|
Augustin Zegrean |
- preşedinte |
Aspazia Cojocaru |
- judecător |
Acsinte Gaspar |
- judecător |
Petre Lăzăroiu |
- judecător |
Mircea Ştefan Minea |
- judecător |
Ion Predescu |
- judecător |
Puskás Valentin Zoltán |
- judecător |
Tudorel Toader |
- judecător |
Andreea Costin |
- magistrat-asistent |
|
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prima Graph“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 646/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.534D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 646/4/2010, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prima Graph“ - S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unei cauze având ca obiect o somaţie de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin instituirea excepţiei de la regula concilierii prealabile directe impuse pentru toate litigiile comerciale evaluabile în bani, principiu stabilit de art. 7201 din Codul de procedură civilă, se realizează practic o discriminare între persoanele juridice care trebuie să urmeze procedura concilierii directe şi celelalte persoane juridice care pot intenta acţiuni judecătoreşti fără a urma această procedură. În acest mod se creează şi o discriminare pentru persoanele juridice chemate în judecată fără urmarea procedurii de conciliere. Astfel, persoanele juridice care sunt chemate în judecată în temeiul alin. (2) al art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, fără urmarea procedurii prealabile a concilierii directe, sunt lipsite de dreptul de a ajunge la o înţelegere cu reclamantul prin intermediul concilierii prealabile, drept de care se bucură persoanele juridice chemate în judecată, dar cărora nu le este aplicabilă procedura derogatorie a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007.În fine, autorul mai susţine că prin instituirea acestei excepţii se creează o discriminare nejustificată pentru unele persoane juridice, fără însă ca această limitare să fie făcută în spiritul art. 53 din Constituţie ori al art. 135 din Legea fundamentală prin care se instituie principiul liberei concurenţe între agenţii economici.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 instituie o procedură simplificată, pusă la îndemâna creditorului în scopul obţinerii unui titlu executoriu în vederea recuperării creanţelor comerciale. O asemenea procedură nu conduce la crearea unei discriminări între debitorii chemaţi în judecată pe această cale specială şi cei chemaţi în judecată pe calea dreptului comun, deoarece părţile pot negocia şi ajunge la o înţelegere şi ulterior sesizării instanţei cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007. De asemenea, mai arată că nu se poate reţine nici susţinerea potrivit căreia debitorii sunt privaţi de posibilitatea de a încerca soluţionarea amiabilă a litigiului prin intermediul concilierii directe.Mai arată că, în cazul unui debitor diligent care îşi execută obligaţiile contractuale la timp sau care aduce la cunoştinţa creditorului eventualele probleme apărute în executarea obligaţiilor, nu se va ajunge la sesizarea instanţei decât în urma unor discuţii purtate între părţi.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, şi aprobată cu modificări şi completări, prin Legea nr. 118/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Titlul ordonanţei a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, aceasta în prezent fiind intitulată: „Ordonanţă de urgenţă privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti“. Alineatul (2) al art. 5 din ordonanţa de urgenţă criticată a fost modificat prin art. II pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, în prezent textul de lege criticat are următorul cuprins:Art.5 alin. (2): „În cazul litigiilor privitoare la obligaţii de plată rezultând din contracte prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă nu este necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevăzute la art. 7201 din Codul de procedură civilă.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie ale art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 135 privind economia. Totodată, Curtea reţine din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate că autorul acesteia invocă şi încălcarea prevederilor art. 16 privind egalitatea în drepturi din Constituţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa în materie, a stabilit că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecată şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa de urgenţă criticată. Procedura concilierii directe reglementată de art. 7201 din Codul de procedură civilă este prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată pentru soluţionarea litigiului pe fond, în prima fază judiciară. Concilierea prealabilă are ca finalitate clarificarea unor litigii izvorâte din derularea unor raporturi comerciale şi se realizează în condiţiile imperative reglementate de art. 7201 din Codul de procedură civilă. Curtea constată că raţiunea legiuitorului la edictarea acestei reglementări legale a fost aceea de a degreva şi simplifica procesele având ca obiect pretenţii de natură bănească, pretenţii ce pot fi soluţionate pe cale amiabilă şi într-un termen scurt, important fiind ca părţile prin voinţa lor să stăruie pentru a rezolva litigiul. Curtea constată că procedura ordonanţei de plată reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 este o procedură derogatorie de la dreptul comun, fiind o procedură specială, simplificată şi rapidă de recuperare a creanţelor certe, lichide şi exigibile, necondiţionată de existenţa concilierii directe, care ar fi contrară scopului urmărit de legiuitor, acela de a asigura celeritatea soluţionării cererii creditorului. De altfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 instituie toate garanţiile procedurale pentru soluţionarea cu operativitate a litigiilor comerciale, şi anume ca întreaga procedură referitoare la cererea privind creanţa de plată să nu poată depăşi 90 de zile de la data introducerii cererii creditorului. Mai mult, Curtea reţine faptul că scopul urmărit de legiuitor la edictarea dispoziţiilor procedurale ale art. 7201 din Codul de procedură civilă este realizat pe deplin în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, chiar prin stăruinţa judecătorului în efectuarea plăţii sumei datorate. În susţinerea acestora sunt prevederile art. 7 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă criticată, potrivit cărora „pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 3 zile înaintea termenului de judecată.“ De principiu, Curtea a statuat că, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) şi ale art. 129 din Constituţie, instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, sau Decizia nr. 251 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005. Prin urmare, Curtea constată că nu pot fi reţinute criticile autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la excepţia instituită de art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007. În ceea ce priveşte critica întemeiată pe prevederile art. 45 şi 135 din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit acestor dispoziţii economia ţării este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă între agenţii comerciali. În aceste condiţii de organizare, statul este obligat să asigure accesul liber al persoanei la o activitate economică, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; însă exercitarea acestor activităţi cunoaşte anumite limite, stabilite prin lege, limite care au un fundament diferit în funcţie de specificul activităţii vizate. În consecinţă, Curtea constată că art. 45 şi 135 din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză. Având în vedere că prin textul legal criticat nu este încălcat niciun drept fundamental prevăzut de Constituţie, nu poate fi reţinută nici critica referitoare la încălcarea art. 53 din Legea fundamentală. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prima Graph“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 646/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin