DECIZIE Nr.
229 din 14 martie 2007
referitoare la sesizarea de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (2) si alin. (6) cu
raportare la alin. (5) din Regulamentul Senatului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 236 din 5 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu
- judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Doina Suliman -
magistrat-asistent şef
In temeiul art. 146 lit. c) din Constituţie şi al art.
27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, la data de 20 februarie 2007, un grup de 25 de senatori a
solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor art. 16 alin. (2) şi alin. (6) cu raportare la alin. (5) din
Regulamentul Senatului.
Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată
la Curtea Constituţională sub nr. 1.365 din 20 februarie 2007 şi constituie
obiectul Dosarului nr. 229C/2007.
La sesizare s-a anexat lista
cuprinzând semnăturile celor 25 de senatori. Potrivit acestei liste, autorii
sesizării de neconstituţionalitate sunt următorii: Ştefan-Mihail Antonie,
Viorel Senior Duca, Viorel Arion, Nicolae-Vlad Popa, Ivan Cismaru, Nicolae
Neagu, Dan Gabriel Popa, Dan Sabău, Verginia Şerbănescu, Măria Petre, Jan
Vraciu, Cristian Cucuian, Cristache Rădulescu, Marius Marinescu, Mihai
Ţâbuleac, Ovidiu Rădoi, Gheorghe David, Ioan Corodan, Ioan Talpeş, Cornelia
Cazacu, Gheorghe Flutur, Mircea Cinteză, Apostol Neculai, Dorel Jurcan şi Dan
Cârlan.
Autorii sesizării susţin că dispoziţiile art. 16 alin.
(2) partea a doua şi alin. (6) cu raportare la alin. (5) din Regulamentul
Senatului, „care nu permit senatorilor aleşi sau deveniţi independenţi să
constituie un grup parlamentar de sine stătător, ci doar de a se afilia altor
grupuri parlamentare sau de a constitui un grup parlamentar mixt", încalcă
prevederile constituţionale ale art. 64 alin. (3) privind organizarea internă a
Camerelor Parlamentului şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, consideră că limitarea dreptului
de asociere a senatorilor independenţi la posibilitatea de a se afilia vreunuia
dintre grupurile parlamentare existente ori de a face parte dintr-un grup
parlamentar mixt este contrară libertăţii de opţiune a parlamentarilor în
privinţa modului de exercitare a dreptului de asociere în grupuri parlamentare,
consacrat de normele constituţionale invocate. In acest sens, se face trimitere
la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
In temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 21
februarie 2007, Curtea Constituţională a solicitat punctul de vedere al
Biroului permanent al Senatului asupra sesizării de neconstituţionalitate.
Biroul permanent al Senatului nu a comunicat punctul de
vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, dispoziţiile criticate din regulament, prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1,
art. 2 alin. (1), art. 10, art. 27 alin. (1) şi art. 28 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să se pronunţe
asupra constituţionalităţii prevederilor Regulamentului Senatului criticate
prin sesizare.
Prin sesizarea formulată sunt criticate pentru
neconstituţionalitate dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi alin. (6) cu raportare
la alin. (5) din Regulamentul Senatului adoptat prin Hotărârea Senatului nr. 28
din 24 octombrie 2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005,
dispoziţii care au următoarea redactare: „(2) Un grup parlamentar poate fi
constituit şi poate funcţiona numai dacă cuprinde cel puţin 7 senatori, care au
fost aleşi pe listele aceluiaşi partid, ale aceleiaşi organizaţii a cetăţenilor
aparţinând minorităţilor naţionale, alianţe politice sau alianţe electorale.
(5) Senatorii aparţinând partidelor sau
organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu întrunesc
numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar se pot afilia altor grupuri parlamentare sau pot constitui grupul
parlamentar mixt.
(6) Dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod
corespunzător şi senatorilor aleşi sau deveniţi independenţi."
Autorii sesizării de neconstituţionalitate consideră că
aceste texte excedează în principal prevederilor constituţionale ale art. 64
alin. (3), conform cărora „Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri
parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere".
De asemenea, apreciază că aceste dispoziţii contravin
şi art. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi.
Analizând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor
referitoare la organizarea grupurilor parlamentare din regulamentele anterioare
ale Senatului.
Astfel, cu privire la prevederile art. 14 ultimul alineat din Regulamentul Senatului aprobat prin
Hotărârea nr. 16 din 30 iunie 1993, prin Decizia nr. 46 din 17 mai 1994,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, Curtea a statuat că interdicţia
senatorilor independenţi de a constitui un grup parlamentar, prevăzută de acest
text, este neconstituţională, deoarece „încalcă libertatea lor de opţiune,
obligându-i, dacă vor să-şi exercite dreptul constituţional de a forma un grup
parlamentar, să recurgă exclusiv la posibilitatea de a se afilia la un alt grup parlamentar existent
potrivit art. 14 alin. (1)."
In continuare, prin Decizia nr. 196 din 28 aprilie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 11 iunie 2004, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii unor dispoziţii din Regulamentul Senatului,
modificat prin Hotărârea nr. 5 din 17 ianuarie 2001 şi republicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 2 februarie 2001, ulterior modificat şi completat prin
Hotărârea nr. 20 din 18 noiembrie 2003, dispoziţii care reglementau interdicţia
impusă senatorilor de a trece sau de a se afilia la un alt grup parlamentar. Cu
acel prilej, invocând considerentele şi soluţia Deciziei nr. 46 din 17 mai
1994, instanţa constituţională a statuat, printre altele, că dispoziţiile art.
16 alin. (4), potrivit cărora „Senatorii aleşi ca independenţi sau deveniţi
independenţi prin părăsirea grupurilor parlamentare nu se pot asocia între ei
pentru constituirea unui grup parlamentar",
sunt neconstituţionale, datorită încălcării
prevederilor art. 64 alin. (3) din Constituţie.
Prin Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 23 mai 2006, Curtea Constituţională a examinat, printre
altele, şi dispoziţiile art. 16 alin. (2) din noul Regulament al Senatului,
aprobat prin Hotărârea nr. 28 din 24 octombrie 2005, dispoziţii ce formează
obiectul controlului de constituţionalitate în cauza de faţă. Atunci, Curtea a
constatat că sesizarea în privinţa acestor dispoziţii este neîntemeiată,
întrucât „aparenta neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din
Regulament este înlăturată prin precizările de la alin. (5) şi (6) ale
aceluiaşi articol, care permit afilierea la alte grupuri parlamentare şi
constituirea de grupuri mixte, inclusiv grupuri pentru senatori
independenţi."
In aceste condiţii, faţă de sesizarea actuală, Curtea
menţine această practică, socotind că atât considerentele, cât şi soluţia din
această decizie îşi păstrează valabilitatea.
De altfel, din argumentarea sesizării, rezultă că
neconstituţionalitatea dispoziţiilor de regulament criticate este dedusă nu din
conţinutul acestora, ci din modul de aplicare a lor. Astfel, alin. (5) al art.
16 din Regulament prevede dreptul senatorilor aparţinând partidelor sau
organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu întrunesc
numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar să se afilieze altor grupuri
parlamentare ori să constituie un grup parlamentar mixt, iar alin. (6) al
aceluiaşi articol precizează că dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod
corespunzător şi senatorilor aleşi sau deveniţi independenţi.
In actuala sa redactare, art. 16 din Regulamentul
Senatului conţine o singură interdicţie în privinţa constituirii grupurilor
parlamentare, cea prevăzută în alin. (7), potrivit căruia „Constituirea unui
grup parlamentar care să reprezinte sau să poarte denumirea unui partid, a unei
organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, a unei alianţe
electorale sau alianţe politice care nu a obţinut mandate de senator în alegeri
este interzisă". Această interdicţie este în concordanţă cu principiul
constituţional conform căruia în Camerele Parlamentului pot fi reprezentate
doar acele forţe politice care au obţinut la alegeri mandate de deputat sau de
senator, iar alcătuirea tuturor structurilor de lucru ale Camerelor trebuie să
reflecte configuraţia politică a acestora, rezultată din alegeri.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. c) din Constituţie, al art. 1, 10, 27 si 28 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi alin. (6)
cu raportare la alin. (5) din Regulamentul Senatului sunt constituţionale.
Definitivă şi general
obligatorie.
Decizia se comunică Senatului şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 14 martie 2007 şi la
ea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru,
Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Şerban Viorel
Stănoiu şi Tudorel Toader, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman