Decizia Nr.313 din 28.04.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 503 din 08 iulie 2015

Daniel-Marius Morar	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (4) şi art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Bogdan Cristian Angelescu şi Christi Marina Prodanof în Dosarul nr. 6.694/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 160D/2015.2. La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei şi părţile Nicolae Prodanof, Boris George Prodanof, Cleliana Torres Prodanof, Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, Ministerul Finanţelor Publice şi statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale prin deciziile nr. 179 din 1 aprilie 2014 şi nr. 763 din 18 decembrie 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 1.907R din 9 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.694/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (4) şi art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Bogdan Cristian Angelescu şi Christi Marina Prodanof cu prilejul soluţionării recursurilor formulate de recurenţii reclamanţi Boris George Prodanof, Cleliana Torres Prodanof, Nicolae Prodanof şi Christi Marina Prodanof, de recurentul intervenient Bogdan Cristian Angelescu şi de recurenţii pârâţi Ministerul Finanţelor Publice şi statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva Sentinţei civile nr. 1.831 din 21 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, recursuri ce au constituit obiectul Dosarului nr. 32.804/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Prin Decizia civilă nr. 1.443R din 6 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a respins ca nefondate recursurile formulate, fără a cita în mod legal părţile în vederea dezbaterii pe fond a cauzei şi fără a sesiza Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată. Prin urmare, în cauză s-a formulat o contestaţie în anulare întemeiată pe art. 317 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, contestaţie ce a format obiectul Dosarului Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă nr. 6.694/2/2014, în cadrul căruia instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt retroactive şi încalcă dreptul de proprietate. În acest sens, amintesc că validitatea sau eficacitatea actelor juridice se apreciază potrivit condiţiilor stabilite de legea în vigoare în momentul încheierii actului juridic, fiind fără relevanţă faptul că legea nouă - ulterioară momentului încheierii contractului - ar adăuga o condiţie de valabilitate sau eficacitate a actului juridic sau ar suprima o asemenea condiţie. Odată încheiate sub imperiul art. 810-840 sau art. 1391 şi 1392 din Codul civil din 1864, cesiunile de drepturi, indiferent dacă au fost făcute sub forma unei donaţii sau sub forma unui contract de vânzare-cumpărare, au transferat dreptul de restituire a imobilului din patrimoniul titularului iniţial în cel al cesionarului. Aşadar, aceste raporturi juridice şi-au produs toate efectele la data încheierii actelor şi, începând cu acel moment, au intrat în circuitul civil, bucurându-se de protecţia art. 44 alin. (1), (2), (3), (4) şi (8) din Constituţie. Limitarea prin Legea nr. 165/2013 a efectelor unor acte juridice civile ale căror efecte s-au produs şi încheiat sub imperiul legii anterioare reprezintă o aplicare retroactivă a acestei legi, care încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie.6. Dispoziţiile de lege criticate instituie o veritabilă sancţiune, întrucât confiscă în folosul statului, fără plata unei juste despăgubiri, o parte dintr-un drept - care în cazul donaţiilor ajunge chiar la 85% din valoarea bunului - şi limitează exercitarea acestui drept doar în modalitatea compensării prin puncte, aceasta fiind o procedură lungă în care persoanele îndreptăţite la despăgubiri nu au dreptul la dobânzi pentru întârzierea plăţii. Or, arată că actul de înstrăinare a unor bunuri cu titlu gratuit ori oneros a fost legal încheiat, iar modificarea condiţiilor de valabilitate şi sancţionarea lor ulterioară nu se poate face decât pentru viitor, în conformitate cu principiul neretroactivităţii legii civile.7. Totodată, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate creează o discriminare evidentă între persoanele ale căror cereri au fost soluţionate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi cele ale căror cereri au fost soluţionate ulterior acestei date, din cauza întârzierilor cauzate de funcţionarii însărcinaţi cu această atribuţie. În acelaşi timp, se creează o diferenţă de tratament nejustificată sub aspectul protecţiei proprietăţii între cesionarii de drepturi privind imobile, întrucât cei care nu intră sub incidenţa Legii nr. 165/2013 se bucură de întreaga protecţie a drepturilor dobândite, pe când cesionarii de drepturi privind imobile ce fac obiectul legilor de restituire a proprietăţii îşi văd confiscate, naţionalizate sau expropriate o parte din aceste drepturi.8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. În acest sens, arată că tratamentul juridic diferit căruia sunt supuse persoanele care au dobândit, în temeiul unor contracte cu titlu oneros, drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietăţii este justificat de faptul că asupra acestora nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă a bunurilor. 9. De asemenea, arată că nu este încălcat dreptul de proprietate, deoarece cesionarul, ca şi autorul sau cedentul, chiar dacă ar fi recunoscut ca fiind deja beneficiarul unui bun, în temeiul Legii nr. 10/2001, acest bun ar fi constat în acordarea unei reparaţii pentru imobilul preluat, iar nu neapărat în restituirea în natură sau compensarea cu alte bunuri. Acordarea unor alte măsuri echivalente, cum este compensarea prin puncte, în măsura în care funcţionează efectiv ca reparaţie, reprezintă o respectare a deţinerii unui bun.10. În sfârşit, arată că nu este încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, întrucât acordarea de măsuri reparatorii în natură nu a fost câştigată de către titularul dreptului la despăgubire în cadrul unui raport juridic ale cărei efecte să se fi produs până la epuizare. Prin formularea notificării, singurul efect consumat îl constituie naşterea dreptului la despăgubiri. Mai departe, natura efectivă a acestor măsuri reparatorii intră în conţinutul unui raport juridic cu caracter de continuitate, până la soluţionarea finală a notificării, astfel că, pe parcursul derulării acestui raport, intervenţiile legiuitorului pentru a modifica natura măsurii reparatorii nu încalcă neretroactivitatea legii.11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Potrivit actului de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (4) şi art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În realitate, Curtea observă că, astfel cum rezultă din motivarea autorului excepţiei, raportată la circumstanţele cauzei, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 165/2013, dispoziţii care au următorul conţinut:

– Art. 1 alin. (3) şi (4): „(3) În situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) şi (4).
(4) Punctele prevăzute la alin. (2) şi (3) se valorifică potrivit prezentei legi.“;

– Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor [...], la data intrării în vigoare a prezentei legi.“15. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 44 alin. (1), (2), (3), (4) şi (8) referitor la dreptul de proprietate. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul de proprietate. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 165/2013 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 328 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 21 iulie 2014, paragrafele 33-39, ori Decizia nr. 68 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2015, paragrafele 22-27, Curtea a reţinut că, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, prevederile legale criticate referitoare la plafonarea despăgubirilor acordate cesionarilor nu se aplică celor cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate şi li s-a emis titlul de despăgubire anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Prin urmare, prevederile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acţiune în timpul următor intrării în vigoare a legii, adică în domeniul ei propriu de aplicare.17. De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa discriminare creată prin textele de lege criticate, Curtea a reţinut că acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcţie de beneficiarii acestora, echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit, dar care nu constituie, însă, o discriminare, întrucât, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu orice diferenţă de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie sau a celor convenţionale referitoare la interzicerea discriminării. Astfel, faţă de obiectul de reglementare al Legii nr. 165/2013, opţiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum şi de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obţine măsurile reparatorii apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, având în vedere că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Aceasta, deoarece legislaţia cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau moştenitorii acestuia.18. Mai mult, întrucât legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, Curtea a reţinut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moştenitorilor acestora - şi mijloacele folosite, cesionarul urmând a obţine atât preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului. 19. Totodată, prin Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014, Curtea a observat că diferenţa de tratament între cesionarii de drepturi ale căror cereri de chemare în judecată s-au soluţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 faţă de cei care nu au obţinut o atare hotărâre derivă din succesiunea în timp a actelor normative în materie. Din această perspectivă, deosebirea de tratament juridic este întemeiată pe un criteriu obiectiv şi rezonabil. În legătură cu acest aspect, Curtea a mai reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Curtea a constatat că respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate. Mai mult, Curtea reţine că, în privinţa obiectului de reglementare a legii analizate, intervenţia legiuitorului nu este una aleatorie, ci a fost justificată şi impusă firesc ca urmare a pronunţării Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bogdan Cristian Angelescu şi Christi Marina Prodanof în Dosarul nr. 6.694/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2015. PREŞEDINTE, DANIEL-MARIUS MORAR Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea