DECIZIE   Nr. 308 din 23 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, art. 323 si art. 334 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 287 din 3 mai 2010

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                        -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Iuliana Nedelcu                      - procuror

Afrodita Laura Tutunaru         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317, art. 323 şi art. 334 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Samir Sprânceană şi Roland Lucian Impuşcătoriu (Impuşcătoiu) în Dosarul nr. 8.719/3/2006 (nr. în format vechi 1.915/P/2006) al Tribunalului Dolj - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea nr. 126 din 27 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.719/3/2006 (nr. în format vechi 1.915/P/2006), Tribunalul   Dolj   -   Secţia   penală   a   sesizat   Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 317, art. 323 şi art. 334 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Samir Sprânceană şi Roland Lucian Impuşcătoriu (Impuşcătoiu) în dosarul de mai sus.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (2) referitoare la apartenenţa la dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, coroborate cu art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la drepturile oricărui acuzat, deoarece în cazul schimbării încadrării juridice instanţa nu are obligaţia de a-l asculta pe inculpat, sens în care acesta este privat de dreptul său fundamental la apărare.

Tribunalul Dolj - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317 cu denumirea marginală Obiectul judecăţii, art. 323 cu denumirea marginală Ascultarea inculpatului şi art. 334 cu denumirea marginală Schimbarea încadrării juridice, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

- Art. 317: „Judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.";

-Art. 323: „Instanţa procedează apoi la ascultarea inculpatului.

Inculpatul este lăsat să arate tot ce ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se pot pune întrebări de către preşedinte şi în mod nemijlocit de ceilalţi membri ai completului, de către procuror, de partea vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalţi inculpaţi şi de apărătorul inculpatului a cărui ascultare se face.

Instanţa poate respinge întrebările care nu sunt concludente şi utile cauzei.

Inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar.";

- Art. 334: „Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 334 au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 124 din 1 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 24 martie 2005, Curtea Constituţională a respins ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 334 din Codul de procedură penală, reţinând că instanţa de judecată nu este ţinută de încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, iar schimbarea încadrării juridice a faptei este un act procesual necesar în cazurile în care rechizitoriul a reţinut din eroare o anumită încadrare sau atunci când în cursul judecăţii apar elemente noi, de natură să determine o altă încadrare juridică decât cea dată prin actul de sesizare a instanţei.

Totodată, dispoziţiile art. 334 din Codul de procedură penală impun instanţei obligaţia de a pune în discuţie noua încadrare şi de a atrage atenţia inculpatului că are dreptul să ceară acordarea răgazului necesar pentru a-şi pregăti apărarea. Sub acest aspect se reţine că aceste obligaţii care incumbă instanţei judecătoreşti reprezintă veritabile garanţii ale dreptului la apărare şi ale dreptului la un proces echitabil.

Distinct de argumentele deciziei de mai sus, care îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, Curtea mai constată că dispoziţiile legale referitoare la schimbarea încadrării juridice, la ascultarea inculpatului şi la obiectul judecăţii nu contravin dreptului la apărare, pentru că autorul excepţiei porneşte de la o premisă eronată. Astfel, dintr-o economie logică a normelor de procedură ce guvernează procesul penal, schimbarea încadrării juridice a unei fapte este, cu excepţia strecurării unei erori în actul de inculpare, determinată de o cercetare judecătorească efectuată, fiind deci impusă de aceasta, şi nicidecum nu poate fi primită afirmaţia potrivit căreia actul procesual al schimbării încadrării juridice generează o nouă cercetare judecătorească care are abilitatea de a face tabula rasa cu cea efectuată deja. Aceasta întrucât ceea ce se supune actului de înfăptuire a justiţiei nu este o încadrare juridică, ci o faptă care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi care este prevăzută de legea penală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317, art. 323 şi art. 334 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Samir Sprânceană şi Roland Lucian Impuşcătoriu (Impuşcătoiu) în Dosarul nr. 8.719/3/2006 (nr. în format vechi 1.915/P/2006) al Tribunalului Dolj- Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru