DECIZIE Nr. 176 din 18 iunie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147, 246
si 289 din Codul penal, precum si ale art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1
lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 542 din 24 iulie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Cristina Nicoara - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 147, 246 si 289 din Codul penal, precum si ale art. 29 pct.
2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul
de procedura penala, exceptie ridicata de Lidia Simona Seceleanu in Dosarul nr.
1.373/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal raspund autorul exceptiei, Lidia Simona Seceleanu, si
partea, Ioana Jabin, lipsind Pierre Jabin, fata de care procedura de citare a
fost legal indeplinita.
Autorul exceptiei ridica direct in fata Curtii exceptia privind
neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, aratand ca, intrucat procesul penal cuprinde si faza de urmarire
penala, in aceasta faza norma legala criticata nu este operanta, deoarece
prevede ca sesizarea Curtii Constitutionale se face de instantele
judecatoresti. Textul de lege se refera exclusiv "la instanta ca subiect
oficial". Or, controlul de constitutionalitate "nu poate lasa in
afara sa o parte a unui proces", cu atat mai mult faza de urmarire penala
in care "se angajeaza forma maxima a raspunderii juridice, cea
penala". Avand in vedere importanta controlului de constitutionalitate, autorul
exceptiei considera ca se impune acceptarea ridicarii acesteia si in fata
Curtii Constitutionale, in spiritul dispozitiilor art. 144 din Constitutie si
al tratatelor internationale la care Romania este parte.
In ceea ce priveste exceptia ridicata in fata instantei judecatoresti,
arata ca organul de urmarire penala a inclus pe lista functionarilor publici si
notarul, desi acesta nu face parte din aceasta categorie. In acest sens
prezinta un act provenind de la Agentia Nationala a Functionarilor Publici. Mai
arata ca, potrivit prevederilor art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie,
statutul functionarilor publici se stabileste prin lege organica, cerinta pe
care nu o indeplineste Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr.
36/1995, singura lege care trebuie avuta in vedere la stabilirea calitatii de
functionar public a notarului. Dispozitiile art. 147, 246 si 289 din Codul
penal sunt neconstitutionale, deoarece pe baza lor notarul este considerat
functionar public. Referitor la dispozitiile art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361
alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura
penala, arata ca acestea sunt neconstitutionale, deoarece asigura o singura
cale de atac impotriva hotararilor date in procesele penale. Solicita admiterea
exceptiilor ridicate.
Ioana Jabin, in concluziile sale, lasa solutionarea exceptiei la aprecierea
instantei constitutionale.
Reprezentantul Ministerului Public cere respingerea ca inadmisibila a
exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, ridicata direct in fata Curtii, deoarece legea nu prevede
posibilitatea ridicarii unei exceptii de neconstitutionalitate direct in fata
Curtii Constitutionale, iar pe de alta parte, dispozitia criticata nu are
legatura cu cauza. In ceea ce priveste exceptia care formeaza obiectul
sesizarii adresate Curtii in conditiile legii, reprezentantul Ministerului
Public cere respingerea acesteia ca neintemeiata. Faptul ca legiuitorul nu a
prevazut intre caile de atac impotriva sentintei penale pronuntate in dosarul
de fond si pe aceea a apelului nu constituie o incalcare a dispozitiilor
constitutionale privind accesul liber la justitie, deoarece, asa cum este
statuat prin art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura
de judecata sunt stabilite de lege". Exceptia este, asadar, nefondata,
deoarece critica nu priveste neconstitutionalitatea unor norme legale, ci
aplicarea acestora.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 ianuarie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 1.373/2001,
Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147, art. 246 si 289 din
Codul penal, precum si ale art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si
ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Lidia Simona Seceleanu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca
definirea prin Codul penal a notiunii de functionar public contravine
dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. i) din Legea fundamentala, dat fiind ca
actul normativ la care face trimitere Constitutia este Legea nr. 188/1999
privind Statutul functionarilor publici, iar continutul notiunii de functionar
folosita de Codul penal este diferit de cel consacrat prin aceasta lege.
Astfel, desi notarul nu este functionar public, in sensul Legii nr. 188/1999,
el este caracterizat ca atare in aplicarea Codului penal. Avand in vedere atat
continutul dispozitiilor art. 150 alin. (1) din Constitutie, cat si faptul ca
reglementarea prevazuta de Codul penal este anterioara Constitutiei din 1991,
autorul exceptiei sustine, de asemenea, ca prevederile textelor de lege
criticate trebuie considerate ca iesite din vigoare.
In ceea ce priveste dispozitiile din Codul de procedura penala, autorul
exceptiei sustine ca acestea incalca egalitatea in drepturi a justitiabililor,
deoarece ii priveaza de o cale de atac pe cei judecati in prima instanta de
catre curtile de apel.
In incheierea prin care a sesizat Curtea Constitutionala instanta de
judecata a formulat opinia ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata.
Considerentele pe care se sprijina instanta de judecata in sustinerea
acestei opinii sunt urmatoarele:
"Constitutia nu defineste notiunile de functionar public si de
functionar, reglementarea statutului juridic al acestor categorii de persoane
fiind atributul legiuitorului. Codul penal, care este o lege organica,
defineste notiunile de functionar public si de functionar prin dispozitiile
art. 147, in conformitate cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) din
Constitutie. Tot de competenta exclusiva a legiuitorului tine si stabilirea
infractiunilor savarsite de catre functionarii publici sau functionari, asa cum
este cazul infractiunilor prevazute la art. 246 si 289 din Codul penal.
Totodata dispozitiile art. 147 din Codul penal nu contravin nici
dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, conform carora
reglementarea statutului functionarilor publici se face prin lege organica,
deci de catre legiuitor, ceea ce s-a realizat de altfel prin Legea nr.
188/1999, care si ea defineste notiunea de functionar public.
Eventualele deosebiri intre cele doua reglementari legale nu reprezinta
insa o problema de constitutionalitate, ci una de interpretare si aplicare a
legilor, ce este de atributul instantelor de judecata.
Referitor la considerarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 29 pct.
2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c), ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul
de procedura penala este de mentionat ca legiuitorul poate institui, in
considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si
modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber
la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile
judecatoresti si la toate caile de atac. Instituirea unor reguli speciale,
inclusiv in ceea ce priveste caile de atac, atat timp cat ele asigura
egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor, nu incalca principiul
constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legilor si a autoritatilor
publice."
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
Presedintele Camerei Deputatilor considera exceptia de neconstitutionalitate
neintemeiata.
In motivarea acestui punct de vedere se arata ca "Prin dispozitiile
Constitutiei nu se realizeaza definirea nici a notiunii de functionar public,
nici a celei de functionar, aceasta, precum si statutul acestor categorii de
salariati fiind de domeniul legii. Sensul acestor notiuni este stabilit in art.
147 din Codul penal si in Legea nr. 188/1999 care reglementeaza Statutul
functionarilor publici, deosebirile dintre aceste doua reglementari nefiind o
problema de constitutionalitate, ci una de interpretare si aplicare a legilor,
ceea ce excede competentei Curtii Constitutionale".
Intrucat constitutionalitatea unei dispozitii legale nu poate fi examinata
prin raportare la o alta dispozitie legala, ci doar prin raportare la o norma
constitutionala, "reglementarea raspunderii penale pentru infractiunile de
serviciu, atat pentru functionarii publici, cat si pentru ceilalti functionari,
nu poate fi considerata neconstitutionala, cata vreme cele doua notiuni sunt de
nivelul legii. Dispozitiile art. 147 din Codul penal, care le definesc, nu
incalca nici prevederile art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, intrucat
Codul penal este o lege organica".
Referitor la critica adusa prin exceptia de neconstitutionalitate dispozitiilor
cuprinse in art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1
alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, presedintele Camerei Deputatilor
arata ca "Liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele
procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie, considerandu-se ca
stabilirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor
judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului, solutie ce rezulta
din art. 125 alin. (3) din Constitutie, conform caruia <<Competenta si
procedura de judecata sunt stabilite de lege.>> [...] Principiul
egalitatii in fata legii nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii
egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite,
tratamentul nu poate fi decat diferit."
Guvernul Romaniei apreciaza, de asemenea, ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata.
In motivarea acestui punct de vedere se arata ca "sustinerile privind
neconstitutionalitatea notiunilor de functionar public si functionar sunt
neintemeiate, intrucat acestea nu incalca o prevedere expresa a Constitutiei.
Intr-adevar, cele doua notiuni definite in art. 147 din Codul penal nu sunt de
rang constitutional, nici o dispozitie a Constitutiei necontinand vreo
definitie a acestor notiuni.
Reglementarea raspunderii penale pentru infractiunile de serviciu sau in
legatura cu serviciul, atat pentru functionarii publici, cat si pentru ceilalti
functionari, nu poate fi considerata neconstitutionala atata vreme cat
reglementarile privitoare la notiunile de functionar public si functionar,
inclusiv incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ,
sunt caracterizate de Constitutie ca tinand de domeniul legii".
Pe de alta parte, se arata in motivarea punctului de vedere al Guvernului,
"neconcordanta intre art. 147 din Codul penal si dispozitiile Legii nr.
188/1999, invocata de autorul exceptiei, nu ridica o problema de ordin
constitutional, ci o problema de interpretare juridica".
In ceea ce priveste constitutionalitatea dispozitiilor art. 29 pct. 2 lit.
a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de
procedura penala, Guvernul, intemeindu-se pe jurisprudenta Curtii
Constitutionale, considera ca sustinerile autorului exceptiei nu sunt fondate,
deoarece prin aceste dispozitii legale nu se incalca nici principiul egalitatii
cetatenilor in fata legii si nici principiul liberului acces la justitie.
Astfel, se arata in motivarea punctului de vedere al Guvernului, "In
Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, in art. 2 din Protocolul nr. 7, se prevede un dublu grad de
jurisdictie si nu un triplu grad, ca in legislatia romana, statuandu-se ca
<<orice persoana declarata vinovata de o infractiune de catre un tribunal
are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de
catre o jurisdictie superioara. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele
pentru care poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.>> Prin urmare,
prevederile art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1
alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, care stabilesc pentru anumite
cauze doua grade de jurisdictie - judecata in prima instanta si judecata in
recurs -, indeplinesc conditiile prevazute de art. 2 din Protocolul nr. 7,
neputandu-se astfel sustine ca ele nu ar fi compatibile cu prevederile
Conventiei europene".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile
partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie urmatoarele
dispozitii legale:
Codul penal:
- Art. 147: "Prin <<functionar public>> se intelege orice
persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a
fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul
unei unitati dintre cele la care se refera art. 145.
Prin <<functionar>> se intelege persoana mentionata in alin. 1,
precum si orice salariat care executa o insarcinare in serviciul unei alte
persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat.";
- Art. 246: "Fapta functionarului public, care, in exercitiul
atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il
indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor
legale ale unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3
ani.";
- Art. 289: "Falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii
acestuia, de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu,
prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului ori prin
omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari, se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseste."
Codul de procedura penala:
- Art. 29: "Curtea Suprema de Justitie: [...]
2. ca instanta de recurs, judeca:
a) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta,
de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;"
- Art. 361 alin. 1: "Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi
atacate cu apel: [...]
c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de
Apel;"
- Art. 385^1:
"1 Pot fi atacate cu recurs: [...]
c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de
Apel."
Prevederile din Constitutia Romaniei, invocate in sustinerea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor din Codul penal, mentionate mai sus, sunt
urmatoarele:
- Art. 72 alin. (3): "Prin lege organica se reglementeaza: [...]
f) infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora; [...]
i) statutul functionarilor publici."
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor din Codul
de procedura penala, mentionate mai sus, au fost invocate, generic, Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si
prevederile cuprinse in art. 16 (Egalitatea in drepturi), art. 125 (Instantele
judecatoresti) si art. 128 (Folosirea cailor de atac) din Constitutia Romaniei,
fara insa a se motiva incalcarea acestora.
Independent de aceasta autorul exceptiei a ridicat direct in fata Curtii
Constitutionale exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata, care au urmatorul cuprins:
- Art. 23: "(1) Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor
ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei
legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in
vigoare, de care depinde solutionarea cauzei.
(2) Exceptia poate fi ridicata la cererea uneia dintre parti sau, din
oficiu, de catre instanta de judecata.
(3) Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a caror
constitutionalitate a fost stabilita potrivit art. 145 alin. (1) din
Constitutie sau prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o
decizie anterioara a Curtii Constitutionale.
(4) Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata
careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care
va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei,
si va fi insotita de dovezile depuse de parti. Daca exceptia a fost ridicata
din oficiu, incheierea trebuie motivata, cuprinzand si sustinerile partilor;
precum si dovezile necesare.
(5) Pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate judecarea
cauzei se suspenda.
(6) Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1),
(2) sau (3), instanta o respinge printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza
Curtea Constitutionala."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in conditiile mai sus
aratate, in motivarea acesteia, desi nu face o trimitere directa la o
dispozitie constitutionala care ar fi incalcata, sustine ca o corecta
interpretare a dispozitiilor art. 144 din Legea fundamentala si a celor din
tratatele internationale la care Romania este parte, implica acceptarea
ridicarii exceptiei de neconstitutionalitate si direct in fata Curtii
Constitutionale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
Reglementarea prin lege implica definirea de catre insasi autoritatea
legiuitoare a termenilor pe care ii foloseste, cu conditia sa nu fie vorba de
termeni definiti prin Constitutie, in acest caz legiuitorul avand obligatia sa
nu se abata de la sensul termenilor in cauza, stabilit prin Legea fundamentala.
Libertatea legiuitorului de a defini notiunile cu care opereaza in procesul
de reglementare poate da nastere la diferente in determinarea continutului si a
intelesului acelorasi termeni, in raport cu domeniul reglementat. Faptul poate
genera dificultati de interpretare cu ocazia aplicarii dispozitiilor legale
care contin notiuni omonime folosite cu sens diferit, dar - in masura in care
nu se abate de la Constitutie - nu este neconstitutional.
In cazul notiunilor de functionar public si de functionar, definite la art.
147 din Codul penal, nu se poate retine ca textul de lege mentionat este
neconstitutional, deoarece Constitutia nu contine definitii ale acestor
notiuni, iar din faptul ca prin art. 72 alin. (3) lit. i) stabileste ca
statutul functionarilor publici sa fie reglementat prin lege organica nu se
poate trage concluzia ca definitiile date in acel act normativ sunt obligatorii
pentru intelegerea si aplicarea Codului penal.
Nu se poate admite nici sustinerea ca prin definirea in Codul penal a
notiunii de functionar public s-au incalcat dispozitiile art. 72 alin. (3) lit.
i) din Constitutie, deoarece obiectul de reglementare al Codului penal nu il
constituie "statutul functionarilor publici", ci stabilirea
infractiunilor, a pedepselor si a conditiilor de tragere la raspundere penala a
celor care comit infractiuni.
Pe de alta parte, chiar si in cazul in care s-ar avea in vedere un sens
foarte larg al notiunii de "statut al functionarilor publici" - in
care s-ar cuprinde si includerea in aceasta categorie a unor persoane, altele
decat cele identificate prin acest nume in Legea nr. 188/1999, apte sa comita
infractiuni de serviciu - este de retinut ca legea penala, prin care se
stabilesc elementele constitutive ale infractiunilor, inclusiv elementele care
caracterizeaza subiectul activ al acestor fapte, este o lege organica, in
sensul art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie, astfel ca nici in acest caz
exceptia de neconstitutionalitate a art. 147, 246 si 289 din Codul penal nu
poate fi admisa.
Critica textelor din Codul de procedura penala mentionate in sesizarea
instantei este facuta la modul general, fara argumente si fara referiri
concrete la continutul prevederilor din Constitutie si din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pe care le invoca.
Critica formulata de autorul exceptiei, in sensul ca dispozitiile din Codul de
procedura penala la care se refera incalca egalitatea in drepturi a
justitiabililor prin faptul ca ii priveaza de o cale de atac pe cei judecati in
prima instanta de curtile de apel, este nefondata, dat fiind ca nici
Constitutia Romaniei si nici tratatele internationale la care Romania este
parte nu prevad obligativitatea mai multor cai de atac in procesele penale,
stabilirea numarului si a continutului acestora fiind, potrivit art. 125 alin.
(3) din Legea fundamentala, de competenta legiuitorului. De asemenea, Curtea
retine ca in cadrul procedurii stabilite de legiuitor partile in proces au
aceleasi drepturi si obligatii, fara nici o discriminare.
In jurisprudenta sa Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra
dispozitiilor legale mai sus mentionate, respingand de fiecare data exceptiile
ridicate.
Astfel, referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
147, 246 si 289 din Codul penal, prin Decizia nr. 124 din 26 aprilie 2001,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 466 din 15 august
2001, Curtea a statuat ca "reglementarile privitoare la notiunile de
functionar public si functionar, inclusiv incriminarile care presupun o astfel
de calitate a subiectului activ, nu reprezinta o problema de domeniul
jurisdictiei constitutionale".
De asemenea, in ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor art.
29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c)
din Codul de procedura penala, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie
1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16
martie 1994, Curtea a statuat ca liberul acces la justitie presupune si accesul
la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia. Instituirea
regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de
competenta exclusiva a legiuitorului. Aceasta solutie decurge din dispozitiile
constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si
procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum si din cele ale art.
128, conform carora, "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile
interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile
legii".
Considerentele din acele decizii isi mentin valabilitatea si in cauza de
fata.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a art. 23 din Legea
nr. 47/1992, republicata, invocata in timpul dezbaterilor din sedinta publica a
Curtii Constitutionale, aceasta este inadmisibila, deoarece o astfel de
procedura contravine atat dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, care
prevad: "Curtea Constitutionala. [...] hotaraste asupra exceptiilor
ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea
legilor si a ordonantelor", dar si prevederilor art. 13 alin. (1) lit.
A.c) si ale art. 23 alin. (1), care reiau textul constitutional precizand ca
"decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti
privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii
dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea
cauzei". In jurisprudenta sa Curtea, prin Decizia nr. 212 din 7 decembrie
1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 99 din 6 martie
2000, a statuat ca "Dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie prevad
in mod expres si limitativ competenta Curtii Constitutionale in materia
controlului concret de constitutionalitate [...]".
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147, 246
si 289 din Codul penal si ale art. 29 pct. 2 lit. a), art. 361 alin. 1 lit. c)
si ale art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Lidia Simona Seceleanu in Dosarul nr. 1.373/2001 al Curtii Supreme
de Justitie - Sectia penala.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, ridicata de acelasi
autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 iunie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Laurentiu Cristescu