
recuperata de la partea care cade in pretentii, inglobandu-se in cheltuielile
de judecata.
Pentru identitate de ratiune, timbrul judiciar nu poate avea o alta
semnificatie si nu poate conduce la alte consecinte decat cele ale taxei de
timbru.
Este de observat, de asemenea, ca art. 21 din Constitutie, prin care se
garanteaza accesul liber la justitie, nu instituie nici o interdictie cu
privire la taxele in justitie.
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate isi motiveaza insa sustinerea sa
si pe ideea ca prevederile Ordonantei Guvernului nr. 32/1995 "incalca
dreptul constitutional la petitie, care trebuie sa fie gratuit".
Intr-adevar, art. 47 din Constitutie, consacrand dreptul de petitionare,
precizeaza ca exercitarea acestuia "este scutita de taxa". Numai ca,
astfel cum rezulta din chiar reglementarea constitutionala, accesul la justitie,
care presupune o cerere adresata instantei, nu este identic cu dreptul de
petitionare, fiecare dintre aceste drepturi avand determinari specifice si
exclusive. De regula, cererea in justitie se rezolva in cadrul unei proceduri
jurisdictionale; dimpotriva, petitia se rezolva, de regula, in cadrul unei
proceduri administrative, avand o anumita specificitate de natura
necontencioasa.
Se mai sustine, de asemenea, ca "Guvernul nu este competent" sa
instituie timbrul judiciar, el putand sa emita, cum precizeaza art. 107 din
Constitutie, hotarari pentru organizarea executarii legilor. Astfel se ignora
insa faptul ca, in temeiul art. 107 alin. (3) si al art. 114 din Constitutie,
Guvernul poate emite ordonante, exceptand domeniul legilor organice. Or, din
cuprinsul art. 72 alin. (3) din Constitutie si al celorlalte reglementari
constitutionale nu rezulta cerinta ca taxele in justitie, implicit timbrul
judiciar, sa fie reglementate prin lege organica.
Prin notele scrise depuse la dosarul instantei, autorul exceptiei de neconstitutionalitate
evoca si incalcarea dispozitiilor art. 138 din Constitutie. Potrivit alin. (1)
al acestui articol, impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de
stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat "se stabilesc numai prin
lege". Aceste prevederi trebuie insa coroborate cu cele ale art. 114 din
Constitutie, privind delegarea legislativa, in sensul carora Guvernul poate
emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice. Pe baza
textelor constitutionale mentionate nu s-ar putea deci sustine ca Guvernul nu
era competent sa emita o ordonanta privind timbrul judiciar. De altfel, este de
observat ca Ordonanta Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, emisa in
temeiul art. 1 lit. b) din Legea nr. 81/1995 privind abilitarea Guvernului de a
emite ordonante, a fost aprobata prin Legea nr. 106 din 16 noiembrie 1995,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 270 din 21 noiembrie
1995.
In sfarsit, invocarea incalcarii dispozitiilor art. 16 alin. (2) din
Constitutie, potrivit carora "nimeni nu este mai presus de lege", nu
are incidenta cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Daca, totusi,
s-ar pastra in discutie acest incident de neconstitutionalitate, ar urma sa se
observe ca, prin emiterea ordonantei, Guvernul a actionat pe baza unei legi de
abilitare, precum si ca, ulterior, ordonanta a fost aprobata prin lege, asa
incat aceasta autoritate nu s-a situat "mai presus de lege".
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 si al art. 25 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei
Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, invocata de Petrosanu Ionel in
Dosarul nr. 784/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia contencios
administrativ.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 29 ianuarie 1997.
PRESEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat asistent,
Doina Suliman