DECIZIE Nr. 349 din 19 decembrie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 si ale
art. 54 alin. 2 din Codul familiei
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 240 din 10 aprilie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 53 si 54 din Codul familiei, exceptie ridicata de Letitia Juletecan, in
nume propriu si in numele fiicei sale minore, Czako Maria Livia, in Dosarul nr.
3.042/2001 al Judecatoriei Alba Iulia.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 18 decembrie 2001, in
prezenta reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in
incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a amanat pronuntarea la data de 19 decembrie 2001.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 28 martie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 3.042/2001,
Judecatoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 si 54 din Codul familiei,
exceptie ridicata de Letitia Juletecan, in nume propriu si in numele fiicei
sale minore, Czako Maria Livia.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
legale criticate incalca urmatoarele prevederi constitutionale:
- art. 16 alin. (1) si (2), prin crearea unei discriminari, pe planul
drepturilor procesuale, intre sotul mamei, respectiv mama si copil;
- art. 26 alin. (2), deoarece "copilul rezultat din afara casatoriei
... este impiedicat sa promoveze o actiune prin care sa dispuna asupra
constatarii filiatiei sale firesti";
- art. 44 alin. (1), care consfinteste egalitatea intre soti "prin
aceea ca numai sotul poate tagadui paternitatea, desi acesta este egal in
drepturi cu sotia";
- art. 45 alin. (1), intrucat copilul este lipsit de posibilitatea de a
rasturna prezumtia legala de paternitate, punand de acord situatia de drept cu
cea reala.
Judecatoria Alba Iulia, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia este
intemeiata. Se arata in acest sens ca, in reglementarea actuala, "persoana
cea mai interesata in stabilirea statutului sau si a filiatiei, copilul, nu are
dreptul sa porneasca o asemenea actiune", iar "art. 54 din Codul
familiei infrange principiul egalitatii sotilor in familie, dand dreptul doar
unuia dintre soti sa promoveze un anumit tip de actiune, respectiv actiunea in
tagada paternitatii". Se mai arata ca, desi intentia legiuitorului, in
cazul stabilirii acestei prezumtii, a fost de a proteja copilul, "minorul
trebuie sa aiba dreptul de a-si pune in concordanta situatia reala cu cea de
drept".
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate invocata este intemeiata numai in ceea ce priveste
dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei. Se arata in acest sens ca
"este necesara interventia legiuitorului ... pentru a se da o alta
reglementare actiunii in tagada paternitatii, care sa fie in acord cu dreptul
la respectarea vietii familiale si private, precum si cu egalitatea intre
soti".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Prin incheierea instantei de judecata Curtea a fost sesizata cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 si 54 din Codul familiei,
dispozitii care au urmatorul continut:
- Art. 53: "Copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul
mamei.
Copilul nascut dupa desfacerea, declararea nulitatii sau anularea
casatoriei are ca tata pe fostul sot al mamei, daca a fost conceput in timpul
casatoriei si nasterea sa a avut loc inainte ca mama sa fi intrat intr-o noua
casatorie.
Dispozitiile art. 51 sunt aplicabile si situatiilor prevazute in prezentul
articol.";
- Art. 54: "Paternitatea poate fi tagaduita, daca este cu neputinta ca
sotul mamei sa fie tatal copilului.
Actiunea in tagaduirea paternitatii poate fi pornita numai de sot;
mostenitorii acestuia pot continua actiunea pornita de el.
Daca sotul este pus sub interdictie, actiunea va putea fi pornita de
tutore, insa numai cu incuviintarea autoritatii tutelare.
In toate cazurile, mama copilului va fi citata."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), privind egalitatea in
drepturi, art. 26, referitor la viata intima, familiala si privata, art. 44
alin. (1), privind familia, si art. 45 alin. (1), privind protectia copiilor si
a tinerilor. Aceste texte constitutionale au urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 26: "(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata
intima, familiala si privata.
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca
drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.";
- Art. 44 alin. (1): "Familia se intemeiaza pe casatoria liber
consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea
parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.";
- Art. 45 alin. (1): "Copiii si tinerii se bucura de un regim special
de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in
realitate, astfel cum rezulta din motivarea cererii prin care a fost ridicata
exceptia, autorul acesteia contesta constitutionalitatea prevederilor art. 53
si ale art. 54 alin. 2 din Codul familiei.
I. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 53 din Codul
familiei, in sensul ca acest text ar incalca dispozitiile constitutionale ale
art. 16 alin. (1) si (2), Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.
In jurisprudenta sa Curtea a decis in mod constant ca principiul egalitatii
implica un tratament juridic egal pentru toti cetatenii aflati in situatii
egale.
Intrucat insa nu s-ar putea sustine existenta unei egalitati intre sotul
mamei si ceilalti barbati, din punctul de vedere care aici intereseaza,
instituirea prezumtiei de paternitate in favoarea primului nu contravine
dispozitiilor art. 16 din Constitutie.
Totodata Curtea constata ca instituirea acestei prezumtii are puternice si
incontestabile ratiuni in ideea de protectie a ordinii publice si a bunelor
moravuri, ceea ce face ca prevederile art. 53 din Codul familiei sa nu
contravina nici dispozitiilor art. 26 din Constitutie.
De asemenea, Curtea constata ca prevederile art. 53 din Codul familiei nu
incalca in nici un mod dispozitiile art. 44 alin. (1) si ale art. 45 alin. (1)
din Constitutie, ci, dimpotriva, constituie un adevarat reflex al lor,
prezumtia pe care o instituie dand expresie, in mod adecvat, principiilor
constitutionale consacrate de acestea.
Din cele aratate rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 53 din
Codul familiei este nefondata si urmeaza sa fie respinsa.
II. Cu privire la dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, autorul
exceptiei sustine ca si acestea contravin prevederilor constitutionale ale art.
16 alin. (1) si (2), privind egalitatea in drepturi, ale art. 26 alin. (2),
referitoare la viata intima, familiala si privata, ale art. 44 alin. (1),
privind familia, si ale art. 45 alin. (1), privind protectia copiilor si a
tinerilor.
Curtea retine ca invocarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 54
alin. 2 din Codul familiei vizeaza dreptul constitutional la viata familiala si
privata, reglementat ca atare in Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale.
Astfel, art. 8 din aceasta conventie prevede ca: "1. Orice persoana
are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului
sau si a corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui
drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca
constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru
securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii,
apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a
moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora."
Intrucat, ca urmare a ratificarii de catre Romania a Conventiei pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in conformitate cu
prevederile art. 11 si 20 din Constitutie, aceasta conventie a devenit parte a
dreptului intern, se impune ca in examinarea exceptiei sa se aiba in vedere
prevederile sale, precum si practica jurisdictionala a Curtii Europene a
Drepturilor Omului in aplicarea si interpretarea conventiei mentionate.
Avand a se pronunta asupra faptului daca interdictia instituita de o lege
nationala pentru femeia casatorita, de a contesta prezumtia de paternitate a
sotului sau cu privire la copilul conceput in timpul casatoriei, contravine
art. 8 mai sus mentionat din conventie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a
decis in sens afirmativ in cazul Kroon si altii impotriva Olandei.
In acest sens, prin Hotararea din 27 octombrie 1994, s-a statuat ca
"respectul fata de viata de familie cere ca realitatea biologica si
sociala sa prevaleze asupra unei prezumtii legale care loveste frontal atat
faptele stabilite cat si dorintele persoanelor in cauza, fara a aduce beneficii
reale cuiva. De aici, chiar avand in vedere marja de apreciere de care se
bucura, Olanda a omis sa garanteze petitionarilor respectul fata de viata de
familie. Pornind de la aceasta, a avut loc o incalcare a art. 8".
Fata de aceasta interpretare si aplicare a Conventiei pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale de catre Curtea Europeana a
Drepturilor Omului, Curtea Constitutionala apreciaza ca se impune o
reconsiderare a jurisprudentei sale cu privire la solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei
(Decizia nr. 78 din 13 septembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995), urmand sa constate ca
textul in cauza contravine prevederilor art. 16 alin. (1), art. 26, art. 44
alin. (1) si ale art. 45 alin. (1) din Constitutie, aspecte in raport cu care
exceptia de neconstitutionalitate a art. 54 alin. 2 din Codul familiei urmeaza
sa o considere ca fiind intemeiata.
Intr-adevar, consacrarea prin dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul
familiei a dreptului la promovarea unei actiuni in tagaduirea paternitatii
prezumate doar in favoarea tatalui prezumtiv, cu excluderea mamei si a
copilului nascut in timpul casatoriei, in egala masura titulari ai unui interes
legitim in promovarea unei asemenea actiuni, constituie o incalcare a
principiului egalitatii in drepturi prevazut la art. 16 alin. (1) din
Constitutie.
Faptul de necontestat ca tatal prezumtiv si mama copilului pot avea si, de
regula, au fiecare o motivatie proprie si distincta in rasturnarea prezumtiei
de paternitate nu poate fi retinut ca un argument peremptoriu in justificarea
regimului discriminatoriu instituit prin textul criticat. Esentiala din punctul
de vedere care intereseaza aici este, dincolo de mobilurile particulare care
pot fi diferite, ratiunea comuna constand in asigurarea prevalentei realitatii
asupra fictiunii. Or, potrivit unui principiu juridic de maxima generalitate,
identitatea de ratiune impune identitate de solutii.
Totodata prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, in masura in care
refuza recunoasterea si pentru mama a dreptului la actiune in tagaduirea
paternitatii prezumate, contravin si dispozitiilor art. 44 alin. (1) din
Constitutie care consacra egalitatea dintre soti ca unul dintre principiile pe
care se intemeiaza institutia familiei.
Cu referire la dispozitiile art. 26 din Constitutie Curtea constata ca,
prin consacrarea monopolului tatalui prezumtiv in promovarea actiunii in
tagaduirea paternitatii prezumate, art. 54 alin. 2 din Codul familiei nu da
expresie exigentelor alin. (1) al textului constitutional, de a ocroti viata
intima, familiala si privata, ci, dimpotriva, releva o imixtiune in aceasta, in
masura in care restrange drastic posibilitatea de a conferi semnificatie
juridica unei realitati biologice, facand-o dependenta exclusiv de bunul plac
al unei singure persoane, cu ignorarea intereselor legitime si ale altor persoane.
Curtea retine, de asemenea, ca textul criticat contravine si alin. (2) al
art. 26 din Constitutie, in conditiile in care nu recunoaste si copilului
dreptul la actiune in contestarea paternitatii prezumate, imprejurare de natura
sa ii impuna acestuia un anumit statut juridic stabilit prin vointa altuia, pe
care este tinut sa il accepte in mod pasiv, fara a putea actiona in sensul
modificarii sale, ceea ce nu poate avea decat semnificatia unei negari a
dreptului recunoscut oricarei persoane fizice prin articolul constitutional mai
sus mentionat, de a dispune de ea insasi.
Curtea considera ca recunoasterea, in favoarea copilului, a dreptului la
actiune in contestarea paternitatii prezumate, ca expresie a dreptului
constitutional al oricarei persoane de a dispune de ea insasi, nu este de
natura sa incalce drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele
moravuri si, ca atare, nu retine nici o justificare pentru incalcarea
dispozitiei constitutionale.
In sfarsit, Curtea constata ca art. 54 alin. 2 din Codul familiei
contravine si art. 45 alin. (1) din Constitutie.
Intr-adevar, acest text recunoaste copiilor si tinerilor un regim special
de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor, ceea ce nu poate
avea decat semnificatia instituirii in sarcina statului a obligatiei de a le
asigura mijloace juridice mai numeroase si mai eficiente decat cele aflate la
dispozitia persoanelor fizice mature, in vederea realizarii finalitatii
urmarite.
Asa fiind, nerecunoasterea, in ceea ce il priveste pe copil, a dreptului de
a-si stabili propria filiatie fata de tata, in concordanta cu realitatea,
impotriva unei fictiuni, drept recunoscut totusi tatalui prezumtiv, constituie
o evidenta incalcare a textului constitutional.
Pentru considerentele aratate, urmeaza ca exceptia de neconstitutionalitate
privind dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sa fie admisa.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 2 alin. (2), al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992,
republicata, cu majoritate de voturi privind dispozitiile art. 54 alin. 2 din
Codul familiei,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Letitia Juletecan
in Dosarul nr. 3.042/2001 al Judecatoriei Alba Iulia si constata ca
dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstitutionale in
masura in care nu recunosc decat tatalui, iar nu si mamei si copilului nascut
in timpul casatoriei, dreptul de a porni actiunea in tagaduirea paternitatii.
2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 din
Codul familiei, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Pronuntata in sedinta publica din data de 19 decembrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
OPINIE SEPARATA
Nu vom insista prea mult asupra chestiunilor de fond - complicate si
dificile - ale admiterii, in favoarea altor persoane decat tatal prezumtiv, a
dreptului de a tagadui paternitatea copilului nascut in timpul casatoriei.
Exista, desigur, unele ratiuni practice ale acceptarii acestei solutii, mai
ales intr-o societate - cum este cea romaneasca, cu deosebire in ultimele
decenii - in care disciplina conjugala nu este principala virtute a sotilor si
in care, prin costurile banesti si prin complicatele proceduri judecatoresti,
divortul nu reprezinta o solutie accesibila pentru a pune ordine in viata multor
cupluri care au incetat, uneori de lunga vreme, sa existe in fapt.
Prezumtia de paternitate este menita sa dea expresie, in acelasi timp,
protectiei casatoriei (implicit, descurajarii concubinajului) si protectiei
copilului legitim (si, avand acelasi statut juridic, dar numai dupa ce si-a
stabilit filiatia fata de tata, a celui nascut in afara casatoriei) - favor
matrimonii si, respectiv, favor filiationis. Sunt preocupari ce pot fi usor
recunoscute in textele Constitutiei (art. 44 si 45) si carora Codul familiei le
consacra nenumarate prevederi. Iar prezumtia de paternitate creeaza cele mai
potrivite conditii pentru exercitarea, in familie, de catre parinti, intr-o
deplina egalitate, a drepturilor si indatoririlor ce tind sa asigure cresterea,
educatia si instruirea copiilor. In fine, pentru copilul nascut in timpul
casatoriei prezumtia de paternitate consacra privilegiul de a fi dispensat -
spre deosebire de cel din afara casatoriei - de obligatia de a-si vedea
stabilita filiatia fata de tata, pe calea recunoasterii voluntare de catre
acesta ori asumandu-si, prin mama sa, povara caii judiciare.
In acelasi timp, prezumtia pater is est quem nuptiae demonstrant confera
stabilitate raporturilor din casatorie, punand la adapost pe sotul mamei de
consecintele grave ale incertitudinii privind respectarea, de catre aceasta, a
obligatiei de fidelitate. Singur sotul mamei poate, in sistemul Codului
familiei, sa tagaduiasca paternitatea, dovedind ca este cu neputinta ca el sa
fie tatal copilului. Legitimitatea unei asemenea actiuni din partea sotului
mamei nu poate fi contestata cata vreme, izbandind in intreprinderea sa, acesta
va sanctiona, prin inlaturarea efectelor prezumtiei, urmarea adulterului
femeii. Solutia este, bineinteles, potrivnica intereselor copilului, acesta
avand, de altfel, pozitia procesuala de parat si fiind reprezentat, cu acel
prilej, de mama. Oricat de dureroasa ar fi pentru copil reglementarea actuala,
nimeni nu a contestat-o pana in prezent.
Este, intr-adevar - intr-un sistem de reglementare care asaza pe primul
loc, in toate situatiile, interesele copilului -, singura ipoteza in care
copilul isi vede pierduta pozitia de copil din casatorie, suportand in chip
dramatic urmarile libertinajului mamei sale ori, cel putin, ale frivolitatii cu
care ea a pasit in casatorie. Altminteri, el, copilul, nu are a suferi, intr-un
asemenea sistem de ocrotire, nici macar in situatia in care casatoria
parintilor a fost desfiintata ca nula ori a fost anulata; el, copilul, nu va
trebui sa-si caute un tata, indiferent daca parintii, ori numai unul dintre ei,
se bucura de beneficiul putativitatii. Nu ne vom referi aici, in chip
asemanator, la protectia copilului prin adoptie, institutie in care, de
asemenea, interesele acestuia prevaleaza in toate imprejurarile, legaturile de
sange fiind complet abolite in favoarea raporturilor decurgand din adoptie.
Pentru copil, oricum ar sta, in fapt, lucrurile, interesul major este si
acela de a fi nascut in timpul casatoriei; intr-adevar, putine lucruri sunt mai
importante pentru el decat acela de a avea de la inceput nu unul, ci pe ambii
ocrotitori legali, impreuna.
Asadar, daca tagada paternitatii poate fi acceptata cand este opera vointei
tatalui, o asemenea actiune ni se pare a lovi, in oricare alta ipoteza, in
interesele copilului, tinzand a-l lipsi de protectia paterna in schimbul,
eventual, al unui iluzoriu succes in stabilirea ulterioara a unei alte
paternitati.
A se ingadui mamei sa deschida, in numele copilului, o asemenea cale de
prejudiciere a intereselor acestuia ni se pare a da expresie ipocriziei si a
incuraja imoralitatea. Ceea ce n-ar putea face in nume propriu - caci ar fi sa
invoce propria ei culpa - ar fi sa poata face in "interesul"
copilului - al copilului minor, bineinteles ... Despre copilul major,
deocamdata, nu se spune nimic, desi dispozitivul deciziei adoptate cu
majoritate de voturi de Plenul Curtii Constitutionale pare sa aiba in vedere,
alaturi de dreptul mamei de a tagadui paternitatea, acelasi drept al copilului
nascut in timpul casatoriei.
In ceea ce o priveste pe mama, nimeni nu pare preocupat sa stabileasca ce
anume interes legitim propriu (bazat, eventual, pe egalitatea sotilor in timpul
casatoriei) ar ingadui judecatorului sa accepte o actiune adesea imorala, in
dispretul - de cele mai multe ori - al interesului copilului. Si aceeasi
persoana - mama - ar fi sa-l reprezinte pe copilul minor - asa cum pare sa
rezulte din decizie - in ipoteza in care acesta ar cuteza sa puna in discutie
(de la ce varsta anume?) chestiuni de alcov ale convietuirii parintilor.
De aici si pana la luarea in seama a intereselor "legitime" de a
contesta paternitatea copilului respectiv, atunci cand asemenea interese ar
apartine altora - mostenitorii tatalui sau ai copilului, tatal
"biologic" (complice al mamei), creditorii copilului ori ai tatalui
etc., nu mai este decat un pas, in ciuda caracterului personal al unei actiuni
in aceasta materie; in definitiv, si in prezent mostenitorii tatalui pot
continua actiunea inceputa de acesta inainte de a fi murit.
Pentru noi este evident ce "cutie a Pandorei" poate deschide
solutia cu care nu suntem de acord. Vom preciza totusi ca, in opinia noastra,
aceasta solutie ar putea fi consacrata legislativ, dar numai in urma unei
analize complexe a consecintelor pe care ea le-ar genera in familia si in
societatea romaneasca. O asemenea reglementare legala ar cuprinde, inevitabil,
ipoteze nuantate, rezerve, exceptii, termene si alte elemente de prudenta
legislativa indispensabila. In momentul actual este vorba de a schimba o
solutie straveche intr-un mod ce nu poate sta la indemana Curtii, care se
transforma, volens-nolens, in "legislator pozitiv". Nenumaratele
aspecte raman nerezolvate si decizia este, inevitabil, lipsita de precizari
fara de care instantele nu se vor putea pronunta.
Nu poate fi, pe de alta parte, ignorata imprejurarea ca, in ultima jumatate
de secol, mijloacele de stabilire a filiatiei au evoluat in mod spectaculos, in
prezent tehnicile biologice putand pune la dispozitia justitiei, inclusiv in
tara noastra, expertize ce exclud orice indoiala asupra filiatiei unei
persoane.
Dincolo de toate cele aratate vom starui asupra motivarii solutiei adoptate
de Curtea Constitutionala. Este, oare, actuala reglementare - art. 54 alin. 2
din Codul familiei - cu adevarat potrivnica textelor Constitutiei - si anume
art. 16 alin. (1), art. 26, art. 44 alin. (1) si art. 45 alin. (1) din Legea
fundamentala?
Nu credem ca o asemenea neconstitutionalitate ar exista cu adevarat.
Egalitatea prevazuta de art. 16 din Constitutie nu este, in situatia la care ne
referim, sorgintea unor privilegii pentru tatal copilului in raport cu sotia
sa; pretentia egalitatii in casnicie nu presupune dreptul mamei de a invoca o
egalitate ce nu justifica, din partea ei, nici un interes bazat pe
buna-credinta si care este oricum potrivnica intereselor copilului. In
realitate, o pozitie de egalitate a mamei ar putea privi cel mult dreptul ei
propriu de a cere sa se stabileasca inexistenta filiatiei sale cu copilul
respectiv, iar nu de a tagadui paternitatea. Daca exista o inegalitate intre
soti, atunci aceasta este inegalitatea naturala, care nu poate fi ignorata nici
pe planul dreptului. "Indreptatirea" mamei si a copilului de a
tagadui paternitatea nu are, in convingerea noastra, nici o legatura cu
respectul si ocrotirea de catre autoritatile publice a vietii intime, familiale
si private si nici cu dreptul persoanei fizice de a dispune de ea insasi [in
sensul art. 26 alin. (1) si (2) din Constitutie]. Cu atat mai putin, o asemenea
pretentie s-ar acorda cu dreptul si indatorirea parintilor de a asigura
cresterea, educatia si instruirea copiilor ori cu regimul special de protectie
si de asistenta statornicit prin lege in favoarea copiilor si a tinerilor [art.
44 alin. (1) si art. 45 alin. (1) din Constitutie]. Credem chiar ca textele
constitutionale ordona, mai degraba, solutia potrivnica.
Suntem, in concluzie, intr-o materie in care, cum s-a spus adesea,
biologicul trebuie subordonat institutionalului. Fara aceasta subordonare
bazele familiei ar putea fi, in practica, minate de imoralitate aroganta, de
ingratitudine, de indoieli distructive. Credem, de aceea, ca argumentele de
principiu avute in vedere de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 78 din 13
septembrie 1995 isi mentin valabilitatea si in cauza de fata si ca solutia
contrara nu se justifica.
In acest sens apreciem ca solutia de admitere a exceptiei de
neconstitutionalitate stanjeneste protectia vietii familiale si protectia
interesului copilului, astfel cum sunt ocrotite de textele constitutionale ale
art. 44 si 45. Mai mult chiar, functia autoritatilor publice de respectare si
ocrotire a vietii familiale, asa cum este prevazuta la art. 26 din Constitutie,
este la randul sau infranta de aceasta solutie, deoarece incurajeaza decaderea
moralei publice, care se impune a fi aparata prin restrangerea, prin lege (asa
cum este Codul familiei), a exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
Or, ipoteza in care se recunoaste si mamei si copilului nascut sau conceput in timpul
casatoriei dreptul de a porni actiunea in tagaduirea paternitatii, consideram
ca duce la imoralitate, chiar la institutionalizarea relatiilor adulterine,
ceea ce inlatura cu desavarsire aplicarea textelor constitutionale invocate.
De asemenea, apreciem ca in afara acestor considerente se impunea cu
prioritate o solutie radicala, si anume aceea de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibila. Aceasta deoarece se putea observa
cu usurinta ca actul de sesizare a Curtii este vulnerabil. Conform art. 23
alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta de judecata avea
obligatia sa examineze daca solutionarea cauzei depinde de dispozitiile legale
criticate. Nu se poate sustine sub nici un motiv ca autoarea exceptiei avea
drept la actiune in tagada paternitatii, iar formularea unei "contestatii
a paternitatii prezumate", ca cea din discutie, nu este reglementata de
Codul familiei. In aceasta ordine de idei, consideram ca in mod nejustificat
Curtea Constitutionala a abdicat de la jurisprudenta sa constanta, potrivit
careia Curtea nu se poate pronunta asupra constitutionalitatii unei omisiuni
legislative, deoarece aceasta ar avea semnificatia unei ingerinte in sfera de
competenta a Parlamentului; or, acesta este, potrivit art. 58 alin. (1) din
Constitutie, unica autoritate legiuitoare a tarii.
In concluzie, opinia noastra este in deplina concordanta cu scopul Curtii
Constitutionale, astfel cum este stabilit in art. 1 alin. (3) din Legea
fundamentala, si anume acela de garantare a suprematiei Constitutiei.
Judecatori,
Petre Ninosu,
Lucian Stangu
OPINIE CONCORDANTA
Sunt de acord cu solutia adoptata de Curtea Constitutionala, cu majoritate
de voturi, prin Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001, asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 si ale art. 54 alin. 2 din Codul
familiei, pentru care am votat.
Consider insa ca motivarea admiterii exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei pe incalcarea dispozitiilor
art. 61 alin. (1) si (2) din Constitutie, in cazul dat, nu este adecvata, de
vreme ce admiterea exceptiei se intemeiaza, in ce priveste dreptul sotiei, in
mod corect, pe dispozitiile art. 44 alin. (1), care consacra, intre altele, si
egalitatea sotilor.
A admite faptul ca indreptatirea mamei si a copilului de a porni, alaturi
de tata, actiunea in tagaduirea paternitatii decurge din principiul general al
egalitatii in drepturi a cetatenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) si (2) din
Constitutie, inseamna, in opinia mea, a admite concluzia ca orice persoana
(cetatean) ar putea porni actiunea in tagaduirea paternitatii, ceea ce ar fi de
neconceput.
In realitate, intreaga problematica a actiunii in tagaduirea paternitatii,
ca si a filiatiei in general, se circumscrie sferei relatiilor de familie, asa
cum rezulta din reglementarea Codului familiei, relatii in cadrul carora nu
poate opera principiul general al egalitatii in drepturi a cetatenilor, ci
numai egalitatea dintre soti.
In ceea ce priveste dreptul copilului de a porni o asemenea actiune, in mod
corect, in opinia mea, se motiveaza admiterea exceptiei pe dreptul persoanei
fizice de a dispune de ea insasi, drept prevazut de art. 26 alin. (2) din
Constitutie.
Judecator,
Constantin Doldur