DECIZIE Nr. 297 din 7 noiembrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din
Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 881 din 6 decembrie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 206 din Codul penal, exceptie ridicata de Mihai Bogdan
Antonescu in Dosarul nr. 3.226/2001 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
La apelul nominal se prezinta avocat Corneliu Bica, pentru partea Ioan
Niculae, lipsind autorul exceptiei si celelalte parti, fata de care procedura
de citare este legal indeplinita.
Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 326 C/2002, avand in
vedere ca exceptia este ridicata de acelasi autor, iar obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate din Dosarul nr. 3.034/2001 al Judecatoriei Sectorului 2
Bucuresti este identic cu cel al cauzei mentionate.
La apelul nominal raspunde avocat Corneliu Bica, pentru partea Ioan
Niculae, lipsind autorul exceptiei si celelalte parti, fata de care procedura
de citare este legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt indeplinite conditiile
legale pentru conexare.
Curtea, in temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata,
si al art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, dispune conexarea
Dosarului nr. 326 C/2002 la Dosarul nr. 325 C/2002, care este primul
inregistrat.
Partea Ioan Niculae, prin avocat, solicita respingerea exceptiei, precizand
ca dispozitiile art. 206 din Codul penal nu incalca prevederile constitutionale
ale art. 23 alin. (8), art. 30 si 31.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, aratand ca asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal Curtea
Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, de exemplu prin Decizia
nr. 308 din 15 noiembrie 2001 si Decizia nr. 337 din 29 noiembrie 2001. Se
apreciaza ca nu sunt evocate imprejurari noi care sa justifice schimbarea
jurisprudentei Curtii si se propune respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 28 mai 2002, respectiv din 18 iunie 2002, pronuntate
in dosarele nr. 3.226/2001 si, respectiv, nr. 3.034/2001, Judecatoria
Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 206 din Codul penal, exceptie
ridicata de Mihai Bogdan Antonescu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile art. 206 din Codul penal incalca prezumtia de nevinovatie
consacrata de art. 23 alin. (8) din Constitutie, vin in contradictie cu
"principiul libertatii de exprimare a gandurilor si opiniilor si
interzicerea cenzurii de orice fel" si ingradesc liberul acces la orice
fel de informatii de interes public.
Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti arata ca dispozitiile art. 206 din Codul
penal nu incalca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei. In
legatura cu art. 30 din Constitutie, instanta mentioneaza prevederile alin.
(6), potrivit carora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea,
onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria
imagine". Se apreciaza ca nici art. 23 alin. (8) din Constitutie nu este
incalcat, atata vreme cat, ca in orice cauza penala, este sarcina acuzarii - in
speta a partii vatamate - sa faca dovada vinovatiei inculpatului si numai dupa
aceea, pentru a obtine achitarea, inculpatul este obligat sa probeze
nevinovatia sa. De asemenea, instanta considera ca art. 206 din Codul penal nu
contravine nici dreptului la informatie al persoanei, prin mijloacele de
comunicare in masa, de vreme ce alin. (4) al art. 31 din Constitutie statueaza
ca mijloacele de informare in masa sunt obligate sa asigure informarea corecta
a opiniei publice, iar art. 207 din Codul penal da posibilitatea inculpatului
sa faca proba veritatii, adica sa dovedeasca adevarul afirmatiilor sale, caz in
care fapta nu constituie infractiunea de calomnie.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat
punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 206 din Codul penal, in raport cu prevederile art. 23 alin. (8), art. 30
si 31 din Constitutie, este neintemeiata.
Avocatul Poporului arata ca dispozitiile art. 206 din Codul penal nu sunt
contrare prevederilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, inculpatul nefiind
considerat vinovat pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de
condamnare. Textul criticat nu contravine nici art. 30 si 31 din Constitutie.
Prin faptul ca ziaristii pot fi sanctionati pentru savarsirea infractiunii de
calomnie se are in vedere respectarea obligatiei constitutionale de informare
corecta a publicului. Se apreciaza, in concluzie, ca dispozitiile legale criticate
sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile
partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
206 din Codul penal, astfel cum au fost modificate si completate prin Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 58/2002, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 351 din 27 mai 2002, dispozitii care prevad ca:
"Afirmarea ori imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte
determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune
acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretului
public, se pedepseste cu inchisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amenda.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile art. 206 din Codul penal sunt
contrare prevederilor art. 30 din Constitutie, referitoare la libertatea de
exprimare prin presa, intrucat nu fac distinctie "intre o persoana
oarecare si un ziarist, care apara interesele cetatii". De asemenea, sunt
considerate contrare si prevederilor art. 23 alin. (8) din Constitutie,
referitoare la prezumtia de nevinovatie, deoarece, in cazul infractiunii de
calomnie, intentia se presupune, faptuitorul fiind in situatia de a-si dovedi
nevinovatia, ceea ce este, de cele mai multe ori, imposibil de indeplinit. In
fine, dispozitiile legale criticate sunt considerate contrare si prevederilor
art. 31 din Constitutie, referitoare la dreptul la informatiile de interes
public. Se arata ca intr-un stat de drept presa este mijlocul prin care se
furnizeaza cetatenilor informatii asupra problemelor economice, sociale si
politice.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din
Codul penal, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Prin dispozitiile
art. 206 din Codul penal legiuitorul incrimineaza si sanctioneaza fapta de
calomnie ca infractiune contra demnitatii persoanei, valoare esentiala
prevazuta in art. 1 alin. (3) din Constitutie. Prin acest text de lege este
sanctionata penal afirmarea ori imputarea, in public, a unei fapte determinate,
care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala,
administrativa sau disciplinara ori dispretului public.
Caracterul inviolabil al libertatii de exprimare prevazute la art. 30 alin.
(1) din Constitutie nu justifica atingerea adusa demnitatii persoanei si
dreptului acesteia la propria imagine. De altfel, toate prevederile din
Constitutie si din actele internationale, prin care se consacra libertatea de
exprimare, cuprind precizarea ca aceasta libertate nu poate fi absoluta, ea
poate suferi restrangeri, daca acestea sunt necesare pentru apararea
drepturilor si libertatilor altora. Una dintre aceste limitari este
incriminarea calomniei, care, dupa cum rezulta din textul art. 206 din Codul penal,
priveste fapte concrete, determinate cu privire la o persoana ori imputate
acesteia. Pe de alta parte, in vederea apararii unui interes legitim, chiar
individual, legea permite celui care dovedeste ca a avut un astfel de interes,
in apararea caruia a facut afirmatia sau imputarea calomnioasa, sa faca proba
veritatii acesteia, situatie in care fapta sa nu constituie infractiune.
In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei de
neconstitutionalitate, conform careia art. 206 din Codul penal ar contraveni
art. 23 alin. (8) din Legea fundamentala, Curtea constata, de asemenea, ca
aceasta este neintemeiata. Textul criticat nu incalca in nici un mod prezumtia
de nevinovatie, principiu fundamental al procesului penal, consacrat atat de
art. 23 alin. (8) din Constitutie, cat si de art. 11 paragraful 2 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului si de Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin art. 6 pct. 2. Prin
Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Curtea a retinut ca
"dispozitiile art. 205 si 206 nu instituie <<o prezumtie de
vinovatie>>, astfel cum se sustine de catre autorul exceptiei, si, prin
urmare, nu deroga de la principiul constitutional invocat. In cazul acestor
infractiuni vinovatia rezulta, uneori, din insasi savarsirea faptelor prevazute
de textele de lege criticate (res in se ipsa dolum habet), iar in alte cazuri,
cand vinovatia nu ar rezulta ex re, instanta are obligatia de a stabili
intentia faptuitorului luand in considerare, pe baza probelor administrate in
acest scop, toate circumstantele legate de persoana, obiceiuri, timp si
altele". Sub acest aspect trasaturile esentiale ale infractiunii,
prevazute in art. 17 din Codul penal, respectiv pericolul social al faptei,
vinovatia si legalitatea incriminarii, trebuie sa existe si in cazul celor doua
infractiuni, intrucat numai savarsirea lor cu vinovatie poate atrage
raspunderea penala a faptuitorului. Prin urmare, inculpatul, "persoana
impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala" potrivit art. 23 din
Codul de procedura penala, nu este considerat vinovat inainte de ramanerea
definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare. Prezumtia de nevinovatie opereaza
pe tot parcursul procesului penal, instanta de judecata fiind obligata,
potrivit art. 62 din Codul de procedura penala, "sa lamureasca cauza sub
toate aspectele, pe baza de probe". De altfel, conform art. 66 din acelasi
cod, "Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia
sa", iar "In cazul cand exista probe de vinovatie [...] are dreptul
sa probeze lipsa lor de temeinicie".
De asemenea, in ceea ce priveste pretinsa incalcare a prevederilor
constitutionale care consacra dreptul la informatie, Curtea Constitutionala
retine ca art. 31 prevede la alin. (3) ca dreptul la informatie nu trebuie sa
prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala, iar la
alin. (4) se precizeaza ca mijloacele de informare in masa sunt obligate sa
asigure informarea corecta a opiniei publice. Prin urmare, incriminarea
calomniei, ca expresie a ocrotirii acestor valori sociale si morale, nu
contravine dreptului la informatie.
Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin numeroase decizii asupra exceptiei
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal, respingand
exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii. Mentionam dintre
acestea Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Decizia nr. 337 din 29
noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75
din 31 ianuarie 2002, si Decizia nr. 32 din 31 ianuarie 2002, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002.
Solutiile adoptate, precum si considerentele pe care acestea se intemeiaza isi
mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au fost evocate
imprejurari noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii
Constitutionale in aceasta materie.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din
Codul penal, exceptie ridicata de Mihai Bogdan Antonescu in dosarele nr.
3.226/2001 si nr. 3.034/2001 ale Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 noiembrie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu