DECIZIE   Nr. 171 din 23 mai 2001

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2, art. 192 alin. 2, art. 346 alin. 2 si art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 387 din 16 iulie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Gabriela Ghita         - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2, art. 192 alin. 2, art. 346 alin. 2 si art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Anton Sommert in Dosarul nr. 2.256/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 10 mai 2001 in prezenta autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 22 mai 2001 si apoi la 23 mai 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 27 noiembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 2.256/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2, art. 192 alin. 2, art. 346 alin. 2 si art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Anton Sommert.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 2 alin. (3) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, precum si dispozitiile art. 48 lit. d), art. 52 alin. 2, art. 63 alin. 2, art. 183 alin. 1 si 2, art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c), art. 284^1, art. 291 alin. 2 si 3, art. 346 alin. 2 si art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala sunt contrare prevederilor art. 1 alin (3), art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 18 alin. (1), art. 20, art. 21, art. 22 alin. (1) si (2), art. 24, art. 26 alin. (1), art. 30 alin. (7), art. 48 alin. (3), art. 50, art. 123 si ale art. 130 alin. (1) din Constitutie. Se mai arata ca sunt incalcate si prevederile art. 6 pct. 1 teza intai, ale art. 13 si 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala, exprimandu-si opinia, arata ca "in cauza sunt incidente numai dispozitiile art. 63 alin. 2, art. 192 alin. 2, art. 346 alin. 2 si ale art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, intrucat doar de acestea depinde solutionarea cauzei", dispozitii pe care le apreciaza ca fiind constitutionale.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia ridicata nu este intemeiata, intrucat textele procedurale penale criticate nu contravin nici unei dispozitii si unui unui principiu prevazut in Constitutie. Astfel acestea: a) nu impiedica cetatenii sa beneficieze de drepturile si libertatile conferite de Constitutie si de alte legi; b) nu incalca principiul egalitatii in drepturi si al nediscriminarii, fiind deopotriva aplicabile tuturor cetatenilor aflati in aceeasi situatie; c) nu ingradesc accesul liber la justitie; d) nu aduc atingere dreptului la viata si dreptului la integritatea fizica si psihica ale persoanei; e) nu ingradesc exercitiul dreptului la aparare; f) nu au nici o legatura cu infaptuirea justitiei in numele legii si nici cu independenta judecatorilor; g) nu vizeaza rolul si atributiile Ministerului Public. In concluzie, se retine ca toate dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    La termenul de judecata din 20 noiembrie 2000 autorul exceptiei a ridicat in fata Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (3) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, precum si a dispozitiilor art. 48 lit. d), art. 52 alin. 2, art. 63 alin. 2, art. 183 alin. 1 si alin. 2, art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c), art. 284^1, art. 291 alin. 2 si alin. 3, art. 346 alin. 2 si ale art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala.
    Prin Incheierea din 27 noiembrie 2000 Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala, constatand ca solutionarea cauzei nu depinde de intregul ansamblu al dispozitiilor legale criticate, a sesizat Curtea Constitutionala numai cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2, art. 192 alin. 2, art. 346 alin. 2 si ale art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala.
    Potrivit art. 23 alin. (4) teza intai din Legea nr. 47/1992, republicata, "Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti". Totodata, in cazurile in care exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3) ale articolului mentionat, in temeiul art. 23 alin. (6) din aceeasi lege "instanta o respinge printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala".
    Curtea constata, prin urmare, ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie numai dispozitiile art. 63 alin. 2, art. 192 alin. 2, art. 346 alin. 2 si ale art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, cuprinse in incheierea de sesizare, iar nu si celelalte prevederi legale cu privire la care instanta de fond a considerat ca exceptia este inadmisibila. Sub acest din urma aspect autorul exceptiei are posibilitatea de a ataca incheierea de sesizare o data cu declararea caii de atac prevazute de Codul de procedura penala impotriva sentintei pronuntate in cauza.
    Dispozitiile art. 63 alin. 2, art. 192 alin. 2, art. 346 alin. 2 si ale art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, criticate ca fiind neconstitutionale, au urmatorul continut:
    Art. 63 alin. 2
    "Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerii lor, formata in urma examinarii tuturor probelor administrate si conducandu-se dupa constiinta lor.";
    Art. 192 alin. 2
    "In cazul declararii apelului ori recursului sau al introducerii oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul sau cererea.";
    Art. 346 alin. 2
    "Cand achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevazut in art. 10 lit. b^1) ori pentru ca instanta a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei, sau pentru ca lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei potrivit legii civile.";
    Art. 392 alin. 4
    "Sentinta data in contestatie este supusa apelului, iar decizia data in apel este supusa recursului."
    Normele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate au urmatorul continut:
    Art. 1 alin. (3)
    "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.";
    Art. 11
    "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
    Art. 15 alin. 1
    "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.";
    Art. 16
    "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    Art. 18 alin. (1)
    "Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de protectia generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de alte legi.";
    Art. 20
    "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    Art. 21
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 22
    "(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.
    (2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.";
    Art. 24 alin. (1)
    "Dreptul la aparare este garantat.";
    Art. 26 alin. (1)
    "Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.";
    Art. 48 alin. (3)
    "Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale.";
    Art. 50 alin. (2)
    "Cetatenii carora le sunt incredintate functii publice, precum si militarii, raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, in acest scop, vor depune juramantul cerut de lege.";
    Art. 123
    "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
    (2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
    Art. 125 alin. (1)
    "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.";
    Art. 130 alin. (1)
    "In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.";
    Art. 131 alin. (1)
    "Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei."
    Dispozitiile din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, prevad:
    Art. 6 pct. 1 teza intai
    "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. [...]";
    Art. 13
    "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.";
    Art. 17
    "Nici o dispozitie din prezenta conventie nu poate fi interpretata ca implicand, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfasura o activitate sau de a indeplini un act ce urmareste distrugerea drepturilor sau a libertatilor recunoscute de prezenta conventie sau de a aduce limitari mai ample acestor drepturi si libertati decat acelea prevazute de aceasta conventie."
    I. Referitor la dispozitiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala autorul exceptiei sustine ca sintagmele "convingerii lor" si "conducandu-se dupa constiinta lor", din partea a doua a acestui text de lege, contravin cu deosebire dispozitiilor art. 123 din Constitutie, conform carora: "Justitia se infaptuieste in numele legii.", iar "Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii."
    Examinand aceasta sustinere, Curtea constata ca in Adunarea Constituanta, in cadrul dezbaterilor pe articole a proiectului de Constitutie si a Raportului Comisiei de redactare (publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a, nr. 35 din 13 noiembrie 1991 si, respectiv, nr. 36 din 14 noiembrie 1991) a fost discutata propunerea de amendament referitoare la completarea tezei finale a alin. (2) al art. 123 din Constitutie cu sintagma "[...] si intimei lor convingeri". Dupa dezbateri Adunarea Constituanta a respins cu majoritate de voturi acest amendament, exprimandu-si in acest fel, in mod expres, vointa ca judecatorii sa se supuna "numai legii", iar nu si "intimei lor convingeri".
    Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala, in temeiul carora "Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerii lor [...]", contravin dispozitiilor art. 123 alin. (2) din Constitutie, dispozitii potrivit carora "Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii".
    In consecinta, exceptia de neconstitutionalitate privind aceste dispozitii legale urmeaza sa fie admisa.
    II. Cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedura civila Curtea constata ca suportarea cheltuielilor judiciare in caz de respingere sau de retragere a apelului, recursului sau altei cereri nu contravine nici unei dispozitii constitutionale.
    III. Examinand prevederile art. 346 alin. 2 din Codul de procedura civila, Curtea retine ca acestea au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, in baza art. 144 lit. c) din Constitutie, prin sustinerea incalcarii dreptului la aparare si la un proces echitabil, care este reiterata in cadrul dosarului ce face obiectul prezentei decizii.
    Astfel, prin Decizia nr. 30 din 1 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001, Curtea a retinut ca "dreptul instantei penale de a rezolva pretentiile partii vatamate, constituita parte civila, si in cazurile in care achitarea s-a pronuntat in temeiul art. 10 lit. b^1) ori pentru existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei sau pentru ca lipseste vreunul dintre elementele constitutive ale infractiunii nu numai ca nu incalca dreptul la aparare al partii vatamate, ci, dimpotriva, permite acesteia sa continue procesul penal sub aspectul rezolvarii actiunii civile (desi instanta pronuntase achitarea pentru motivele indicate). Totodata este evident ca textul criticat nu incalca nici dreptul oricarei persoane la un proces echitabil prevazut la art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece judecarea procesului se continua tocmai pentru a se "hotari asupra incalcarii drepturilor" de catre "o instanta independenta si impartiala, instituita de lege".
    IV. In sfarsit, Curtea constata ca si dispozitiile art. 392 alin. 4 din Codul de procedura civila, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 si art. 48 din Constitutie, precum si la cele ale art. 6, art. 13 si art. 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 261 din 5 decembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 174 din 5 aprilie 2001, s-a statuat ca:
    - accesul la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, deci si reglementarea cailor ordinare si extraordinare de atac, este de competenta exclusiva a legiuitorului;
    - legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac;
    - instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ceea ce priveste caile de atac, nu este contrara principiului egalitatii cetatenilor in fata legilor si a autoritatilor publice atata timp cat aceste reguli asigura egalitatea cetatenilor in utilizarea lor;
    - nu exista nici o legatura intre prevederea legala ce face obiectul exceptiei si obligatia statului de a repara prejudiciile cauzate prin erori judiciare in procesele penale;
    - prevederile legale criticate sunt in concordanta si cu dispozitiile art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale;
    - este nefondata sustinerea potrivit careia textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece continutul dispozitiilor legale criticate nu are nici o legatura cu obiectul de reglementare a acestei norme juridice internationale.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice modificarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate anterior prin deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Anton Sommert in Dosarul nr. 2.256/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala si constata ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala, conform carora "Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerii lor [...]".
    2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a celorlalte dispozitii ale art. 63 alin. 2 din Codul de procedura civila, precum si a dispozitiilor art. 192 alin. 2, art. 346 alin. 2 si ale art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 23 mai 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu