DECIZIE Nr.
426 din 26 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 49-52 din Legea nr. 360/2002 privind
Statutul politistului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 319 din 14 mai 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49-52 din Legea nr.
360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Sindicatul
Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului
Administraţiei şi Internelor în Dosarul nr. 1.363/2/2008 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
avocat Aurelian George Uluitu, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire
avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, pentru
susţinerea acesteia. Arată, în acest sens, că dispoziţiile art. 49-52 din Legea
nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului contravin prevederilor art. 9, 40,
art. 116 alin. (1) şi ale art. 137 alin. (1) din Constituţie, deoarece
instituie o formă de asociere obligatorie, independent de manifestarea de
voinţă a poliţiştilor. Astfel, arată că legea criticată reglementează înfiinţarea
Corpului Naţional al Poliţiştilor ca persoană juridică de drept public,
reprezentând forma de organizare pe criteriul apartenenţei la categoria
profesională a poliţiştilor, scopul legal al acesteia constând în promovarea
intereselor poliţiştilor şi apărarea drepturilor lor. Modalitatea prin care
legea reglementează organizarea şi funcţionarea Corpului Naţional al
Poliţiştilor încalcă atât prevederile constituţionale indicate, cât şi normele
internaţionale în materia asocierii, cu referire în special la îngrădirile
privind exercitarea dreptului de asociere a funcţionarilor publici. Solicită,
pentru toate cele arătate, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege
criticate nu suprimă dreptul de asociere al poliţiştilor, forma de organizare
profesională instituită prin Legea nr. 360/2002, având drept scop promovarea
intereselor acestei categorii profesionale. Pe de altă parte, arată că
nemulţumirea autorului excepţiei priveşte, în realitate, dispoziţiile art. 9
din Hotărârea Guvernului nr. 1.305/2002 privind aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare a Corpului Naţional al Poliţiştilor, care, însă, nu
pot face obiectul contenciosului constituţional, ci, eventual, al
contenciosului administrativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.363/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49-52 din Legea nr. 360/2002
privind Statutul poliţistului.
Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al
Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administraţiei
şi Internelor într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o
acţiune în anulare a unui ordin al ministrului administraţiei şi internelor
privind eficientizarea activităţii Corpului Naţional al Poliţiştilor, precum şi
a tuturor prevederilor din actele normative referitoare la această organizaţie.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că înfiinţarea, prin lege, a Corpului Naţional al
Poliţiştilor, precum şi prevederea ca toţi poliţiştii să devină, de drept,
membri ai Corpului, cuprinsă la art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr.
1.305/2002 (emisă pentru aplicarea textelor de lege criticate) încalcă dreptul
la liberă asociere. Constituţia României şi Convenţia nr. 98 a O.I.M. nu prevăd
obligaţia ca lucrătorii să se asocieze de drept fără să li se ceară
consimţământul, cu atât mai mult prin înfiinţarea unor organizaţii prin lege şi
aflate în subordinea angajatorului, aşa cum este Corpul Naţional al
Poliţiştilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile art. 49-52 din
Legea nr. 360/2002 nefiind în contradicţie cu art. 40 din Constituţie privind
dreptul de asociere.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, în realitate,
autorul acesteia critică prevederile art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului
nr. 1.305/2002, care, însă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 49-52 din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi
completările ulterioare, sunt constituţionale. Acestea nu aduc atingere sub
niciun aspect dreptului la liberă asociere, garantat de art. 40 din
Constituţie, drept care nu este unul absolut, condiţiile sale de exercitare
fiind stabilite prin lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49-52 din Legea nr. 360/2002
privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 440 din 24 iunie
2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
89/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 14 octombrie 2003, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 101/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 aprilie 2004. Textele legale criticate fac parte din
Secţiunea a 4-a „Corpul Naţional al Poliţiştilor", cap. III „Drepturile, îndatoririle şi
restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi ale poliţistului" şi reglementează înfiinţarea Corpului Naţional al Poliţiştilor, ca
persoană juridică de drept public, organele sale de control şi conducere,
precum şi atribuţiile acestora, cu precizarea, la art. 52, că modul de
organizare şi funcţionare a Corpului se stabileşte, în condiţiile Legii nr.
360/2002, prin Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin hotărâre
a Guvernului.
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
criticate aduc atingere prevederilor art. 40 alin. (1) din Constituţie,
potrivit cărora „Cetăţenii se pot asocia liberi în partide politice, în
sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere". Sunt invocate,
de asemenea, dispoziţiile art. 2 din Convenţia nr. 98 privind aplicarea
principiilor dreptului de organizare şi negociere colectivă, adoptată de
Organizaţia Internaţională a Muncii, la 1 iulie 1949 şi ratificată de România
prin Decretul nr. 352/1958, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări
Naţionale a R.P.R, nr. 34 din 29 august 1958.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Mai întâi, Curtea observă că susţinerile reprezentantului
autorului excepţiei formulate în timpul dezbaterilor din şedinţa publică,
potrivit cărora textele de lege criticate contravin şi prevederilor art. 9,
art. 116 alin. (1) şi ale art. 137 alin. (1) din Constituţie, nu pot fi
reţinute, întrucât la soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate,
Curtea Constituţională se pronunţă în limitele sesizării sale prin încheierea
instanţei de judecată, care, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, trebuie să cuprindă
punctele de vedere ale părţilor şi opinia instanţei asupra excepţiei. Cum
cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate este configurat,
aşadar, de încheierea de sesizare, pe de o parte, şi de argumentele prezentate
de autorul excepţiei în momentul invocării acesteia în faţa instanţei de
judecată, pe de altă parte, rezultă că instanţa de contencios constituţional nu
poate primi aprecieri sau susţineri formulate ulterior, care nu au fost avute
în vedere nici de instanţa de judecată şi nici de celelalte părţi din dosar.
In ce priveşte dispoziţiile art. 49-52 din Legea nr.
360/2002 privind Statutul poliţiştilor, Curtea reţine că acestea reglementează
înfiinţarea Corpului Naţional al Poliţiştilor, reprezentând forma de organizare
pe criteriu profesional, autonom, apolitic şi nonprofit al poliţiştilor, având
ca scop promovarea intereselor şi apărarea drepturilor acestora, principiile de
organizare şi funcţionare a acestei persoane juridice de drept public, organele
sale de control şi de conducere, precum şi modalitatea de alegere şi
atribuţiile acestora şi sursele de constituire a veniturilor Corpului Naţional
al Poliţiştilor. Art. 52 prevede că modul de organizare şi funcţionare a
Corpului se stabileşte, în condiţiile Legii nr. 360/2002, prin Regulamentul de
organizare şi funcţionare aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile legale
examinate nu conţin în sine norme de natură să afecteze exercitarea dreptului
de asociere prevăzut de art. 40 din Constituţie, inclusiv sub aspectul său negativ - libertatea
persoanei de a nu se asocia -, invocat de autorul excepţiei. De altfel, Curtea
observă că, potrivit susţinerilor de neconstituţionalitate formulate de autorul
excepţiei, critica sa vizează în realitate dispoziţiile art. 9 alin. (3) din
Hotărârea Guvernului nr. 1.305/2002. Chiar dacă acest act normativ este adoptat
în temeiul art. 52 din Legea nr. 360/2002, Curtea nu se poate pronunţa însă cu
privire la constituţionalitatea sa, deoarece astfel ar încălca prevederile art.
146 lit. d) din Constituţie, referitoare la competenţa sa de a hotărî asupra
excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele.
In sfârşit, Curtea constată ca fiind neîntemeiată şi
critica de neconstituţionalitate privind contrarietatea textelor de lege
atacate faţă de dispoziţiile art. 2 din Convenţia nr. 98 privind aplicarea
principiilor dreptului de organizare şi negociere colectivă, adoptată de
Organizaţia Internaţională a Muncii la 1 iulie 1949. Potrivit reglementărilor
legale examinate, Corpul Naţional al Poliţiştilor reprezintă o formă de
organizare profesională, cu caracter autonom, apolitic şi nonprofit a
poliţiştilor, care îşi exercită atribuţiile în scopul promovării intereselor
profesionale, sociale, culturale şi sportive ale membrilor săi, prevăzute de
legislaţia în domeniu, precum şi al apărării drepturilor legitime ale acestora.
Organele de conducere ale Corpului sunt alese pentru un mandat de 4 ani şi sunt
constituite din congresul naţional, consiliul naţional şi Consiliul Direcţiei
Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, consiliile inspectoratelor
judeţene de poliţie şi consiliile instituţiilor de învăţământ ale Ministerului
Administraţiei şi Internelor şi teritoriale, astfel încât toate categoriile de
poliţişti să aibă reprezentare în mod proporţional. Ca atare, nu se poate
reţine existenţa unui „act de amestec" al angajatorului în scopul
exercitării controlului asupra organizaţiei lucrătorilor, în sensul prevăzut de
reglementarea internaţională invocată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 49-52 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului,
excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului
Contractual din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor în Dosarul nr.
1.363/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi