DECIZIE Nr. 17 din 9 februarie 1999
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 112 din 18 martie 1999
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Ion Bonini - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, ridicata de Ciomeica Valentin
in Dosarul nr. 3.341/1998 al Judecatoriei Petrosani.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 21 ianuarie 1999, in
prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal
citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand
nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 26
ianuarie 1999 si apoi pentru data de 4 februarie 1999 si 9 februarie 1999.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Judecatoria Petrosani, prin Incheierea din 15 septembrie 1998, a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, ridicata de Ciomeica Valentin.
Prin exceptia de neconstitutionalitate invocata, se sustine ca, in
comparatie cu prevederile alin. 3 al art. 171 din Codul de procedura penala,
care reglementeaza obligativitatea asistentei juridice in fata instantei de
judecata, in cazul infractiunilor pentru care legea penala prevede o pedeapsa
cu inchisoare mai mare de 5 ani, textul alin. 1 din acelasi articol este
discriminatoriu, intrucat lasa la latitudinea organului de urmarire penala
posibilitatea asigurarii asistentei juridice. Or, pe tot parcursul procesului
penal este necesara apararea invinuitului, respectiv a inculpatului, atunci
cand limita maxima a pedepsei prevazuta de lege pentru infractiunea retinuta in
sarcina acestuia depaseste 5 ani de inchisoare, aceasta cu atat mai mult cu cat
in faza de urmarire penala cercetarea nu este publica, din care cauza se pot
produce abuzuri cu consecinte grave pentru inculpat.
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia invocata
este nefondata din urmatoarele motive:
Art. 24 alin. (1) din Constitutie prevede ca dreptul la aparare este
garantat, iar alin. (2) statueaza ca in tot cursul procesului partile au
dreptul sa fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. Din analiza
textului rezulta ca acesta prevede, printr-o norma-cadru, dreptul
constitutional de aparare al oricarei persoane in fata organelor de urmarire
penala si a instantelor judecatoresti, lasand in seama Codului de procedura
penala reglementarea concreta a asigurarii acestui drept.
Instanta considera ca art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala nu
este in nici un fel discriminatoriu comparativ cu continutul alin. 3 al
aceluiasi articol, deoarece dispozitiile din art. 1 reglementeaza generic
dreptul la asistenta juridica al oricarui invinuit sau inculpat si obligatia
corelativa a organelor judiciare de a-i aduce la cunostinta acest drept, in
timp ce alin. 3 prevede doua situatii speciale in care asistenta juridica a
inculpatului este obligatorie, si anume cand legea prevede pentru infractiunea
savarsita pedeapsa cu inchisoare mai mare de 5 ani si cand instanta apreciaza
ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea. De aceea opinia autorului
exceptiei, in sensul de a se asigura asistenta juridica obligatorie pentru
orice invinuit care urmeaza a fi cercetat pentru savarsirea unei fapte penale
pentru care legea prevede pedeapsa cu inchisoare mai mare de 5 ani, nu poate fi
privita ca o exceptie de neconstitutionalitate referitor la continutul art. 171
alin. 1 din Codul de procedura penala, ci mai curand ca o propunere de lege
ferenda pentru modificarea textului mentionat in sensul celor de mai sus.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului asupra exceptiei de
neconstitutionalitate invocate.
In punctul de vedere primit din partea presedintelui Camerei Deputatilor se
arata ca prevederile art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala nu sunt
discriminatorii in raport cu norma constitutionala privitoare la dreptul de
aparare si cu dispozitia alin. 3 al aceluiasi articol, atata timp cat din
continutul lor rezulta in mod clar dreptul de aparare al invinuitului sau
inculpatului in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar incalcarea
acestui drept poate sa fie atacata prin caile prevazute de lege. Se apreciaza
ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata in speta este o problema de
interpretare care revine instantei de judecata, pe fond neexistand contradictii
intre art. 24 din Constitutie si art. 171 din Codul de procedura penala care
stabileste atat drepturile invinuitilor sau inculpatilor, raportate la gravitatea
faptei si la faza procesului, cat si obligatiile organelor judiciare.
In punctul de vedere primit din partea Guvernului se considera ca exceptia
de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata, deoarece dispozitiile art.
171 alin. 1 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor art. 24 din
Constitutie, care reglementeaza dreptul la aparare al partilor din proces, ci,
dimpotriva, se afla in concordanta cu acestea atat sub aspectul continutului,
cat si al modului in care sunt formulate. Textul art. 171 alin. 3, la care face
trimitere autorul exceptiei, prevede un aspect distinct, si anume cauzele care
au ca obiect infractiuni sanctionate de lege cu o pedeapsa mai mare de 5 ani.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei
Deputatilor si al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile
Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate invocata.
Potrivit incheierii de sesizare, obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate invocate il constituie prevederile art. 171 alin. 1 din
Codul de procedura penala, potrivit carora "Invinuitul sau inculpatul are
dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al
judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest
drept".
Desi autorul exceptiei nu invoca expres un text constitutional, din
incheierea de sesizare rezulta ca dispozitia incalcata este art. 24 din
Constitutie referitor la dreptul la aparare. Acesta prevede in alin. (1) ca
"dreptul la aparare este garantat", iar in alin. (2) stabileste ca
"in tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocat,
ales sau numit din oficiu".
Raportand prevederile criticate la aceste dispozitii, se constata ca intre
cele doua reglementari nu exista nici o contradictie, deoarece art. 171 alin. 1
din Codul de procedura penala reglementeaza in detaliu insusi principiul
constitutional al dreptului la aparare. De aceea critica autorului exceptiei,
in sensul ca a fost lipsit complet de dreptul la aparare, nu poate fi motivata
prin neconstitutionalitatea legii, ci, eventual, prin nerespectarea ei,
situatie care insa intra in competenta instantelor de judecata, iar nu a Curtii
Constitutionale.
O alta critica sustinuta de autorul exceptiei o reprezinta caracterul
discriminatoriu al continutului art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala,
deoarece lasa la aprecierea organului de urmarire penala, respectiv a instantei
de judecata, necesitatea asigurarii asistentei juridice, in comparatie cu
dispozitiile art. 171 alin. 3 din acelasi cod, care instituie obligativitatea
asistentei juridice pentru invinuit sau inculpat in cazul infractiunilor pentru
care legea prevede o pedeapsa cu inchisoare mai mare de 5 ani sau cand instanta
apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea.
Reglementarea diferita a dreptului de aparare, ca urmare a necorelarii unui
text din Codul de procedura penala cu alte prevederi din acelasi cod, nu intra
insa in sfera activitatii Curtii Constitutionale, fiind o problema de
legiferare, care este de competenta exclusiva a organului legislativ. In acest
sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 660 din 16 decembrie
1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 26
ianuarie 1998.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1
din Codul de procedura penala, invocata de Ciomeica Valentin in Dosarul nr.
3.341/1998 al Judecatoriei Petrosani.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 februarie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta