DECIZIE Nr. 165 din 21 octombrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin.
4 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 624 din 21 decembrie 1999
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, ridicata din oficiu de instanta
in Dosarul nr. 4.769/1999 al Judecatoriei Cluj-Napoca, privind pe Vasile
Nicula.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public
solicita admiterea exceptiei, aratand ca dispozitiile art. 220 alin. 4 din
Codul penal contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 41 alin.
(2), deoarece creeaza un regim juridic diferentiat de ocrotire pentru
proprietatea privata a statului. Considera ca aceasta reprezinta o discriminare
interzisa de dispozitiile legii fundamentale, cuprinse in textul mentionat,
referitoare la protectia egala a proprietatii private, indiferent de titular.
Astfel, potrivit dispozitiilor legale criticate, pentru ocrotirea proprietatii
private a statului procesul penal este pornit din oficiu, in timp ce pentru
protectia proprietatii private apartinand altor titulari de drept procesul
penal se declanseaza numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate. In
continuare, se refera la jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume la
deciziile nr. 177/1998 si nr. 5/1999, prin care s-a statuat, cu privire la o
formulare discriminatorie similara, cuprinsa in alin. 2 al art. 213 din Codul
penal si, respectiv, la alin. 3 al art. 214 din Codul penal, in sensul ca
aceasta discriminare contravine dispozitiilor art. 41 alin. (2) din
Constitutie. In final, reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea
exceptiei si constatarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 220 alin. 4
din Codul penal, in masura in care instituie un regim juridic diferit pentru
ocrotirea proprietatii private a statului.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 6 iulie 1999, pronuntata in dosarul nr. 4.769/1999,
Judecatoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal,
ridicata din oficiu intr-o cauza penala privind pe Vasile Nicula, invinuit de
savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, prevazuta la art. 220 din
Codul penal, in dauna Societatii Comerciale "Legume-Fructe" - S.A.
din Cluj-Napoca. Plangerea a fost adresata Parchetului care, dispunand
incetarea urmaririi penale pentru infractiunea prevazuta la art. 108 din Legea
nr. 18/1991, republicata, a trimis cauza spre solutionare, sub aspectul
infractiunii prevazute la art. 220 din Codul penal, Judecatoriei Cluj-Napoca.
Partea vatamata a ridicat exceptia lipsei de competenta materiala a
judecatoriei, sustinand ca urmarirea penala trebuie efectuata din oficiu,
potrivit dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, iar sesizarea
instantei trebuie sa se faca prin rechizitoriul parchetului si nu prin
plangerea ei prealabila. Fata de aceasta sustinere a partii vatamate, instanta,
din oficiu, a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
220 alin. 4 din Codul penal, considerand ca acestea contravin prevederilor art.
41 alin. (2) din Constitutie, referitoare la ocrotirea in mod egal a
proprietatii private, indiferent de titular, deoarece instituie un regim
juridic de ocrotire diferit, in functie de titularul dreptului de proprietate.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei ridicate.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia ridicata este
intemeiata, deoarece exceptarea de la cerinta plangerii prealabile a persoanei
vatamate si punerea in miscare din oficiu a actiunii penale in cazul in care
imobilul este in intregime sau in parte al statului, "asigurand o aparare
juridica mai energica a proprietatii private a statului", duce la o
"diferentiere neconstitutionala intre protectia proprietatii private a
statului si protectia proprietatii private a altor subiecti de drept". Or,
datorita acestei diferente, se arata in continuare, dispozitiile art. 220 alin.
4 din Codul penal "contravin art. 41 alin. (2) din Constitutie, care
asigura o egala ocrotire a proprietatii private prin lege, indiferent daca aceasta
apartine statului sau altei persoane juridice ori fizice". In motivarea
punctului sau de vedere, Guvernul face referire la jurisprudenta Curtii
Constitutionale, si anume la deciziile nr. 177/1998 si nr. 5/1999, prin care,
in cazul infractiunii de abuz de incredere, prevazuta la art. 213 din Codul
penal, respectiv al infractiunii de gestiune frauduloasa, prevazuta la art. 214
din Codul penal, s-a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor referitoare
la punerea in miscare a actiunii penale din oficiu, daca bunul care constituie
obiectul material al infractiunii apartine in intregime sau in parte statului.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia
ridicata, fiind legal sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
220 alin. 4 din Codul penal, care au urmatoarea redactare: "Daca imobilul
este in posesia unei persoane private, cu exceptia cazului cand acesta este in
intregime sau in parte al statului, actiunea penala se pune in miscare la
plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura
raspunderea penala".
In motivarea exceptiei ridicate din oficiu instanta considera ca alin. 4 al
art. 220 din Codul penal contravine prevederilor constitutionale cuprinse in
art. 41 alin. (2), referitoare la ocrotirea in mod egal a proprietatii private,
indiferent de titular, considerand ca, desi prin acest text este ocrotita
posesia, in realitate aceasta este vizata ca atribut al dreptului de
proprietate. Se considera, de asemenea, de catre instanta, ca, prin
dispozitiile sale, textul de lege criticat instituie o discriminare interzisa
de Constitutie intre protectia proprietatii private a statului, caz in care
actiunea penala se pune in miscare din oficiu, si ocrotirea proprietatii
private a altor titulari ai dreptului de proprietate, caz in care actiunea
penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile alin. 4 al art. 220 din Codul penal instituie o ocrotire
juridico-penala diferita, dupa cum imobilul, la a carui posesie se refera
tulburarea, este ori nu este "in intregime sau in parte al statului".
Astfel textul de lege mentionat prevede ca actiunea penala se pune in miscare
din oficiu, atunci cand "acesta este in intregime sau in parte al
statului" si, respectiv, se pune in miscare la plangerea prealabila a
persoanei vatamate, in celelalte cazuri, cu posibilitatea, in aceasta din urma
ipoteza, ca, prin retragerea plangerii sau prin impacarea partilor, sa se
inlature raspunderea penala a faptuitorului. Curtea retine ca, in ipoteza
reglementata prin alin. 4 al art. 220 din Codul penal, valoarea sociala
explicit aparata este posesia pasnica si netulburata a unui imobil aflat
"in posesia unei persoane private". In consecinta, pentru existenta
ca atare a infractiunii, nu este relevanta natura dreptului de proprietate
asupra imobilului a carui posesie este tulburata (proprietate publica;
proprietate privata a statului; proprietate privata particulara), ci numai calitatea
de "persoana privata" a posesorului imobilului. Cu toate acestea,
prin dispozitiile art. 220 alin. 4 din Codul penal se creeaza un regim juridic
favorabil posesiei ce poarta asupra imobilelor aflate in proprietatea privata a
statului in comparatie cu posesia ce poarta asupra imobilelor aflate in
proprietate privata particulara, ceea ce atrage, indirect, favorizarea uneia
dintre formele proprietatii private. Asa fiind, asemenea reglementari, care
diferentiaza apararea, prin mijloace de drept penal, a unei valori sociale
(posesia pasnica si netulburata a unui imobil) in functie de titularul
dreptului de proprietate asupra acelui imobil (statul sau, respectiv, alta
persoana juridica ori persoana fizica) incalca, atunci cand nu este vorba
despre bunuri aflate in proprietate publica, principiul consacrat in art. 41
alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "Proprietatea privata este
ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular".
De altfel, Curtea retine ca textul de lege criticat este asemanator, atat
ca formulare, cat si prin consecintele sale, cu textele art. 213 alin. 2 si ale
art. 214 alin. 3 din Codul penal, in privinta carora Curtea Constitutionala a
constatat prin Decizia nr. 177 din 15 decembrie 1998, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999 si, respectiv, prin
Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, ca dispozitiile "cu exceptia cazului
cand acesta este in intregime sau in parte al statului" si, respectiv,
"cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte
proprietatea statului" sunt neconstitutionale. Deoarece nu au intervenit
elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii
Constitutionale, solutia din prezenta cauza, referitoare la dispozitiile art.
220 alin. 4 din Codul penal, urmeaza sa fie identica celor adoptate prin
deciziile mentionate.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 si
al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata din oficiu de Judecatoria
Cluj-Napoca in Dosarul nr. 4.769/1999 si constata ca dispozitia "cu
exceptia cazului cand acesta este intregime sau in parte al statului" din
art. 220 alin. 4 din Codul penal este neconstitutionala.
Definitiva si obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Marioara Prodan