DECIZIE Nr. 27 din 29 ianuarie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 3
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a
platilor compensatorii si a ajutoarelor care se acorda personalului militar,
precum si ale art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 148 din 27 februarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000
privind modul de stabilire a platilor compensatorii si a ajutoarelor care se
acorda personalului militar, precum si a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea
bugetului de stat pe anul 1999, exceptii ridicate de Aurel Oprea, Ion Draghici,
Toaderi Prisecaru si Elena Petrache in dosarele nr. 4.525/2001, nr. 4.526/2001,
nr. 4.527/2001 si nr. 4.528/2001 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a
civila si de contencios administrativ si de Constantin Ionascu in Dosarul nr.
4.987/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila, in litigii cu
Ministerul Apararii Nationale si Ministerul Finantelor Publice.
La apelul nominal se prezinta autorii exceptiilor Aurel Oprea, Toaderi
Prisecaru, Elena Petrache si Constantin Ionascu, personal, si Ion Draghici,
prin procurator, precum si partile, Ministerul Apararii Nationale si Ministerul
Finantelor Publice, prin consilieri juridici.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor nr. 367C/2001, nr.
368C/2001, nr. 369C/2001 si nr. 418C/2001 la Dosarul nr. 366C/2001, avand in
vedere ca obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate este identic in toate
cauzele enumerate.
Autorii exceptiei, reprezentantii partilor, precum si reprezentantul
Ministerului Public apreciaza ca fiind intrunite conditiile conexarii. In
consecinta, pentru o mai buna administrare a justitiei, Curtea, in temeiul art.
164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila si al art. 16 din Legea nr.
47/1992, republicata, dispune conexarea dosarelor anterior mentionate la
Dosarul nr. 366C/2001.
Cauza fiind in stare de judecata, procuratorul Dimitrie Dan Raiciu, in
numele tuturor autorilor exceptiilor, solicita admiterea exceptiilor de
neconstitutionalitate. In motivarea sustinerilor sale sunt invocate
dispozitiile art. 16 din Constitutie, care statueaza principiul egalitatii in drepturi
a cetatenilor, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitatii
legii si ale art. 78 privind intrarea in vigoare a legii. De asemenea,
reprezentantul autorilor exceptiilor invedereaza Curtii ca intelege sa renunte
la judecarea exceptiei de neconstitutionalitate cu privire la art. 3 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000.
Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca fiind neintemeiate
exceptiile ridicate, mentionand ca autorii acestora solicita, in realitate, o
decizie de interpretare a textelor de lege criticate care sa ajute instantele
de judecata la aplicarea acestora. In ceea ce priveste dispozitiile Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 se apreciaza ca, datorita caracterului
tranzitoriu al ordonantei, aceasta a avut o aplicabilitate temporara, exceptia
de neconstitutionalitate fiind, sub acest aspect, inadmisibila, potrivit art.
23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin incheierile din 10 septembrie 2001, pronuntate in dosarele nr.
4.525/2001, nr. 4.526/2001, nr. 4.527/2001 si nr. 4.528/2001, Tribunalul
Bucuresti - Sectia a V-a civila si de contencios administrativ si, respectiv,
prin Incheierea din 21 septembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 4.987/2001,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila au sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 3 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a
platilor compensatorii si a ajutoarelor care se acorda personalului militar,
precum si ale art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, exceptii
ridicate de Aurel Oprea, Ion Draghici, Toaderi Prisecaru, Elena Petrache si,
respectiv, Constantin Ionascu in litigii cu Ministerul Apararii Nationale si
Ministerul Finantelor Publice pentru pretentii banesti.
In motivarea exceptiilor autorii acestora sustin ca platile compensatorii
si celelalte ajutoare care se acorda personalului militar disponibilizat,
trecut in rezerva sau pensionat, precum si modul de impozitare a sumelor
acordate au fost reglementate in mod contradictoriu prin diferite acte
normative succesive (Legea nr. 80/1995, Ordonanta Guvernului nr. 7/1998, Legea
nr. 138/1999, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 si Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 136/2000), unele dispozitii ale acestora fiind
contrare Constitutiei. Astfel art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
136/2000 incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat nu
prevede aplicabilitatea acestui act normativ si persoanelor trecute in rezerva
anterior datei de 22 septembrie 2000, creand in acest mod o situatie discriminatorie
fata de persoanele trecute in rezerva dupa aceasta data. Art. 3 din aceeasi
ordonanta de urgenta incalca principiul neretroactivitatii legii, prevazut la
art. 15 alin. (2) din Constitutie, intrucat, desi ordonanta a intrat in vigoare
la 22 septembrie 2000, prevede ca modul de impozitare stabilit prin acest act
normativ se aplica incepand cu data de 1 ianuarie 2000. In ceea ce priveste
dispozitiile art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
140/1999 autorii exceptiilor considera ca acestea incalca prevederile art. 78
din Constitutie, intrucat ordonanta, care a intrat in vigoare la 24 septembrie
1999, dispune amanarea intrarii in vigoare a Legii nr. 138/1999 pana la 1
decembrie 1999, desi aceasta lege era deja in vigoare incepand cu data de 1
august 1999.
Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila si Sectia a V-a civila si de
contencios administrativ, apreciaza ca exceptia ridicata este nefondata si
propune respingerea ei.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula
punctele de vedere cu privire la exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca
exceptiile de neconstitutionalitate nu sunt intemeiate sub nici un aspect.
Astfel "dispozitiile art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
136/2000 nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutia
Romaniei", tratamentul juridic diferit fiind determinat de perioada
diferita de aplicare, intrucat "o lege aplicabila la un anumit moment si
oportuna datorita situatiei economico-financiare existente poate peste un anumit
interval de timp sa devina ineficienta si sa necesite anumite modificari date
de schimbarea imprejurarilor ce au stat la baza emiterii ei". De asemenea,
"dispozitiile art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 nu
contravin principiului neretroactivitatii legii prevazut in art. 15 alin. (2)
din Constitutia Romaniei", intrucat "legislatia fiscala suporta
nenumarate modificari in timpul unui an, regulile fiscale pe anul respectiv isi
produc efectele in anul urmator, globalizarea operand la sfarsitul anului
fiscal". Nici dispozitiile art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 140/1999 nu incalca prevederile constitutionale, intrucat prin
aceste texte legale "s-a suspendat aplicarea legii pana la data de 1
decembrie 2000. Suspendarea aplicarii legii nu afecteaza intrarea acesteia in
vigoare, fapt ce s-a produs, in respectul prevederilor constitutionale, la data
prevazuta in textul legii, suspendarea nu contravine Legii fundamentale,
intervenind printr-un act normativ de tipul ordonantei de urgenta. Suspendarea
legii opereaza de la data de 23 septembrie 1999 pana la data de 1 decembrie
1999".
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 136/2000 este inadmisibila, intrucat "motivele invocate de
autorii exceptiei nu vizeaza, in realitate, neconstitutionalitatea
dispozitiilor legale criticate, ci modul de interpretare si aplicare a
dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 7/1998 si ale Legii nr. 138/1999
(mentionate la art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000), in
legatura cu modul de stabilire a platilor compensatorii si ajutoarelor acordate
personalului militar trecut in rezerva, in conditiile legii, prin corelare cu
dispozitiile legale privind impozitul pe venituri, in vigoare la data platii
acestora", ceea ce "este de competenta instantelor judecatoresti, iar
nu a Curtii Constitutionale". Exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 3 din aceeasi ordonanta de urgenta se apreciaza ca fiind
neintemeiata, "intrucat data de 1 ianuarie 2000, la care se face referire
in cuprinsul acestor dispozitii legale, este data aplicarii Ordonantei
Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, care stabileste regimul juridic
al impozitarii veniturilor realizate incepand cu aceasta data". Cu privire
la art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 se
considera, in acelasi punct de vedere, ca exceptia de neconstitutionalitate
este, de asemenea, inadmisibila conform art. 23 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata, intrucat "Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999 [...] si-a
incetat aplicarea la data intrarii in vigoare a Legii nr. 76/2000 privind
bugetul de stat pe anul 2000, asadar, nu mai este in vigoare".
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei
Deputatilor si cel al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
In ceea ce priveste cererea autorilor exceptiilor de renuntare la judecarea
exceptiei de neconstitutionalitate cu privire la art. 3 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 136/2000, Curtea retine ca, potrivit jurisprudentei
sale, o asemenea renuntare este inadmisibila. Astfel, prin Decizia nr. 136 din
21 octombrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
448 din 24 noiembrie 1998, s-a aratat ca in materie de jurisdictie
constitutionala "nu isi poate gasi aplicarea principiul disponibilitatii,
intrucat acesta este propriu procesului civil, iar nu unei proceduri de drept
public, cum este aceea a solutionarii obiectiei de neconstitutionalitate".
Aceste considerente isi gasesc aplicabilitatea si in cauza care face obiectul prezentei
decizii.
In plus, potrivit art. 25 din Regulamentul de organizare si functionare a
Curtii Constitutionale, adoptat prin Hotararea Plenului Curtii Constitutionale
nr. 12 din 4 noiembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, "O data legal sesizata, Curtea
procedeaza la examinarea constitutionalitatii, nefiind aplicabile dispozitiile
referitoare la suspendarea, intreruperea sau stingerea procesului".
Fata de cele de mai sus renuntarea autorilor exceptiei de
neconstitutionalitate la solutionarea acesteia nu impiedica realizarea in
continuare a controlului de constitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136 din 14 septembrie 2000,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 462 din 22 septembrie
2000, aprobata prin Legea nr. 130 din 3 aprilie 2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 170 din 4 aprilie 2001, precum si
dispozitiile art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140 din
23 septembrie 1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 465 din 24 septembrie
1999, aprobata prin Legea nr. 44 din 12 aprilie 2000, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 162 din 18 aprilie 2000. Aceste dispozitii
legale au urmatoarea redactare:
- Art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000: "Baza de
calcul a soldei lunare nete o constituie solda lunara bruta din ultima luna de
activitate, din care se scade o suma calculata prin aplicarea asupra acesteia a
baremului lunar de impozitare, in vigoare la data stabilirii soldei lunare
nete.
Baremul lunar de impozitare este cel prevazut de Ordonanta Guvernului nr.
73/1999 privind impozitul pe venit";
- Art. 3 din aceeasi ordonanta: "Platile compensatorii si ajutoarele
prevazute la art. I, platite incepand de la data de 1 ianuarie 2000, nu sunt
supuse globalizarii.";
- Art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999:
"(2) Prevederile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi
ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine
publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale
personalului civil din aceste institutii se aplica incepand cu data de 1
decembrie 1999".
Prevederile constitutionale invocate de autorii exceptiei ca fiind
incalcate sunt urmatoarele:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia
legii penale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 78: "Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra
in vigoare la data publicarii sau la data prevazuta in textul ei."
Examinand exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca acestea
sunt neintemeiate si urmeaza sa fie respinse. In ceea ce priveste dispozitiile
art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000, in motivarea
criticilor de neconstitutionalitate este invocata incalcarea prevederilor art.
16 alin. (1) din Constitutie. Astfel se considera ca prin aplicarea noului mod
de calcul al soldei lunare nete doar in cazul personalului militar trecut in
rezerva dupa data de 22 septembrie 2000, data intrarii in vigoare a ordonantei,
cei trecuti in rezerva anterior acestei date sunt dezavantajati,
aplicandu-li-se un tratament discriminatoriu. Curtea constata ca principiul
egalitatii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie nu inseamna
uniformitate, asa incat la situatii diferite trebuie sa corespunda un tratament
juridic diferentiat. Trecerea in rezerva anterior, respectiv ulterior, datei de
22 septembrie 2000 genereaza situatii juridice diferite, fapt care justifica
reglementarea unor tratamente diferite. Sub acest aspect sustinerile autorilor
exceptiilor de neconstitutionalitate conform carora Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 136/2000 trebuia sa prevada ca aceasta "este aplicabila
tuturor celor trecuti in rezerva dupa intrarea in vigoare a Ordonantei nr.
73/1999 privind impozitul pe venit" sunt neintemeiate cu atat mai mult cu
cat o eventuala prevedere a aplicabilitatii actului normativ pentru situatii
din trecut ar avea efect retroactiv si ar contraveni dispozitiilor art. 15
alin. (2) din Constitutie. Pe de alta parte, chiar daca reglementarea pretinsa
de catre autorii exceptiei ar fi necesara si justificata, integral sau in
parte, aceasta problema nu poate fi privita decat ca o problema de oportunitate
si de optiune a legiuitorului, a carei rezolvare intra in competenta exclusiva
a acestuia.
Cu privire la dispozitia art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
136/2000 Curtea constata ca aceste texte legale nu sunt contrare prevederilor
art. 15 alin. (2) din Constitutie. Cu toate ca ordonanta prevede aplicarea
noului mod de impozitare pentru platile facute incepand de la data de 1
ianuarie 2000, desi actul normativ a intrat in vigoare la data de 22 septembrie
2000, este de retinut ca aceste dispozitii legale urmaresc aplicarea
principiului general (consacrat atat prin Ordonanta Guvernului nr. 73 din 27
august 1999 privind impozitul pe venit, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999, cat si prin Ordonanta
Guvernului nr. 7 din 19 iulie 2001 privind impozitul pe venit, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, care a
abrogat si inlocuit Ordonanta Guvernului nr. 73/1999), potrivit caruia
impozitul pe venit are caracter global si anual. In consecinta, in cursul
anului de exercitiu financiar modul de calcul al impozitului pe veniturile
periodice poate fi modificat pentru intregul an, urmand ca dupa expirarea anului
sa se faca regularizarea prin compararea impozitului platit cu cel global
datorat, tinandu-se seama si de eventualele venituri realizate din alte surse.
Prin reglementarea neglobalizarii platilor facute cu titlu de plati
compensatorii sau alte ajutoare s-a urmarit punerea de acord a modului de
impozitare a acestor venituri cu cel aplicabil la impozitarea veniturilor de
natura salariala.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 Curtea constata
ca si aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie respinsa.
Drepturile banesti pretinse de autorii exceptiilor, a caror acordare a fost
amanata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 140/1999, au fost
reglementate prin Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salarizarea si alte
drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare
nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor
drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, care la
art. 31 alin. (1) si (2) prevede: "(1) La trecerea in rezerva sau direct
in retragere, cu drept la pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusa,
in functie de vechimea efectiva ca militar si ca salariat civil in cadrul
ministerelor si institutiilor centrale prevazute la art. 1, beneficiaza de un
ajutor neimpozabil stabilit in raport cu solda lunara bruta avuta in luna
schimbarii pozitiei de activitate. [...]
(2) Cadrele militare in activitate trecute in rezerva, cu drept de pensie
de serviciu, inainte de implinirea varstei prevazute de reglementarile in
vigoare, mai beneficiaza, pentru fiecare an ramas pana la limita de varsta, de
un ajutor egal cu doua solde lunare brute neimpozabile."
Conform dispozitiilor art. 69 din Legea nr. 138/1999 "Acordarea
drepturilor banesti reglementate prin prezenta lege se va face in limita
fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor si institutiilor centrale
prevazute la art. 1", respectiv pentru anul 1999, in limita fondurilor
aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 97 si 97 bis din 8 martie 1999, cu
rectificarile ulterioare, inclusiv prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
140/1999.
Potrivit dispozitiilor art. 72 din Legea nr. 138/1999 "Prezenta lege
intra in vigoare la data de intai a lunii urmatoare publicarii in Monitorul
Oficial al Romaniei", respectiv la data de 1 august 1999.
Problema aplicabilitatii dispozitiilor Legii nr. 138/1999 in perioada 1
august 1999 (data intrarii in vigoare a legii) - 24 septembrie 1999 (data
publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 140/1999 prin care s-a suspendat intrarea in vigoare a Legii
nr. 138/1999) trebuie rezolvata conform regulilor privind actiunea in timp a
normelor juridice, guvernate de prevederile art. 78 si ale art. 15 alin. (2)
din Constitutie. Sub acest aspect suspendarea aplicarii legii nu afecteaza
intrarea in vigoare a acesteia, care s-a produs la data prevazuta, anume la 1
august 1999. Punerea in practica a dispozitiilor Legii nr. 138/1999, respectiv
efectuarea platii ajutoarelor stabilite prin art. 31 alin. (1) si (2), este o
problema de aplicare a legii, care excede competentei Curtii Constitutionale.
De altfel existenta fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor si
institutiilor centrale, in limita carora se acorda drepturile banesti solicitate,
este o chestiune de fapt a carei solutionare este de competenta exclusiva a
instantelor judecatoresti.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 3
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a
platilor compensatorii si a ajutoarelor care se acorda personalului militar,
precum si a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul
1999, exceptii ridicate de Aurel Oprea, Ion Draghici, Toaderi Prisecaru si
Elena Petrache in dosarele nr. 4.525/2001, nr. 4.526/2001, nr. 4.527/2001 si
nr. 4.528/2001 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila si de
contencios administrativ si de Constantin Ionascu in Dosarul nr. 4.987/2001 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 29 ianuarie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu