DECIZIE Nr.
412 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 406 din 18 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Damian Tamaş în Dosarul nr.
4.929/110/2008 al Tribunalului Bacău - Secţia comercială şi contencios
administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în
acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 4.929/110/2008, Tribunalul Bacău - Secţia comercială şi
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Damian Tamaş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin dispoziţiilor art. 21, 44, 53, 135 şi 136 din Constituţie,
deoarece instituie dreptul lichidatorului judiciar de a cere tragerea la
răspundere a administratorului societăţii comerciale pentru producerea stării
de insolvenţă, în condiţiile în care cererea se întemeiază pe raportul întocmit
de însuşi lichidatorul judiciar. Pe de altă parte, contrar prevederilor
constituţionale amintite, art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu prevede căi de atac
împotriva hotărârii prin care instanţa se pronunţă cu privire la cererea
administratorului ori a lichidatorului judiciar.
Tribunalul Bacău - Secţia comercială şi contencios
administrativ consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul conţinut: „(1)
In cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59
alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării
de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a
lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului
debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată
de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii,
precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a
debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei
juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub
acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei
activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să
dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în
conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul
persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura
persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;
g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit
sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi
creditori."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate
sunt cele ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 44 privind
dreptul de proprietate privată, ale art. 53 referitor la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 135 privind economia
şi ale art. 136 referitor la proprietatea privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Prevederile art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate pentru critici de neconstituţionalitate similare. De
exemplu, prin Decizia nr. 617 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, şi Decizia nr. 724 din 7 mai
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17
iulie 2009, Curtea a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 85/2006 pun la
dispoziţia creditorilor mijloace şi instrumente specifice în scopul
satisfacerii creanţelor în situaţia în care starea de insolvenţă a societăţii a
fost cauzată prin una dintre faptele prevăzute la alin. (1) al art. 138 din
lege. Astfel, acţiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor
membre ale organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere,
precum şi a oricăror alte persoane şi de obligare a acestora la suportarea unei
părţi din pasivul societăţii comerciale debitoare are un caracter special,
justificat de particularitatea domeniului reglementat de Legea nr. 85/2006.
Potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1), administratorul judiciar sau
lichidatorul, după caz, are legitimare procesuală activă pentru a solicita
angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă a debitorului.
In condiţiile expres prevăzute de art. 138 alin. (3)
din lege, dacă aceştia au omis să indice, în raportul lor asupra cauzelor
insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului
debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea de
stabilire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale
societăţii comerciale şi răspunderea acestor persoane ameninţă să se prescrie,
calitatea procesuală activă este dobândită şi de comitetul creditorilor. Acesta
reprezintă interesele creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura
insolvenţei, fiind ales de adunarea creditorilor şi format din 3 sau 5
creditori dintre cei cu creanţe garantate şi cei chirografari, dintre primii 20
de creditori în ordinea valorii. Constituirea prin lege a comitetului
reprezentativ justifică preocuparea legiuitorului de a reglementa în mod
detaliat şi judicios toate aspectele ce ţin de procedura insolvenţei, care, de
regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând participarea unui
număr mare de creditori care vin în concurs pentru satisfacerea propriilor
creanţe. Curtea a constatat că dispoziţiile referitoare la comitetul de
creditori satisfac unul dintre imperativele legii, şi anume cadrul organizat,
ca modalitate de manifestare a voinţei creditorilor participanţi la procedura
insolvenţei.
In această materie, legiuitorul a condiţionat
valorificarea dreptului comitetului creditorilor de a formula acţiunea pentru
stabilirea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale
societăţii comerciale de exercitarea sa într-un anumit cadru, fără intenţia de
a restrânge accesul liber la justiţie, ci exclusiv pentru a instaura un climat
de ordine, de natură a preveni abuzurile şi de a asigura protecţia drepturilor
şi intereselor legitime ale celorlalte părţi. De altfel, Curtea a statuat în
mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce
i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept
subiectiv sau procesual nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci
doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul
altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.
Considerentele şi soluţia acestor decizii sunt valabile
şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Damian Tamaş în Dosarul nr. 4.929/110/2008 al
Tribunalului Bacău - Secţia comercială şi contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 aprilie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu