DECIZIE   Nr. 188 din 18 noiembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 64 din 14 februarie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicata de Daniel Marius Tcaciuc in Dosarul nr. 6.860/1998 al Tribunalului Sibiu.
    La apelul nominal se prezinta Ioan Ovidiu Sitterli, in calitate de mandatar al autorului exceptiei, Daniel Marius Tcaciuc, in baza procurii autentificate pe care o depune la dosar, lipsind celelalte parti: Luca Ovidiu Mihu, Florian Dinca, Vasile Bejan si Alexandru Rad. Procedura de citare este legal indeplinita.
    Mandatarul autorului exceptiei solicita acordarea unui nou termen de judecata, pentru a lua cunostinta de continutul raportului judecatorului-raportor, precum si de punctul de vedere al Guvernului.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii, aratand ca este al doilea termen pentru lipsa de aparare, solicitat de autorul exceptiei.
    Curtea, deliberand asupra cererii formulate de reprezentantul autorului exceptiei, o respinge, avand in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile art. 156 alin. (1) din Codul de procedura civila, potrivit carora instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata.
    Cauza fiind in stare de judecata, mandatarul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, considerand ca prevederile art. 81 alin. 3 din Codul penal contravin dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Constitutie referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor si a tratamentului inuman sau degradant. Mai arata ca exceptarea unor inculpati de la beneficiul suspendarii conditionate a executarii pedepsei, in raport de natura infractiunilor savarsite, constituie un asemenea tratament degradant.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat a mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, iar prin Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999 Curtea Constitutionala a statuat ca regimul pedepselor constituie o problema de politica penala, aflata in competenta exclusiva a autoritatii legiuitoare, iar nu o chestiune de neconstitutionalitate. Totodata considera ca executarea pedepsei nu constituie un tratament inuman sau degradant.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 26 aprilie 1999 Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicata de Daniel Marius Tcaciuc, prin aparatorul sau, in Dosarul nr. 6.860/1998.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile legale atacate sunt neconstitutionale in raport cu prevederile art. 22 alin. (2) din legea fundamentala, deoarece constituie o "limitare", datorita careia "in procesul de individualizare a pedepsei nu se tine seama de principiul umanismului sanctiunii aplicate, respectiv ca pedeapsa sa fie in concordanta cu constiinta morala si juridica a societatii", si astfel se incalca "drepturile fundamentale ale omului".
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 81 alin. 3 din Codul penal, "care limiteaza aplicarea beneficiului suspendarii executarii pedepsei", nu pot fi considerate neconstitutionale.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul sau de vedere Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata, deoarece nu se poate sustine ca, prin limitarea sferei de aplicare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei, se aduce atingere dispozitiei constitutionale a art. 22 alin. (2), "intrucat executarea efectiva a pedepsei inchisorii, in conditiile prevazute de Codul penal si de Legea pentru executarea pedepselor, nu poate echivala cu supunerea persoanei condamnate la tortura, la pedepse sau la tratamente inumane sau degradante". Se fac referiri si la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cazul "Tyrer contra Regatului Unit", 1978, privitor la pedepse judiciare corporale), aratandu-se ca, in opinia Curtii, pentru ca o pedeapsa sa fie "degradanta" si contrara art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, umilirea si dispretuirea provocate trebuie sa atinga un nivel deosebit si sa difere de elementul obisnuit de umilire pe care il comporta in mod normal si aproape inevitabil pedepsele judiciare. De asemenea, se invoca deciziile Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a aceluiasi text de lege (art. 81 alin. 3 din Codul penal), raportata insa la alte prevederi constitutionale [art. 4 alin. (2) si art. 16 alin. (1) din legea fundamentala] si prin care Curtea a statuat ca "regimul pedepselor constituie o problema de politica penala, pe care organul legislativ este singurul indreptatit sa o solutioneze in functie de imprejurarile existente la un moment dat in domeniul criminalitatii".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitia legala criticata, raportata la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, art. 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 81 alin. 3 din Codul penal, care au urmatoarea redactare: "Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura."
    Autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii incalca prevederile art. 22 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant", intrucat prin executarea efectiva a pedepsei inchisorii i se refuza condamnatului posibilitatea indreptarii in conditii de normalitate si a reeducarii in mijlocul societatii.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prevederile art. 81 alin. 3 din Codul penal, referitoare la excluderea de la beneficiul suspendarii conditionate a executarii pedepsei a acelor infractori care au savarsit infractiuni intentionate grave sau infractiuni de violenta nominalizate, nu aduc atingere dispozitiei constitutionale cuprinse in art. 22 alin. (2). In mod evident, executarea efectiva a pedepsei inchisorii, in conditiile prevazute de Codul penal si de Legea nr. 23/1969 pentru executarea pedepselor, nu poate echivala cu supunerea persoanei condamnate la tortura, la pedepse ori tratamente inumane sau degradante.
    Astfel, potrivit art. 52 din Codul penal, "Pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni.
    Prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala. Executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice si nici sa injoseasca persoana condamnatului".
    Dispozitia constitutionala a art. 22 alin. (2) reproduce fidel dispozitiile art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante". In interpretarea acestui text, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca o pedeapsa penala nu echivaleaza, prin ea insasi, cu o tortura sau cu un rau tratament si ca o astfel de masura ar putea capata un caracter degradant, deci contrar prevederilor art. 3 din conventie, doar daca aplicarea ei ar produce "o umilire sau o dispretuire a persoanei condamnate", in conditiile in care ea "ar atinge un nivel deosebit, avand un caracter diferit de elementele pe care le presupune, in mod normal, o pedeapsa judiciara" (cazul "Tyrer contra Regatului Unit", 1978), ceea ce nu este cazul in care se afla prevederea legala criticata prin exceptia de neconstitutionalitate de fata.
    De aceea, sustinerea autorului exceptiei referitoare la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal in raport cu prevederile art. 22 alin. (2) din Constitutie nu poate fi primita, executarea unei pedepse neputand constitui o incalcare a dispozitiei constitutionale mentionate.
    In realitate, finalitatea textului de lege criticat este aceea de a exclude anumite categorii de inculpati de la posibilitatea acordarii suspendarii executarii pedepsei, in scopul evitarii riscului la care societatea s-ar expune prin lasarea in libertate si fara supraveghere a infractorilor din aceste categorii.

    Pentru motivele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Daniel Marius Tcaciuc in Dosarul nr. 6.860/1998 al Tribunalului Sibiu.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 noiembrie 1999.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan