DECIZIE Nr. 348 din 21 septembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin.
2 lit. a) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 958 din 19 octombrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Doina Suliman - magistrat asistent-sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 279 si art. 385^1 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Gabriel Virgil Paun in Dosarul nr. 341/2004 al Tribunalului
Dambovita.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca dispozitiile de lege
criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate, pune concluzii de
respinge a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 27 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 341/2004,
Tribunalul Dambovita a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 si art. 385^1 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Gabriel Virgil Paun in cadrul judecarii
recursului declarat intr-o cauza penala ce are ca obiect infractiunile
prevazute de art. 205 si 206 din Codul penal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca, in cazul infractiunilor prevazute de art. 205 si 206 din Codul penal, prin
eliminarea apelului, prevazandu-se o singura cale de atac si numai doua grade
de jurisdictie, este ingradit accesul la justitie, prevazut de art. 21 din
Constitutie, republicata, fiind lezat, totodata, si dreptul la aparare,
garantat de art. 24 din Constitutie.
Tribunalul Dambovita considera ca exceptia ridicata este nefondata,
deoarece "liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele
procedurale prin care aceasta se infaptuieste, fiind de competenta exclusiva a
legiuitorului de a institui regulile de desfasurare a procesului in fata
instantelor judecatoresti". Liberul acces la justitie impune asigurarea posibilitatii,
pentru toti cei interesati, de a utiliza procedurile in formele si modalitatile
instituite de lege, astfel incat tribunalul considera ca "prin
neprevederea ambelor cai ordinare de atac, apelul si recursul, ci doar a
recursului, partile nu sunt prejudiciate in nici un fel".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1
din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de
vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata nu este intemeiata, intrucat "conditionarea
punerii in miscare a actiunii penale de existenta plangerii prealabile a
persoanei vatamate reprezinta o exceptie de la regula generala a oficialitatii
procesului penal", iar aceasta reglementare constituie norme de procedura
a caror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, se
poate face numai prin lege, ca si gradele de jurisdictie ori caile de atac ce
pot fi exercitate in diferite situatii. De asemenea, arata ca "optiunea
legislativa in reglementarea cailor de atac nu creeaza nici un privilegiu ori
vreo discriminare, intrucat stabilirea lor se intemeiaza pe natura
infractiunilor care constituie obiectul procesului penal, iar drepturile procesuale
ale partilor sunt respectate pe deplin".
Guvernul, invocand jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale,
concretizata prin Decizia nr. 150/1998, considera ca exceptia este
neintemeiata.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale prin raportare atat la prevederile constitutionale ale art. 21,
cat si la cele ale art. 24. Arata ca, prin reglementarea unor exceptii de la
principiul triplului grad de jurisdictie, "nu se incalca dreptul persoanei
interesate de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor
si a intereselor sale legitime. Existenta mai multor grade de jurisdictie nu
este impusa nici de criteriile unui proces echitabil. Textele legale supuse
controlului de constitutionalitate nu ingradesc nici exercitiul dreptului la
aparare".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei
republicate, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin.
(2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate.
Din examinarea incheierii de sesizare si a concluziilor scrise depuse de
autorul exceptiei, rezulta ca textul de lege care face obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate este indicat gresit, fiind vorba in realitate de art. 279
alin. 2 lit. a) si de art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala,
Curtea urmand sa se pronunte asupra acestor dispozitii de lege care au
urmatorul cuprins:
- Art. 279 alin. 2 lit. a): "Plangerea prealabila se adreseaza:
a) instantei de judecata, in cazul infractiunilor prevazute de Codul penal
in art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 si 220, daca faptuitorul este
cunoscut. Cand faptuitorul este necunoscut, persoana vatamata se poate adresa
organului de cercetare penala pentru identificarea lui.
Aceste prevederi se aplica si in cazul infractiunilor prevazute in art.
193, 205 si 206 din Codul penal, savarsite prin presa sau orice mijloace de
comunicare in masa;";
- Art. 385^1 alin. 1 lit. a): "Pot fi atacate cu recurs:
a) sentintele pronuntate de judecatorii in cazul infractiunilor mentionate
in art. 279 alin. 2 lit. a), precum si in alte cazuri prevazute de lege;"
In opinia autorului exceptiei aceste dispozitii legale sunt contrare
urmatoarelor prevederi constitutionale:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si
gratuite.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat ales sau numit din oficiu."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca pentru
sentintele pronuntate de judecatorii, in cazul infractiunilor mentionate in
art. 279 alin. 2 lit. a), precum si in alte situatii stabilite expres de lege,
legiuitorul a instituit o singura cale ordinara de atac, si anume recursul.
Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, a statuat in numeroase cazuri
in sensul ca nici o prevedere constitutionala sau reglementare internationala
nu stabileste in cate grade de jurisdictie trebuie solutionat procesul penal,
avand ca obiect diferite infractiuni si ca subiecti persoane cu calitati
deosebite.
Normele de reglementare a competentei instantelor judecatoresti, a gradelor
de jurisdictie, precum si a cailor de atac, constituie reguli de procedura, a
caror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie,
republicata, se poate face numai prin lege. Legea procesual penala promoveaza,
ca regula generala, judecarea procesului penal in trei grade de jurisdictie:
prima instanta, apel si recurs. In acelasi timp, pentru anumite cazuri
speciale, determinate de natura infractiunilor care constituie obiectul
procesului penal ori de calitatea faptuitorului, legea prevede, cu deplina
justificare constitutionala, ca exceptie, si existenta doar a doua grade de
jurisdictie: prima instanta si recurs.
Reglementarea doar a unei singure cai ordinare de atac nu este de natura sa
ingradeasca dreptul de acces liber la justitie. Persoanele interesate se pot
adresa atat primei instante, cat si celei de recurs, cu orice cerere
procedurala prevazuta de lege, indiferent de numarul gradelor de jurisdictie.
Partile isi pot exercita dreptul la aparare in tot cursul procesului penal,
inclusiv in faza de urmarire penala, in prima instanta ori in calea de atac.
Cu privire la aspectele de constitutionalitate a art. 279 alin. 2 lit. a)
din Codul de procedura penala, care reglementeaza institutia plangerii
prealabile, ca o conditie ceruta in anumite cazuri de declansare a actiunii
penale, se constata ca nu au relevanta in cauza. Referirea la aceste prevederi
in art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala a fost determinata
de motive de tehnica legislativa, constituind un text de trimitere.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, al art. 1 - 3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 2
lit. a) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de Gabriel Virgil Paun in Dosarul nr. 341/2004 al
Tribunalului Dambovita.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 septembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent sef,
Doina Suliman