Decizia Nr.1218 din 20.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 580³ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză, Mihaela Smadu, Ion Petrică, Neculai Ciubucciu şi Asociaţia de locatari nr. 761 din Galaţi, în Dosarul nr. 9.479/233/2008 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.338D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9.479/233/2008, Tribunalul Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580³ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză, Mihaela Smadu, Ion Petrică, Neculai Ciubucciu şi Asociaţia de locatari nr. 761 din Galaţi într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe prin care a fost aplicată o amendă civilă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) care statuează accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare şi ale art. 125 referitor la statutul judecătorilor, precum şi ale art. 6 alin. 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fără a motiva în vreun fel în ce constă înfrângerea dispoziţiilor constituţionale.Tribunalul Galaţi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Finalitatea reglementării criticate constă în determinarea debitorului rău platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligaţilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerităţii, ca exigenţă imperativă a executării silite. Astfel, ar fi contrar finalităţii urmărite ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile sau cea prin care se respinge o astfel de cerere să fie supusă unor căi de atac. Prin urmare, consacrarea caracterului irevocabil al acestei încheieri este în deplină concordanţă cu finalitatea reglementării, fără să fie încălcate prevederile constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 580³ din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul cuprins:Dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligaţia prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanţa care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheierea irevocabilă, dată cu citarea părţilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispoziţiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător. Amenda civilă va putea fi anulată, în tot sau în parte, ori redusă, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestaţie la executare. Încheierile date în condiţiile prezentului articol sunt executorii şi se comunică din oficiu, prin grija grefierului de şedinţă, organelor fiscale competente în vederea executării silite, potrivit Codului de procedură fiscală. Pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare şi ale art. 125 privind statutul judecătorilor, precum şi art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia s-au limitat doar la indicarea unor texte din Constituţie pretins a fi încălcate, fără a explica în concret în ce constă relaţia de contrarietate dintre dispoziţiile legale atacate şi normele fundamentale invocate.În jurisprudenţa sa, Curtea a apreciat că menţionarea formală a unor texte din Constituţie pretins a fi încălcate, fără a explica în concret în ce constă relaţia de contrarietate dintre dispoziţiile legale atacate şi normele fundamentale invocate, nu este de natură să satisfacă exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. De altfel, în acest sens, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cu titlu exemplificativ reţinându-se Decizia nr. 495 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, şi Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008.În aceste condiţii, Curtea constată că autorii excepţiei nu au motivat pretinsa contrarietate a dispoziţiilor art. 580³ din Codul de procedură civilă cu prevederile Constituţiei şi, neputându-se substitui autorilor acesteia în vederea argumentării excepţiei, urmează a respinge ca inadmisibilă excepţia invocată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 580³ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză, Mihaela Smadu, Ion Petrică, Neculai Ciubucciu şi Asociaţia de locatari nr. 761 din Galaţi în Dosarul nr. 9.479/233/2008 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin