DECIZIE Nr.
276 din 18 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26, art. 27 si art. 28 din Legea nr.
218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 262 din 22 aprilie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi art.
28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea
Poliţiei Române, excepţie invocată de Mărgărit-Viorel
Matei în Dosarul nr. 4.326/296/2006 al Judecătoriei Satu Mare.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că autorul
excepţiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, precum
şi un punct de vedere al Sindicatului Naţional al Agenţilor de
Poliţie, prin care se solicită Curţii Constituţionale „admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26, art.
27 şi art. 28 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi
completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale,
formulată de Matei Mărgărit Viorel."
Având cuvântul, autorul excepţiei precizează
mai întâi că prin criticile formulate s-a referit la dispoziţiile
Legii nr. 281/2003. Solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, susţinând motivele expuse în faţa instanţei
de judecată, precum şi în concluziile scrise depuse la dosarul
cauzei. Mai arată că normele criticate au determinat un haos la
nivelul instanţelor de judecată, în sensul că poliţistul,
odată trimis în judecată, îşi pierde calitatea specială. Se
impune, în opinia sa, o decizie a Curţii Constituţionale, deoarece
Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române nu a
făcut obiectul niciunei excepţii de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, referitor la
obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, precizează că
această excepţie priveşte dispoziţiile art. 26, art. 27
şi art. 28 din Legea nr. 218/2002, astfel cum a fost modificată prin
Legea nr. 281/2003 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură penală şi a unor legi speciale. Cu privire la
excepţia ridicată, pune concluzii de respingere, arătând şi
faptul că, prin criticile formulate, se pun în discuţie aspecte
referitoare la aplicarea legii în cauza dedusă judecăţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 25 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 4.326/296/2006, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 218/2002
privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, excepţie
invocată de Mărgărit-Viorel Matei.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate sunt invocate aspecte
privind „disfuncţionalităţi ale legislaţiei române datorate
unei legislaţii lacunare şi contradictorii şi a practicii
şi jurisprudenţei neunitare referitoare la Statutul Unic al
poliţiştilor care face referire doar la Corpul unitar al
poliţiştilor, la modul de sesizare al instanţelor şi la
competenţa acestora după calitatea şi gradul profesional."
Se arată că, în speţă, competenţa de soluţionare
a cauzei se stabileşte în funcţie de norma procesuală în vigoare
la data învestirii instanţei cu rechizitoriul, chiar în actul de sesizare
al instanţei precizându-se că, la data de 4 noiembrie 2003,
inculpatul avea calitatea de agent de poliţie. Or „caracterul
competenţei normelor de procedură penală după calitatea
specială a persoanei este de strictă interpretare, iar principiul
aplicării imediate a normelor procesual penale nu poate modifica sau
stinge calitatea specială deţinută în anul 2003." Se
solicită Curţii Constituţionale să verifice dacă
efectele redactării defectuoase privind nivelele diferite de
jurisdicţie după calitatea specială a persoanei sunt compatibile
cu dispoziţiile Constituţiei şi dispoziţiile celorlalte
legi în vigoare în ansamblul lor. Aceasta întrucât „gradul de acces la o
instanţă competentă este un drept absolut oferit expres de
legiuitor", acest drept fundamental fiind suficient pentru a-i asigura
autorului excepţiei „speranţa la un proces echitabil, judecat în
primă instanţă de către o instanţă legal
sesizată şi competentă după calitatea specială a
persoanei, ţinând cont atât de principiul preeminenţei dreptului, cât
şi de rolul activ al instanţei." Se mai apreciază că
„instanţa necompetentă e considerată instanţă
extraordinară, impunându-se desesizarea instanţei şi restituirea
de îndată a probatoriului incomplet administrat la Parchetul de pe
lângă Tribunalul Satu Mare." Se conchide în sensul că sesizarea
Curţii Constituţionale se impune „pentru ca pe viitor să
poată fi o interpretare suplă, precum şi o aplicare unitară
a legii".
Judecătoria Satu Mare apreciază că nu sunt încălcate dispoziţiile
constituţionale invocate de autorul excepţiei. Arată că
textele de lege criticate reglementează strict competenţa
instanţei după materie, calitatea persoanei, atribuţiile
acestora, In plus, „Curtea Constituţională nu se pronunţă
asupra lacunelor existente într-o lege, ci strict pe textele de lege şi
apreciază dacă acestea sunt constituţionale sau nu."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. Apreciază,
totodată, că acestea sunt criticate „din perspectiva unei omisiuni de
reglementare."
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă,
arătând că, „în fapt, însă, autorul excepţiei susţine
neconcordanţa şi contrarietatea dispoziţiilor legale şi a
jurisprudenţei cu privire la stabilirea competenţei materiale
speciale privind judecarea infracţiunilor săvârşite de
poliţişti".
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10
şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, acesta îl constituie, potrivit încheierii de
sesizare, dispoziţiile art. 26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr.
218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.
Faţă de susţinerea autorului excepţiei în sensul că prin
criticile formulate s-a referit la dispoziţiile Legii nr. 281/2003, Curtea
reţine că dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 218/2002 au fost
modificate prin art. IV pct. 1 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea
şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi
speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468
din 1 iulie 2003. Potrivit jurisprudenţei sale, Curtea
Constituţională se va pronunţa asupra dispoziţiilor art.
26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi
funcţionarea Poliţiei Române, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 305 din 9 mai 2002, cu modificările şi
completările ulterioare. Prevederile art. 26 din actul normativ
menţionat reglementează atribuţiile principale ale Poliţiei
Române, iar dispoziţiile art. 27 şi art. 28 din acelaşi act
normativ au următorul cuprins:
- Art. 27: „(1) Ministrul de interne, cu avizul
procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, desemnează poliţişti care au
calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.
(2) Urmărirea penală se efectuează
în mod obligatoriu de procuror în cazul infracţiunilor săvârşite
de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale
poliţiei judiciare.
(3) Infracţiunile săvârşite de
poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei
judiciare se judecă în prima instanţă de către:
a) tribunal, în cazul poliţiştilor
prevăzuţi în art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002 privind
Statutul poliţistului;
b) Curtea de apel, în cazul poliţiştilor
prevăzuţi în art. 14 alin. (2) pct. I lit e)-j) din Legea nr.
360/2002;
c) Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, în cazul poliţiştilor prevăzuţi în art. 14
alin. (2) pct. I lit. a)-d) din Legea nr. 360/2002."
- Art. 28: „(1) In îndeplinirea
activităţilor specifice poliţistul are competenţa
teritorială corespunzătoare unităţii de poliţie din
care face parte.
(2) In caz de continuare a unei măsuri sau
activităţi specifice poliţistul poate acţiona şi pe
raza teritorială a altor unităţi de poliţie, comunicând
despre aceasta unităţii competente.
(3) In caz de detaşare sau misiune
ordonată pe raza teritorială a altei unităţi de
poliţie poliţistul are competenţa teritorială
stabilită pentru acea unitate. Poliţistul încadrat în Inspectoratul
General al Poliţiei Române are competenţă teritorială
generală.
(4) Poliţistul este obligat să
intervină şi în afara orelor de program, a atribuţiilor sale de
serviciu şi a competenţei teritoriale a unităţii din care
face parte, când ia cunoştinţă de existenţa unei
infracţiuni flagrante, precum şi pentru conservarea probelor în cazul
altor infracţiuni a căror cercetare va fi efectuată de organele
competente."
Dispoziţiile constituţionale invocate în
motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „Nimeni
nu este mai presus de lege", ale art. 24 privind dreptul la
apărare, ale art. 126 alin. (2) şi (5) potrivit cărora
competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de
judecată sunt prevăzute numai prin lege, respectiv este
interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare, precum şi
dispoziţiile art. 131 privind rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că textele de lege
criticate, care reglementează atribuţiile principale ale
Poliţiei Române, modul de desemnare al poliţiştilor care au
calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare, urmărirea
penală a acestora şi competenţa de judecată în primă
instanţă a infracţiunilor, precum şi competenţa
teritorială a poliţistului, în îndeplinirea atribuţiilor
specifice, nu conţin norme contrare prevederilor constituţionale
invocate.
De altfel, criticile autorului excepţiei
vizează contrarietatea şi caracterul lacunar al dispoziţiilor
legale, caracterul neunitar al jurisprudenţei cu privire la stabilirea
competenţei materiale a instanţelor în ceea ce priveşte
infracţiunile săvârşite de poliţişti, precum şi
modul de stabilire a competenţei în cauza dedusă judecăţii.
Or, aspectele legate de interpretarea dispoziţiilor legale, precum şi
de necesitatea unei jurisprudenţe unitare în aplicarea acesteia, nu
intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a
instanţelor de judecată, respectiv a Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie. In acest sens, art. 126 alin. (3) din
Constituţie prevede că „Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii
de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit
competenţei sale." Tot astfel, nu intră în competenţa
Curţii Constituţionale modificarea sau completarea dispoziţiilor
legale, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta „se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau
completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi
(6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 26, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 218/2002
privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,
excepţie invocată de Mărgărit-Viorel Matei în Dosarul nr.
4.326/296/2006 al Judecătoriei Satu Mare.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 18 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta