DECIZIE Nr.
256 din 6 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 288 din 14 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001' privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
ridicată de Cristina Liliana Airabedian în Dosarul nr. 14.865/212/2007 al
Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate, indicând, în acest sens,
Decizia nr. 813/2007 a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21
noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 14.865/212/2007, Judecătoria
Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Excepţia a fost ridicată de Cristina Liliana Airabedian
într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei plângeri
contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autoarea susţine că dispoziţiile de lege criticate prin aceea că
stabilesc competenţa teritorială de judecată a plângerii contravenţionale a judecătoriei
în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia sunt de natură a bloca
accesul liber la justiţie şi dreptul la libera circulaţie ale persoanei lipsite
de mijloace materiale, care nu se poate deplasa în acea localitate la fiecare
termen de judecată. In plus, deoarece procesul-verbal de contravenţie este un
act administrativ, ar trebui ca, potrivit dreptului comun în materia
contenciosului administrativ, competenţa teritorială de soluţionare a plângerii
contravenţionale să aparţină instanţei de la domiciliul reclamantului.
Judecătoria Constanţa - Secţia civilă opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de
neconstitutionalitate. Textele legale criticate reprezintă o aplicare a
principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenţei atribuite de art. 126 alin. (2) din
Constituţie legiuitorului, care poate institui, pentru situaţii deosebite,
reguli speciale în ceea ce priveşte stabilirea competenţelor instanţelor de
judecată şi a procedurii de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt
constituţionale. Acestea nu sunt de natură a încălca principiul accesului liber
la justiţie atâta vreme cât plângerea contravenţională se soluţionează de către
o instanţă de judecată. In plus, texul legal criticat conţine norme de
procedură, fiind expresia atributului exclusiv al legiuitorului, conferit de
art. 126 alin. (2) din Constituţie, de a stabili competenţa instanţelor
judecătoreşti şi a procedurii de judecată. Dispoziţiile art. 25 din
Constituţie, invocate ca fiind încălcate, nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului
şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstitutionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie
2001, al căror conţinut este următorul: „Plângerea împreună cu dosarul
cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost
săvârşită contravenţia."
Autoarea excepţiei consideră că prin dispoziţiile
legale citate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 -Accesul
liber la justiţie şi ale art. 25 - Libera circulaţie.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
Constituţională constata că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate din prisma unor critici de
neconstitutionalitate asemănătoare. Prin Decizia nr. 813 din 27 septembrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18
octombrie 2007, Curtea, respingând excepţia, a constatat că „textul de lege
criticat nu îngrădeşte dreptul părţilor la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedură
privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să
soluţioneze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă
opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2)
din Constituţie, republicată, privind competenţa şi procedura în faţa
instanţelor judecătoreşti. Prin reglementarea criticată legiuitorul nu a
înţeles să limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale
autorităţilor publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil
exercitării, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale".
Curtea constată, aşadar, că sub aspectul criticilor de
neconstitutionalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 21 din
Constituţie nu au intervenit elemente noi, astfel că cele reţinute de Curte în
jurisprudenţa mai sus menţionată se aplică şi în prezenta cauză.
In plus, autoarea excepţiei invocă neconformitatea
prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor faţă de art. 25 din Constituţie referitor la
libera circulaţie. Curtea constată însă că aceste norme fundamentale nu au
incidenţă în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Cristina Liliana
Airabedian în Dosarul nr. 14.865/212/2007 al Judecătoriei Constanţa - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi