Decizia Nr.281 din 24.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123¹ lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Blue Music International“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.711/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a Va civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, menţionând jurisprudenţa Curţii în această materie, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 14.711/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123¹ alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Blue Music International“ - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei acţiuni privind drepturile de autor şi drepturile conexe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât ele prevăd obligativitatea intervenţiei organismului de gestiune colectivă în raporturile dintre titularii drepturilor patrimoniale de autor şi organizatorii spectacolelor, ceea ce are ca efect diminuarea drepturilor băneşti aferente spectacolelor. În mod indirect sunt afectaţi şi spectatorii cu bugete mici, cărora li se încalcă dreptul la cultură garantat de Legea fundamentală.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate mai încalcă şi prevederile art. 44 privind dreptul de proprietate din Constituţie, pentru că se ajunge la o diminuare nejustificată a profitului organizatorilor de spectacole. De asemenea, prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) şi c) din Constituţie sunt încălcate prin interpunerea artificială a organismului de gestiune colectivă între părţile raportului juridic ce vizează drepturi de autor.Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată. Instanţa consideră că gestiunea colectivă a fost adoptată ca modalitate de protecţie a titularilor drepturilor de autor şi conexe în scopul protejărilor intereselor acestora. Astfel, nu se poate susţine că prin această modalitate de administrare a drepturilor se îngrădeşte accesul la cultură sau libertatea comerţului.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 123¹ alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, prevederi care au următorul conţinut: „Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi: [...] e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepţia proiecţiei publice a operelor cinematografice;“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 33 alin. (1) privind accesul la cultură, ale art. 44 privind dreptul de proprietate, ale art. 45 privind libertatea economică, precum şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) şi c) privind economia.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123¹ lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, Curtea constată că s-a mai pronunţat, prin raportare la critici asemănătoare, statuând că prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale.Astfel, prin Decizia nr. 300 din 3 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 26 martie 2009, Curtea a reţinut că „Titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile recunoscute prin Legea nr. 8/1996 în mod individual sau, pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă“. Potrivit reglementării legale actualmente în vigoare, gestiunea facultativă a acestor drepturi reprezintă regula, prevederile art. 123¹ din Legea nr. 8/1996 stabilind, doar pe cale de excepţie, că gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea drepturilor prevăzute expres la lit. a)-g) ale acestui articol, inclusiv pentru dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, aduse anterior la cunoştinţa publică.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 44 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) şi c) din Legea fundamentală, Curtea reţine că gestiunea colectivă obligatorie pentru exercitarea unor drepturi prevăzute expres de lege se face de către organismele de gestiune colectivă în beneficiul autorilor şi titularilor de drepturi conexe; prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul dă expresie atât principiului constituţional al garantării proprietăţii private, drepturile autorului asupra operei sale beneficiind de aceeaşi protecţie, fiind asimilate dreptului de proprietate, cât şi obligaţiei statului de a asigura protecţia dreptului de autor.Soluţia legiuitorului de a reglementa gestiunea colectivă obligatorie în exercitarea unor drepturi de autor şi drepturi conexe îşi găseşte justificarea în modalitatea de exploatare a acestor drepturi, care face imposibilă autorizarea individuală.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Curtea mai constată că aspectele critice dezvoltate de autorul excepţiei nu reprezintă probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în condiţii care să asigure egalitatea de tratament a tuturor celor vizaţi, direct sau indirect, de reglementarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe. Prin urmare, nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 33 din Constituţie. Dispoziţiile acestui articol nu sunt incidente în cauză, reglementările criticate vizând doar modalităţile concrete de organizare a comunicării publice a operelor muzicale, fără a se pune problema îngrădirii prin aceasta a accesului la cultură.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Societatea Comercială „Blue Music International“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.711/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae