DECIZIE Nr. 28 din 25 ianuarie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 506 alin.
2 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 158 din 22 februarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - judecator
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 506 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de Marina Predica in
Dosarul nr. 282/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civila.
La apelul nominal este prezenta autoarea exceptiei, personal si asistata de
avocat J. Friedmann-Nicolescu, lipsind celelalte parti, fata de care procedura
de citare a fost legal indeplinita.
Autoarea exceptiei, prin avocat, solicita admiterea exceptiei astfel cum a
fost formulata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat nu
incalca prevederile constitutionale invocate de autoarea exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 282/2003,
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor "art.
505 alin. 2 din Codul de procedura penala, devenit in noua redactare art. 506
alin. 2". Exceptia a fost ridicata de Marina Predica in cadrul recursului
formulat impotriva deciziei de respingere a apelului declarat impotriva
sentintei Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila, prin care s-a respins
actiunea acesteia de reparare a pagubei, intemeiata pe dispozitiile art. 504 -
506 din Codul de procedura penala, constatandu-se prescris dreptul la actiune.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 506 alin. 2 din Codul de procedura penala incalca dreptul de proprietate
privata, precum si dreptul la un proces echitabil, intrucat instituie, pentru
actiunea in repararea de catre stat a pagubei suferite, un termen de
prescriptie mai scurt decat cel general de 3 ani, aplicabil raporturilor
patrimoniale dintre cetateni, ceea ce face ca statul sa fie mai presus de
cetatenii sai si, prin urmare, mai presus de lege. In opinia autoarei
exceptiei, "este constitutional ca pentru toti - inclusiv pentru stat -
termenul de prescriptie sa fie cel general de 3 ani".
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila, exprimandu-si opinia
asupra exceptiei, considera ca aceasta este neintemeiata. Se arata ca termenul
special de prescriptie reglementat de prevederile criticate nu instituie nici o
discriminare in raporturile patrimoniale ale cetatenilor cu statul.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
intrucat textul de lege criticat nu incalca prevederile constitutionale si nici
pe cele din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, invocate de autoarea exceptiei. Precizeaza in acest sens ca
termenul de prescriptie prevazut de art. 506 alin. 2 din Codul de procedura penala
"nu ingradeste egalitatea in drepturi si nici accesul liber la justitie,
ci, dimpotriva, largeste sfera persoanelor indreptatite a introduce actiuni
pentru repararea pagubei si cu privire la persoanele impotriva carora s-a luat
o masura preventiva, iar ulterior au fost scoase de sub urmarire penala, prin
ordonanta procurorului, ordonanta ramasa definitiva prin neatacarea ei la
instanta".
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate nu incalca
prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (2), intrucat acestea se aplica
in mod egal tuturor persoanelor indreptatite la repararea pagubei materiale sau
a daunei morale in cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori
restrangerii de libertate in mod nelegal, fara a face nici o diferenta in
cadrul acestei categorii. Se arata totodata ca art. 506 alin. 2 din Codul de
procedura penala nu incalca dispozitiile constitutionale ale art. 11, 20, art.
21 alin. (3) si nici prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece termenul de
prescriptie instituit de acest text legal are caracter rezonabil si asigura
conditii optime pentru a exercita actiunea in justitie in scopul obtinerii
reparatiilor legale. Referitor la dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) din
Constitutie, se apreciaza ca acestea nu au incidenta in cauza.
In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
autoarei exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
506 alin. 2 din Codul de procedura penala, in redactarea data prin Legea nr.
281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a
unor legi speciale, avand urmatorul continut: "Actiunea poate fi introdusa
in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotararilor
instantei de judecata sau a ordonantelor procurorului, prevazute in art.
504."
Autoarea exceptiei considera ca aceste dispozitii sunt contrare
prevederilor constitutionale ale art. 11, art. 16 alin. (2), art. 20, art. 21
alin. (3) si ale art. 41 alin. (1) teza intai si alin. (2) teza intai [devenit
art. 44 alin. (1) teza intai si alin. (2) teza intai ca urmare a revizuirii si
republicarii Constitutiei, cu renumerotarea textelor], avand urmatorul
continut:
- Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu
buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.
(3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte
cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai
dupa revizuirea Constitutiei.";
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
- Art. 44 alin. (1) teza intai si alin. (2) teza intai:
"(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt
garantate. [...]
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. [...]"
De asemenea, autoarea exceptiei considera ca textul criticat contravine si
prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Se sustine, in esenta, ca termenul de prescriptie special instituit de
textul de lege criticat, diferit de termenul general de prescriptie de 3 ani,
aplicabil actiunilor personale, care insotesc drepturile subiective civile de
creanta, este discriminatoriu, in sensul situarii statului mai presus de
cetatenii sai si, prin aceasta, mai presus de lege, in contradictie cu
dispozitiile constitutionale invocate.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate formulata, Curtea constata ca
aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie respinsa.
Curtea retine ca dispozitiile constitutionale invocate de autoarea
exceptiei sau alte norme cuprinse in Constitutie, in pacte ori tratate
internationale la care Romania este parte, nu prevad imprescriptibilitatea
dreptului persoanelor prejudiciate prin condamnarea pe nedrept sau prin
privarea ori restrangerea de libertate in mod nelegal, de a porni actiune in
repararea pagubei, si nici un termen limita in care acest drept poate fi
exercitat. Art. 52 alin. (3) din Constitutie, care consacra raspunderea
patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare,
stipuleaza ca "[...] Raspunderea statului este stabilita in conditiile
legii [...]". Legea fundamentala lasa, asadar, la optiunea legiuitorului
stabilirea conditiilor procedurale, inclusiv a termenelor in care dreptul la
reparatii poate fi exercitat. Aceeasi idee se regaseste si in dispozitiile art.
3 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, potrivit carora "Atunci cand o condamnare
penala definitiva este ulterior anulata sau cand este acordata gratierea,
pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedeste ca s-a produs o eroare
judiciara, persoana care a suferit o pedeapsa din cauza acestei condamnari este
despagubita conform legii ori practicii in vigoare in statul respectiv, cu
exceptia cazului in care se dovedeste ca nedescoperirea in timp util a faptului
necunoscut ii este imputabila in tot sau in parte".
Asa fiind, stabilirea de catre legiuitor a unui termen special de
prescriptie, in ceea ce priveste actiunea pentru repararea de catre stat a
pagubei suferite in cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori
restrangerii de libertate in mod nelegal, constituie expresia rolului
constitutional al acestuia, consfintit si de prevederile art. 126 alin. (2) din
Legea fundamentala, potrivit carora "competenta instantelor judecatoresti
si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege", si nu este de
natura sa aduca atingere prevederilor constitutionale invocate de autoarea
exceptiei.
Astfel, termenul special de prescriptie de 18 luni, reglementat de textul
de lege criticat in prezenta cauza, este un termen de prescriptie a dreptului
la actiune rezonabil, care asigura conditiile optime celui prejudiciat pentru a
exercita actiune in justitie in scopul obtinerii reparatiilor legale, in
concordanta cu prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale (asadar, implicit cu dispozitiile art. 11
si 20 din Constitutie), precum si cu cele cuprinse in art. 21 alin. (3) din
Legea fundamentala, care consacra dreptul la un proces echitabil. De altfel,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat in jurisprudenta sa faptul ca
dreptul la un proces echitabil nu este un drept absolut si ca acesta
"poate fi supus la restrictii legitime, cum ar fi termenele legale de
prescriptie sau ordonantele care impun depunerea unei cautiuni judicatum solvi
[...]" (Cauza Z si altii impotriva Marii Britanii, 2001).
Cata vreme prevederile criticate se aplica deopotriva tuturor persoanelor
aflate in ipoteza acestei norme, nu poate fi primita nici critica potrivit
careia prin dispozitiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedura penala s-ar
crea o discriminare intre stat si cetatenii sai, in sensul "situarii"
statului mai presus de lege.
Intrucat actiunea intemeiata pe dispozitiile art. 506 alin. 2 din Codul de
procedura penala vizeaza repararea unor pagube in cazul condamnarii pe nedrept
sau al privarii ori restrangerii de libertate in mod nelegal, iar nu apararea
dreptului de proprietate sau valorificarea unui drept de creanta, dispozitiile
art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, care garanteaza dreptul de
proprietate privata si creantele asupra statului, nu sunt incidente in cauza.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 506 alin. 2
din Codul de procedura penala, ridicata de Marina Predica in Dosarul nr.
282/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 25 ianuarie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta