DECIZIE   Nr. 26 din 21 martie 1995

privind solutionarea recursurilor declarate impotriva Deciziei nr. 1/1995 pronuntata de Curtea Constitutionala la 4 ianuarie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 66 din 11 aprilie 1995

    Vasile Gionea          - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Antonie Iorgovan       - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea recursurilor declarate de Saraev Gabriela si Spancioc Verginica impotriva Deciziei nr. 1/1995 pronuntata de Curtea Constitutionala la 4 ianuarie 1995.
    Presedintele declara sedinta deschisa.
    La apelul nominal facut in sedinta publica partile, desi legal citate, nu au raspuns.
    Procurorul, avand cuvantul, pune concluzii de respingere a recursurilor, intrucat art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civila este neconstitutional in masura in care restrange atributiile Ministerului Public, fiind astfel incalcate dispozitiile art. 130 alin. (1) din Constitutie potrivit carora Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.
    Presedintele declara dezbaterile inchise.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
deliberand asupra recursurilor declarate, retine urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate invocata de Parchetul de pe langa Tribunalul Timis si a constatat ca art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civila este neconstitutional in ce priveste limitarea dreptului procurorilor de a participa numai la procese privind "apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor si ale persoanelor puse sub interdictie, precum si in alte cazuri prevazute de lege", urmand ca in privinta acestei atributii sa se aplice direct art. 130 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, prin aceeasi decizie s-au respins exceptiile de neconstitutionalitate vizand intreg art. 45 din Codul de procedura civila, ridicate din oficiu de Curtea de Apel Constanta.
    Art. 130 alin. (1) din Constitutie, la care face referire decizia sus-mentionata, prevede ca "In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor".
    Impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1/1995 au declarat recurs Saraev Gabriela si Spancioc Verginica. Recursurile au, in esenta, acelasi continut si se refera la faptul ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 45 din Codul de procedura civila nu ar fi trebuit respinsa, intrucat art. 130 alin. (1) din Constitutie nu poate fi aplicat direct spre a reglementa activitatea Ministerului Public, ci numai prin intermediul legii speciale, care sa detalieze norma constitutionala. De asemenea, se considera ca solutia adoptata ar putea avea consecinte negative, intrucat lasa la aprecierea procurorului cand va participa la proces, considerand ca interesele generale ale societatii reclama interventia sa.
    Amandoua aceste motive sunt neintemeiate.
    Prima critica adusa deciziei de fond promoveaza conceptia conform careia Constitutia nu ar fi direct aplicabila, ci numai prin intermediul legii. In aceasta conceptie, obligativitatea Constitutiei este mai putin ferma decat aceea a unei legi sau a unui contract, ce sunt direct aplicabile, pe cand norma constitutionala ar putea reglementa relatiile sociale numai in functie de continutul detaliat si precizat de legiuitorul ordinar.
    Constitutia, ca lege fundamentala a statului, este direct aplicabila. Cand Adunarea Constituanta a inteles ca anumite norme constitutionale sa fie aplicate in conditiile legii, a facut-o in mod expres. Art. 130 alin. (1) din Constitutie nu cuprinde insa o asemenea circumstantiere. Dar, chiar si in cazul normelor constitutionale ce fac referire la lege, legiuitorul nu poate depasi limitele constitutionale astfel stabilite, pentru ca altminteri ar incalca insesi prevederile legii fundamentale. De altfel, chiar controlul constitutionalitatii legii, exercitat de Curtea Constitutionala, reprezinta una dintre consecintele caracterului direct aplicabil al Constitutiei. De aceea, asa cum se arata in decizia recurata, "dispozitia art. 130 alin. (1) din Constitutie se poate concretiza prin legi organice sau ordinare, dar aceasta concretizare nu poate duce la restrangerea continutului dispozitiei constitutionale".
    Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, nu se poate considera ca participarea procurorului ar putea genera un dezechilibru procesual, cat timp statutul sau constitutional priveste apararea intereselor generale ale societatii, a ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor. Astfel, Ministerul Public, in afara cazurilor prevazute expres de lege cu privire la obligativitatea participarii procurorului, are dreptul de a aprecia si competenta de a actiona pentru realizarea obiectivelor mentionate in art. 130 alin. (1) din Constitutie.
    Desigur, faptul ca procurorul participa in proces ca reprezentant al intereselor generale ale societatii exclude posibilitatea participarii sale la procesele in care nu sunt implicate asemenea interese.
    Fata de cele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursurile declarate de Saraev Gabriela si Spancioc Verginica impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1 din 4 ianuarie 1995.
    Definitiva.
    Decizia se comunica Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

         p. PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                   dr. Miklos Fazakas

                           Magistrat asistent,
                           Florentina Geangu