DECIZIE Nr. 353 din 29 iunie 2005
cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata direct de Avocatul
Poporului, referitoare la dispozitiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 693 din 2 august 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Rusu - procuror
Claudia Miu - prim-magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, republicata, ridicata direct de Avocatul
Poporului.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, fata de care
procedura de instiintare a fost indeplinita legal.
Presedintele constata cauza in stare de judecata.
Luand cuvantul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, considerand ca
dispozitiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, sunt
constitutionale.
In ceea ce priveste critica referitoare la contrarietatea prevederilor de
lege criticate in raport cu dispozitiile art. 124 din Constitutie,
reprezentantul Ministerului Public considera ca exprimarea unui punct de vedere
de catre instanta de judecata, cu privire la exceptia de neconstitutionalitate,
nu poate avea semnificatia unei antepronuntari, in primul rand, pentru ca nu
instanta este competenta sa solutioneze exceptia, ci Curtea Constitutionala,
care, exercitand controlul de constitutionalitate, poate sa agreeze sau nu
opinia instantei de judecata. In al doilea rand, deciziile Curtii Constitutionale
sunt general obligatorii de la data publicarii lor in Monitorul Oficial al
Romaniei, deci inclusiv pentru instanta care a sesizat Curtea Constitutionala.
Prin urmare, opinia instantei are caracter consultativ, ca si punctele de
vedere ale celorlalte autoritati publice prevazute de lege si deci exprimarea
ei nu incalca principiile independentei si impartialitatii judecatorilor.
Cu privire la pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 1 alin. (5) din
Constitutie, privind obligatia de respectare a suprematiei Constitutiei si a
legilor, in concluziile sale, reprezentantul Ministerului Public sustine ca
aceasta critica nu vizeaza de fapt dispozitia legala, ci interpretarea data
acestor dispozitii de catre Curtea Constitutionala prin mai multe decizii, or,
astfel de acte nu pot fi supuse controlului de constitutionalitate. Aceasta, cu
atat mai mult cu cat interpretarea data de instanta de contencios
constitutional unei dispozitii legale reprezinta o recunoastere a suprematiei
principiului constitutional al liberului acces la justitie, prin inlaturarea
unei piedici formale pe care interpretarea rigida a textului ar fi asezat-o in
calea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate.
In legatura cu norma de procedura prevazuta de art. 17 alin. (2) din
Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, potrivit
caruia dosarul se poate restitui instantei pentru completarea incheierii de
sesizare la care face referire Avocatul Poporului, reprezentantul Ministerului
Public sustine ca exceptia este inadmisibila, intrucat regulamentele nu fac
parte din categoria actelor supuse controlului de constitutionalitate, in
sensul art. 146 din Constitutie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin sesizarea adresata direct Curtii Constitutionale cu nr. 4.025 din 20
iunie 2005, Avocatul Poporului, in baza dispozitiilor art. 146 lit. d) teza
finala din Constitutia Romaniei, ale art. 13 lit. f) din Legea nr. 35/1997
privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului si ale art.
32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 referitoare la obligativitatea exprimarii
opiniei instantei de judecata.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine,
in esenta, ca in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 29 alin. (4) din
Legea nr. 47/1992, s-a constatat ca nu in toate cazurile instantele
judecatoresti isi exprima opinia cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate ridicata in fata lor.
In jurisprudenta instantelor de judecata si a Curtii Constitutionale s-au
evidentiat doua situatii distincte in cazul in care instanta de judecata nu
si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocata.
Intr-o prima situatie, Curtea Constitutionala, inainte de solutionarea
exceptiei, a restituit dosarul pentru ca instanta de judecata sa isi exprime
opinia (de exemplu, Decizia nr. 46/1993, Decizia nr. 27/1993), iar in cea de a
doua situatie, Curtea Constitutionala a retinut dosarul si a procedat la
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, in lipsa opiniei instantei de
judecata (de exemplu, Decizia nr. 245/2004).
Fata de aceasta situatie Avocatul Poporului arata ca: "In deciziile
pronuntate asupra unor exceptii de neconstitutionalitate, cu privire la care
instanta de judecata nu si-a exprimat opinia, Curtea Constitutionala a statuat
ca <<lipsa opiniei instantei judecatoresti din incheierile de sesizare nu
poate opri Curtea sa judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece incalcarea de
catre instanta a obligatiei de a-si exprima opinia nu poate paraliza
exercitarea dreptului conferit de Constitutie autorilor exceptiei de a o invoca
si, in mod corelativ, de a primi solutia rezultata din controlul legii de catre
Curtea Constitutionala>>. Astfel, Curtea Constitutionala va proceda la
judecarea exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum a fost ridicata de autor
[...] (Decizia nr. 171/2005, Decizia nr. 245/2004, Decizia nr. 47/1997)."
Autorul exceptiei considera ca "pentru realizarea unei jurisprudente
unitare si pentru a se da eficienta dispozitiilor art. 29 alin. (4) din Legea
nr. 47/1992", republicata, care au un caracter imperativ, este necesar
"a se examina posibila neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin.
(4) din Legea nr. 47/1992, republicata".
In acest sens Avocatul Poporului sustine ca textul art. 29 alin. (4) din
Legea nr. 47/1992 este neconstitutional pentru ca obligatia instantei
judecatoresti de a-si exprima opinia cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate invocata poate fi interpretata "ca o antepronuntare
cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor legale ce urmeaza a fi supuse
controlului de constitutionalitate realizat de Curtea Constitutionala",
ceea ce, in opinia sa, "vine in conflict cu independenta si
impartialitatea judecatorilor si este contrara literei si spiritului
prevederilor art. 124 din Constitutie".
In opinia Avocatului Poporului nu este de conceput ca instantele
judecatoresti sa aiba o practica diferita cu privire la obligatia legala de
a-si exprima opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate.
In argumentarea sesizarii de neconstitutionalitate autorul exceptiei
considera, de asemenea, ca in cazul in care instanta de judecata nu ar intocmi
incheierea de sesizare a Curtii in forma prevazuta de lege, orice demers al
Curtii Constitutionale "ar avea drept consecinta ignorarea prevederilor
constitutionale si ale legii [sale] organice".
Totodata se apreciaza de catre Avocatul Poporului ca dispozitiile legale
criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constitutie, deoarece prin
neexprimarea opiniei instantei de judecata, Curtea Constitutionala ar fi in
imposibilitate sa-si aduca la indeplinire menirea sa constitutionala si legala,
de garant al suprematiei Constitutiei, calitate ce-i este conferita de art. 142
din Legea fundamentala. De asemenea, mai precizeaza ca dispozitiile legale
criticate "afecteaza dreptul partilor la un proces echitabil, consacrat de
art. 21 alin. (3) din Constitutie, si contravine prevederilor art. 24 din
Constitutie", intrucat Curtea Constitutionala, in lipsa opiniei instantei
de judecata, "ar fi impiedicata sa abordeze fondul conflictului de
constitutionalitate si sa se pronunte prin decizie asupra exceptiei de
neconstitutionalitate invocate de autor".
In conformitate cu dispozitiile art. 30 si 33 din Legea nr. 47/1992, Curtea
a transmis sesizarea de neconstitutionalitate presedintilor celor doua Camere
ale Parlamentului si Guvernului, solicitandu-le sa comunice punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate direct de Avocatul
Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor, presedintele Senatului si Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand sesizarea de neconstitutionalitate formulata prin ridicarea directa a
exceptiei de neconstitutionalitate de catre Avocatul Poporului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, prescriptiile
legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile
Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
Curtea a fost legal sesizata si este, potrivit dispozitiilor art. 146 lit.
d) teza finala, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 10, art. 29 -
31, ale art. 32 si 33 din Legea nr. 47/1992, republicata, competenta sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata direct de Avocatul Poporului.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
29 alin. (4) teza intai din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, si anume teza referitoare la
exprimarea opiniei instantei cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Aceste dispozitii au urmatorul cuprins:
"(4) Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in
fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere
care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra
exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti."
In esenta, prin critica de neconstitutionalitate se sustine ca, prin
exprimarea opiniei, instanta s-ar antepronunta cu privire la
constitutionalitatea dispozitiilor legale ce urmeaza a fi supuse controlului de
constitutionalitate, iar pe de alta parte, practica neunitara a instantelor
judecatoresti cu privire la exprimarea opiniei asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ar avea drept consecinta imposibilitatea realizarii
controlului de constitutionalitate, incalcarea dreptului la un proces echitabil
si a dreptului la aparare.
Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt: art. 1 alin.
(5), art. 21 alin. (3), art. 24 si art. 124, care au urmatorul cuprins:
- Art. 1 alin. (5): "In Romania, respectarea Constitutiei, a
suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
- Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 124: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.
(3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii."
Din examinarea comparativa a dispozitiilor legale criticate si a
prevederilor Constitutiei care sunt invocate in sustinerea exceptiei, Curtea
constata ca nu exista nici o incompatibilitate intre textul de lege criticat si
dispozitiile constitutionale invocate.
Dimpotriva, formularea de catre instanta de judecata a opiniei cu privire
la exceptia de neconstitutionalitate constituie o forma de exprimare a
legaturii ce trebuie sa existe intre judecatorul "a quo" si
judecatorul "a quem" in procesul de solutionare a exceptiei sau,
altfel spus, intre judecatorul instantei investite cu judecarea procesului si
cel al instantei de contencios constitutional care judeca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata in fata primei instante.
Curtea observa ca, asa cum rezulta din continutul dispozitiilor art. 29
alin. (1) - (3) si alin. (6) din Legea nr. 47/1992, aceasta legatura este mult
mai manifesta, intrucat in aplicarea textelor mentionate instanta
judecatoreasca, judecatorul "a quo", are chiar un rol de filtru al
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de parti, avand obligatia sa
respinga ca inadmisibile exceptiile de neconstitutionalitate care nu
indeplinesc cerintele legii.
In Italia, tara a carei legislatie in materie a constituit principalul
model pentru legiuitorul roman, acest rol al instantei este si mai pronuntat,
instanta judecatoreasca avand posibilitatea de a respinge exceptiile pentru
vadita netemeinicie (manifesta infondatezza).
In consecinta, Curtea Constitutionala constata ca obligatia prevazuta in
textul criticat ca instanta sa-si prezinte opinia asupra exceptiei pe care nu
ea o judeca nu incalca nici o dispozitie sau principiu constitutional. Textul
de lege a fost conceput, inca din 1992, in ideea ca alaturi de presedintii
celor doua Camere ale Parlamentului si de Guvern, care sunt implicati in
procesul de legiferare, si instanta, care aplica legea, sa-si poata exprima
opinia cu privire la exceptia prin care este criticata legea aplicabila in
solutionarea litigiului de catre instanta judecatoreasca.
Curtea constata, de asemenea, ca, in mod evident, exprimarea opiniei de
catre instanta asupra exceptiei de neconstitutionalitate nu poate avea
semnificatia unei antepronuntari interzise instantei de fond de dispozitiile
Codului de procedura civila, de vreme ce nu ea este competenta sa solutioneze
exceptia, aceasta prerogativa de a se pronunta asupra exceptiei de
neconstitutionalitate apartinand in exclusivitate Curtii Constitutionale,
conform dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie.
Imprejurarea ca unele instante judecatoresti, din ce in ce mai putine in
ultima vreme, nu-si indeplinesc indatorirea legala de a-si exprima opinia
asupra exceptiilor de neconstitutionalitate nu poate constitui un temei pentru
constatarea neconstitutionalitatii textului de lege respectiv.
A accepta punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului ar insemna sa se
transfere pe seama textului de lege criticat consecintele posibile ale
incalcarii acestuia de catre unele instante de judecata, care ignora o
obligatie legala privind continutul incheierii prin care instanta sesizeaza
Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
De altfel, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a stabilit ca
"lipsa opiniei instantei judecatoresti din incheierile de sesizare nu
poate opri Curtea sa judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece incalcarea de
catre instanta a obligatiei de a-si exprima opinia nu poate paraliza
exercitarea dreptului conferit de Constitutie autorilor exceptiei, de a o
invoca si, in mod corelativ, de a primi solutia rezultata din controlul legii
de catre Curtea Constitutionala" (Decizia nr. 47 din 5 martie 1997,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie
1998). De asemenea, prin Decizia nr. 171 din 22 martie 2005, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 388 din 9 mai 2005, Curtea a statuat in
legatura cu omisiunea instantei de a-si exprima opinia asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ca "lipsa de diligenta a autoritatii publice si
culpa sa in indeplinirea obligatiilor izvorate din lege nu pot reprezenta un
impediment in calea valorificarii depline a dreptului la aparare, in speta,
pentru sesizarea Curtii Constitutionale in scopul realizarii controlului de
constitutionalitate a unui text de lege de care depinde solutionarea
cauzei".
In ceea ce priveste sustinerea reprezentantului Ministerului Public,
referitoare la inadmisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate ridicata
direct de Avocatul Poporului cu privire la dispozitiile art. 17 din
Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, Curtea
retine ca exceptia ridicata nu vizeaza dispozitiile din regulament, ci acestea
au fost invocate de Avocatul Poporului ca argument in sustinerea demersului sau
privind neconstitutionalitatea art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992,
republicata.
Fata de cele de mai sus, Curtea Constitutionala constata ca exceptia de
neconstitutionalitate este nefondata, urmand sa fie respinsa.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 32
si 33 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin.
(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicata, ridicata direct de Avocatul Poporului.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 29 iunie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim magistrat asistent,
Claudia Miu