DECIZIE   Nr. 298 din 11 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 156 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 288 din 14 aprilie 2008

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Ninosu                          -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Ion Tiucă                                - procuror

Ioana Marilena Chiorean       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.156 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Marian Costache în Dosarul nr. 5.897/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, Constantin Marian Costache solicită acordarea unui termen de judecată, pentru lipsă de apărare.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu amânarea, întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale este din 1 octombrie 2007, timp în care autorul excepţiei de neconstituţionalitate a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 61 D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică ridicată de Ion Popa în Dosarul nr. 34.691/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 61 D/2008 la Dosarul nr. 51 D/2008, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Constantin Marian Costache arată că nu se opune conexării.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin.(5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 61D/2008 la Dosarul nr. 51 D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Constantin Marian Costache solicită admiterea excepţiei, astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă nu îngrădesc accesul liber la justiţie şi nici dreptul la apărare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Incheierea din 1 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.897/3/2007, şi prin Incheierea din 5 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 34.691/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Constantin Marian Costache şi Ion Popa în cadrul soluţionării dosarelor sus­menţionate.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât limitarea cazurilor în care partea poate să ceară amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea restrânge dreptul constituţional la apărare.

Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire lajurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că dispoziţiile criticate nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:

„Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.

Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, se invocă prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat cu privire la dispoziţiile criticate - raportate la prevederile art. 24 din Constituţie - prin Decizia nr. 490/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei.

De asemenea, Curtea a statuat că facultatea instituită pentru judecător de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunţarea, la cererea părţii, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare.

Pentru aceleaşi motive, Curtea a reţinut că nu sunt încălcate nici prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Cu privire la invocarea prevederilor art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie, Curtea constată că şi această susţinere este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile procesuale criticate prevăd condiţiile în care se poate amâna judecarea cauzei pentru lipsă de apărare, iar aceasta nu echivalează cu o restrângere a accesului la justiţie, partea interesată având dreptul de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor si a intereselor sale legitime.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Marian Costache în Dosarul nr. 5.897/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială şi de Ion Popa în Dosarul nr. 34.691/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean