În temeiul art. II din Legea nr. 151/2019 pentru completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, al art. 57 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 12 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 477/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei,ministrul lucrărilor publice, dezvoltării şi administraţiei emite următorul ordin: Articolul INormele metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi de elaborare şi actualizare a documentaţiilor de urbanism, aprobate prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, nr. 233/2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 17 martie 2016, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 36 alineatul (1), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins: c)la depunerea documentaţiei de către beneficiar spre aprobarea prin hotărâre de consiliul judeţean/local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti, conformitatea documentaţiei, în ceea ce priveşte:– elaborarea şi semnarea documentaţiei de către specialişti atestaţi conform Legii; – achitarea taxelor şi tarifelor prevăzute de lege; – conţinutul documentaţiei de amenajare a teritoriului sau de urbanism în raport cu legislaţia în vigoare, respectiv existenţa tuturor pieselor scrise şi desenate, semnate şi ştampilate de către specialişti atestaţi potrivit legii în ceea ce priveşte coordonarea şi în privinţa secţiunilor specializate/sectoriale. Pentru documentaţiile depuse în format electronic şi semnate cu semnătură digitală, dovedirea dreptului de semnătură se face prin anexare la documentaţia digitală a copiilor de pe certificatele de atestare; – existenţa avizelor sau acordurilor favorabile necesare, aflate în termen de valabilitate; – respectarea, în forma finală a documentaţiei, a condiţiilor prevăzute în avizele sau acordurile obţinute; – existenţa raportului informării şi consultării publicului, conform legislaţiei în vigoare. 2. După capitolul VIII se introduce un nou capitol, capitolul VIII1, cuprinzând articolele 381-388, cu următorul cuprins: Capitolul VIII^1Măsurile de identificare şi gestionare a aşezărilor informale Articolul 381 Prezentele prevederi se referă la: a)stabilirea mecanismelor de colectare periodică a informaţiilor statistice şi a datelor care să stea la baza analizei nevoilor şi problemelor asociate locuirii în aşezări informale, precum şi la monitorizarea evoluţiei situaţiei populaţiei din aşezările informale; b)stabilirea prin documentaţiile de urbanism a modului de ocupare a terenurilor, precum şi a unor tipuri de intervenţii care să conducă la creşterea calităţii vieţii şi la reducerea riscurilor la care este expusă populaţia care locuieşte în aşezări informale, precum şi populaţia din unităţile administrativ-teritoriale în care există astfel de aşezări. Articolul 382 Prezentele prevederi se aplică în conformitate cu prevederile art. 191 din Lege, în scopul: a)stabilirii criteriilor minimale pentru identificarea aşezărilor informale, precum şi a măsurilor privind monitorizarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de locuire a populaţiei; b)implementării următoarelor tipuri de măsuri prioritare: identificarea aşezărilor informale, identificarea regimului juridic şi economic al terenurilor, identificarea riscurilor la care sunt expuşi locuitorii din aşezările informale, stabilirea unor măsuri privind îmbunătăţirea condiţiilor de locuire şi a calităţii vieţii, informarea şi implicarea locuitorilor din aşezările informale şi a celor din comunităţile învecinate în procesul de planificare şi reglementare; c)corelării măsurilor destinate aşezărilor informale cu programele de incluziune socială şi cu programele de investiţii publice aferente documentaţiilor de urbanism. Articolul 383
(1) În vederea identificării aşezărilor informale, evaluării situaţiei acestora şi stabilirii măsurilor necesare, în coordonarea primarului/primarului general al municipiului Bucureşti, autorităţile administraţiei publice locale organizează grupuri de lucru proprii, aprobate prin hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, din care fac parte, după caz, conform organigramei, serviciile/persoanele responsabile cu: urbanismul şi autorizarea construcţiilor, control şi disciplină în construcţii, registrul agricol, asistenţă socială, sănătate publică, investiţii, asistenţă şi reprezentare juridică, poliţia locală, experţi locali pentru romi. În grupurile de lucru sunt incluşi şi reprezentanţi ai societăţii civile.
(2) Grupul de lucru de la nivelul local se organizează în vederea identificării aşezărilor informale şi luării în evidenţă la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale a acestora, stabilirii situaţiei persoanelor şi imobilelor cuprinse în acestea şi stabilirii măsurilor de intervenţie pentru îmbunătăţirea condiţiilor de locuit şi asigurarea unor condiţii decente de viaţă pentru persoanele vulnerabile.
(3) Aşezările informale sunt identificate pe baza îndeplinirii simultane a următoarelor criterii:a)grupează minimum 3 unităţi destinate locuirii dezvoltate spontan, realizate fără respectarea normelor de construcţie, igienă şi sănătate publică şi protecţie a mediului; b)populaţia care locuieşte în aceste unităţi nu are niciun drept asupra imobilelor (terenuri şi/sau construcţii) pe care le ocupă; c)populaţia se află în situaţia de excluziune, segregare şi marginalizare socială, respectiv persoanele care locuiesc în acele aşezări sunt persoane sau familii care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situaţii de boală, dizabilitate, sărăcie, dependenţă de droguri sau de alcool ori a altor situaţii care conduc la vulnerabilitate economică şi socială.
(4) Într-o primă etapă de analiză, grupul de lucru constituit la nivel local potrivit alin. (1) realizează pentru fiecare aşezare informală:a)organizarea de vizite pe teren; b)reprezentarea grafică prin suprapunerea ridicării topografice a aşezării informale cu documentaţiile de urbanism în vigoare, în vederea identificării şi relaţionării cu reglementările urbanistice; c)evaluarea preliminară a regimului economic şi juridic al imobilelor (terenuri şi construcţii), prin cercetare de teren şi documentare; d)evaluarea preliminară privind expunerea la riscuri naturale, biologice şi antropice, în raport cu zonele de protecţie existente în documentaţiile de urbanism, hărţile de risc şi cu informaţiile disponibile în domeniul mediului; e)stabilirea măsurilor ce se impun în raport cu regimul de construibilitate şi servituţile de utilitate publică; f)identificarea reprezentanţilor aşezărilor informale care să facă parte din grupul de lucru şi să participe la stabilirea măsurilor.
(5) În situaţia în care la nivelul unităţii administrativ-teritoriale nu există specialişti în domeniu pentru a realiza acţiunile de la alin. (4), autorităţile administraţiei publice vor fi sprijinite de comisia judeţeană prevăzută la art. 221 din Lege.
(6) În vederea identificării situaţiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială, serviciul public de asistenţă socială de la nivel local realizează o evaluare socioeconomică a fiecărui locuitor al aşezărilor informale şi o pune la dispoziţia grupului de lucru.
(7) Ca urmare a analizelor de mai sus, grupul de lucru realizează un diagnostic preliminar al aşezării informale şi stabileşte un prim set de măsuri.
(8) În urma identificării aşezărilor informale, autorităţile administraţiei publice locale, prin grupurile de lucru constituite, completează fişa de date cu scopul de a colecta informaţii în vederea cunoaşterii, cuantificării şi monitorizării situaţiei aşezărilor informale şi fundamentării unor politici, programe şi proiecte adresate acestora.
(9) Fişa de date cuprinde atât informaţii privind localizarea aşezării informale, date statistice privind populaţia, gospodăriile şi condiţiile de locuire, precum şi tipurile de intervenţii stabilite la nivel local pentru fiecare aşezare informală.
(10) În vederea constituirii unei baze de date care să sprijine coordonarea măsurilor la nivel judeţean, autoritatea administraţiei publice locale transmite comisiei judeţene anual, în format electronic, până la data de 31 iulie, fişa de date, prevăzută în anexa nr. 4 la prezentele norme metodologice.
(11) Pentru fundamentarea politicilor publice la nivel naţional, bazele de date judeţene se transmit la Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei pentru integrarea în Observatorul teritorial naţional. Articolul 384
(1) Pe baza evaluării din teren cu privire la situaţia socioeconomică a populaţiei vizate, a regimului juridic, economic şi tehnic al imobilelor, a expunerii la riscuri naturale, biologice şi antropice şi a prevederilor din documentaţiile de urbanism în vigoare, grupul de lucru constituit la nivel local propune măsuri specifice de intervenţie, pe care le supune procesului de consultare publică.
(2) Măsurile propuse sunt adaptate nevoilor populaţiei din aşezarea informală, precum şi comunităţilor din vecinătate, în vederea asigurării cerinţelor de siguranţă şi dezvoltare durabilă.
(3) Măsurile pot fi implementate in situ, pe teritoriul ocupat de aşezarea informală, sau, în situaţia în care regimul juridic, economic şi tehnic nu permit această abordare, pot viza relocarea populaţiei.
(4) În situaţia în care aşezarea informală este situată în zone ce impun relocarea, autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu reprezentanţi ai populaţiei afectate de măsurile propuse la alin. (3), identifică rezerve de teren pentru soluţii alternative de locuire sau destinate construirii de locuinţe de necesitate sau sociale, precum şi modalitatea de implementare a măsurii de relocare.
(5) Măsurile vor fi corelate cu programele de acţiuni comunitare privind combaterea sărăciei şi excluziunea socială prevăzute la art. 35 din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi planurile judeţene de incluziune socială aprobate de comisiile judeţene de incluziune socială şi cea a municipiului Bucureşti prevăzute la art. 117 alin. (3) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ce conţin soluţii pentru prevenirea marginalizării şi segregării spaţiale.
(6) În procesul de stabilire a măsurilor, populaţia din aşezările informale este informată permanent cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are conform legii, riscurile la care este expusă, măsurile pe care autoritatea locală le propune şi modul de implementare.
(7) Autoritatea administraţiei publice locale consultă populaţia din aşezările informale cu privire la măsurile identificate şi analizează propunerile formulate de reprezentanţii comunităţii din aşezarea informală.
(8) După procesul de consultare a populaţiei, măsurile se constituie într-un plan de acţiune ce este propus avizării comisiei judeţene constituite conform art. 387, iar apoi aprobării consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(9) În maximum 30 de zile de la data aprobării, măsurile sunt comunicate persoanelor vizate şi se demarează implementarea lor. Articolul 385
(1) Măsurile in situ se stabilesc dacă în urma evaluării situaţiei aşezării informale se constată că aceasta nu este localizată în zone cu interdicţie de construire ca urmare a situării în zone de riscuri naturale, tehnologice, în zone de protecţie a unor infrastructuri sau că există unele funcţiuni incompatibile cu funcţiunea de locuire.
(2) În situaţia în care măsurile vizează reglementarea aşezării informale existente in situ, autorităţile administraţiei publice locale iau măsuri financiare şi tehnice:a)de asigurare a accesului la o sursă de apă potabilă, evacuare a apelor uzate, colectare şi evacuare a deşeurilor, în scopul asigurării sănătăţii populaţiei şi protecţiei mediului; b)de conectare a aşezării prin infrastructura de drumuri astfel încât să fie asigurat accesul la servicii publice locale; c)de întocmire a unor note tehnice de constatare pentru fiecare unitate destinată locuirii, în vederea stabilirii măsurilor ce se impun din punct de vedere tehnic şi juridic.
(3) Măsurile in situ se corelează cu strategiile de dezvoltare locală şi planurile de acţiuni aferente documentaţiilor de urbanism şi cu planurile de investiţii ale autorităţilor administraţiei publice, prin care se urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor de locuire a populaţiei din aşezări informale, în concordanţă cu prioritizarea investiţiilor.
(4) În funcţie de situaţia particulară a fiecărei gospodării şi a fiecărei unităţi destinate locuirii din cadrul aşezării informale se vor stabili măsuri care vizează clarificarea situaţiei juridice a terenului şi a construcţiei, în conformitate cu legislaţia în vigoare, posibilitatea de legalizare a acestora, precum şi măsuri de integrare socială adecvate.
(5) În cazul iniţierii reglementării in situ, inclusiv demarării de operaţiuni de regenerare sau restructurare urbană pentru zonele care cuprind aşezări informale, autorităţile administraţiei publice locale vor lua măsuri pentru elaborarea sau actualizarea documentaţiilor de urbanism pentru zona ce cuprinde aşezarea informală. Articolul 386
(1) Relocarea populaţiei şi alocarea de locuinţe în altă zonă din unitatea administrativ-teritorială se impun:a)în cazul în care unităţile destinate locuirii, dezvoltate spontan, sunt amplasate pe terenuri cu funcţiuni incompatibile cu funcţiunea de locuire, zone de risc natural, tehnologic sau de altă natură şi care pun în pericol sănătatea şi siguranţa populaţiei, pajişti permanente aflate în extravilan a căror funcţiune nu poate fi modificată conform legii, terenuri cu regim specific de protecţie, conservare şi utilizare, precum zone construite protejate, zone de protecţie a monumentelor istorice, pe situri arheologice, în arii naturale protejate de interes local, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în situri Natura 2000, în afara zonelor de dezvoltare durabilă a activităţilor umane, reglementarea acestora in situ nefiind posibilă; b)în cazul ocupării unor construcţii localizate pe terenuri proprietate privată a unor persoane fizice sau juridice, pentru care populaţia din aşezarea informală nu deţine drept de proprietate sau de posesie şi nu există posibilitatea de obţinere a unui drept real asupra imobilului.
(2) În cazul luării deciziei de relocare se va urmări integrarea spaţială şi socială a populaţiei, prin acordarea de locuinţe sociale sau alte tipuri de locuinţe, conform legii. Repartiţia locuinţelor sociale la nivelul unităţii administrativ-teritoriale se reglementează prin hotărâri ale consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu respectarea prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Pentru aşezările din extravilan şi pentru aşezările informale aflate într-o zonă unde nu este reglementată funcţiunea de locuire, dar care nu este incompatibilă cu locuirea, reglementarea urbanistică se realizează prin elaborarea şi aprobarea de către autoritatea administraţiei publice locale a unui plan urbanistic zonal, iniţiat după obţinerea prealabilă a avizului de principiu al Comisiei judeţene constituite conform art. 387.
(4) Elaborarea şi aprobarea planului urbanistic zonal sunt necesare şi pentru situaţia unităţilor teritoriale de referinţă unde nu este prevăzută funcţiunea de locuire.
(5) În situaţia în care autoritatea locală nu deţine fondul de locuinţe sociale necesar relocării, până la realizarea acestuia, poate să asigure locuirea:a)în unităţi de locuire provizorii, care să fie amplasate pe terenuri situate în afara ariei expuse riscurilor naturale, biologice şi antropice şi să se asigure protecţia populaţiei şi accesul locuitorilor la servicii de interes public general; b)în centre rezidenţiale, conform Legii asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare; c)în locuinţe de necesitate, conform Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(6) Zonele ocupate de aşezările informale din care populaţia a fost relocată se aduc la starea funcţională iniţială sau se includ în proiecte de dezvoltare locală. Articolul 387
(1) Potrivit art. 221 din Lege, consiliul judeţean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin instituţia arhitectului-şef, asigură organizarea şi funcţionarea unei comisii pentru coordonarea la nivelul judeţului a implementării măsurilor necesare pentru identificarea şi reglementarea urbanistică a aşezărilor informale şi stabilirea măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a locuitorilor din aşezările informale, sprijinul metodologic şi operaţional pentru autorităţile administraţiei publice locale, precum şi monitorizarea îndeplinirii responsabilităţilor şi implementării acţiunilor stabilite la nivel local, denumită şi comisia judeţeană.
(2) Consiliul judeţean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură participarea reprezentanţilor comunităţilor din aşezările informale în cadrul comisiei judeţene prevăzute la art. 221 din Lege.
(3) În aplicarea prevederilor Legii nr. 151/2019 pentru completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, comisia judeţeană desfăşoară următoarele activităţi:a)coordonează implementarea măsurilor aprobate la nivel local şi monitorizează impactul acestora asupra situaţiei aşezărilor informale, prin urmărirea anuală a informaţiilor din fişa de date, prevăzută în anexa nr. 4; b)centralizează fişele de date, completate de către autorităţile administraţiei publice locale pentru fiecare aşezare informală identificată; c)colaborează cu comisia judeţeană de fond funciar, comisiile locale de fond funciar şi oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară pentru identificarea situaţiilor în care poate fi atribuit un drept real; d)sprijină cu expertiză de specialitate autorităţile locale în identificarea aşezărilor informale şi stabilirea măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a locuitorilor din aşezările informale. Articolul 388 Comisia pentru coordonarea la nivelul judeţului şi al municipiului Bucureşti emite următoarele categorii de avize: a)aviz de principiu al comisiei - actul care conţine soluţia de principiu adoptată de membrii comisiei cu privire la unul sau mai multe aspecte prevăzute la art. 271 alin. (2) lit. a)-e) din Lege; b)aviz final al comisiei - actul adoptat de comisie după finalizarea tuturor etapelor derulate în vederea reglementării din punct de vedere urbanistic a situaţiei aşezării informale, care conţine soluţia adoptată, paşii de urmat şi responsabilităţile autorităţilor implicate în vederea reglementării din punct de vedere urbanistic; c)recomandare - actul emis de comisie prin care se propune una sau mai multe soluţii posibile, în conformitate cu dispoziţiile legale, în vederea soluţionării unei situaţii prealabile care trebuie rezolvată pentru derularea în continuare a procedurii de reglementare urbanistică. 3. Articolul 44 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 44Anexele nr. 1, 2, 3 şi 4 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice. 4. După anexa nr. 3 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 4, având cuprinsul prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul II Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.p. Ministrul lucrărilor publice, dezvoltării şi administraţiei,Gheorghe Păsat,secretar de statANEXĂ (Anexa nr. 4 la normele metodologice) FIŞA DE DATE privind aşezările informale Judeţ: Unitatea administrativ-teritorială: Cod SIRUTA: Aşezarea informală (identificată prin denumire sau număr sau prin descrierea perimetrului) ........ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ........ .......... A se completa pentru fiecare aşezare informală identificată pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale A. DATE PRIVIND AŞEZAREA INFORMALĂ 
1 Unitate destinată locuirii, conform definiţiei utilizate la Recensământul populaţiei şi al locuinţelor 2011, este unitatea care nu îndeplineşte condiţiile de locuinţă convenţională, dar este utilizată ca reşedinţă. B. Plan de măsuri B.1. Măsuri in situ (în aşezarea informală), în cazul următoarelor situaţii: B.2. Măsuri de relocare a populaţiei în urma desfiinţării parţiale sau totale a aşezării informale, în situaţii determinate de: