DECIZIE   Nr. 433 din 21 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1267 din 29 decembrie 2004

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Ion Tiuca               - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 alin. 7 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Artenie Cordos in Dosarul nr. 11/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecatori.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 12 octombrie 2004 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amanarea pronuntarii la data de 21 octombrie 2004.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 15 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 11/2003, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecatori a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 66 alin. 7 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Exceptia a fost ridicata de Artenie Cordos intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei contestatii formulate impotriva hotararii Consiliului Superior al Magistraturii de admitere a propunerii ministrului justitiei de revocare a sa din functia de conducere.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textul legal atacat este neconstitutional in masura in care nu asigura exercitarea dreptului la o cale de atac impotriva hotararii de revocare din functia de conducere, dispusa de Consiliul Superior al Magistraturii, deoarece prin aceasta se incalca in mod grav principiul constitutional al liberului acces la justitie, precum si principiul consacrat prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului la judecarea cauzei sale de catre un tribunal independent si impartial stabilit de lege.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecatori opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece, in masura in care textul atacat nu prevede expres sau prin trimitere la un alt text legal posibilitatea exercitarii unei cai de atac impotriva hotararii prin care s-a admis propunerea de revocare din functia de conducere, se aduce atingere dispozitiilor art. 16 din Constitutie, cu referire la art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului. De asemenea, potrivit art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul Romaniei apreciaza ca art. 66 alin. 7 din Legea nr. 92/1992 nu limiteaza posibilitatea magistratului de a se adresa instantei judecatoresti cu plangere impotriva unei hotarari a Consiliului Superior al Magistraturii, "chiar daca legea nu prevede in terminis o asemenea cale de atac".
    Avocatul Poporului considera ca sustinerea autorului referitoare la incalcarea principiului constitutional al liberului acces la justitie este neintemeiata, deoarece impotriva hotararilor pronuntate de Consiliul Superior al Magistraturii se poate face contestatie la instanta de judecata, in conditiile prevazute de Legea pentru organizarea judecatoreasca.
    Pe de alta parte, potrivit art. 133 alin. (1) si (2) din Constitutie, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei si indeplineste rolul de instanta de judecata, prin sectiile sale, in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor. In opinia Avocatului Poporului, Curtea Constitutionala va putea sa analizeze conformitatea prevederilor legale criticate cu dispozitiile art. 133 si 134 din Constitutie. O asemenea analiza ar putea sa porneasca de la regula conform careia Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei si, pe cale de consecinta, o eventuala reglementare legala a implicarii ministrului justitiei in domeniul examinat ar putea conduce la incalcarea acestei reguli constitutionale, dar si a principiului separatiei puterilor in stat, prevazut de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentala.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulat il constituie dispozitiile art. 66 alin. 7 din Legea nr. 92/1992, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, care aveau urmatorul continut:
    - Art. 66 alin. 7: "Ministrul justitiei poate propune Consiliului Superior al Magistraturii revocarea din functia de conducere inainte de implinirea termenului prevazut la alin. 5, daca se constata exercitarea necorespunzatoare a atributiilor specifice functiei de conducere, precum si in cazul in care magistratul savarseste o abatere disciplinara."
    Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, dispozitiile legale criticate au fost abrogate in mod expres prin art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004. Potrivit alin. (1) al aceluiasi articol, aceasta lege a intrat in vigoare dupa 90 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Noile prevederi referitoare la posibilitatea de revocare din functia de conducere se regasesc in art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, cu urmatorul continut: "Revocarea din functia de conducere se poate dispune, dupa caz, de Consiliul Superior al Magistraturii din oficiu, la propunerea colegiilor de conducere ale instantelor sau ale parchetelor ori ca sanctiune disciplinara, in conditiile legii."
    Tinand seama de faptul ca prevederile legale criticate de autorul exceptiei sunt cuprinse, asa cum s-a aratat, in art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, prin prezenta decizie Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea acestor dispozitii de lege.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
    Cauza in care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate priveste hotararea Consiliului Superior al Magistraturii prin care, la propunerea ministrului justitiei, s-a dispus revocarea autorului exceptiei din functia de presedinte al Curtii de Apel Targu Mures, pentru exercitarea necorespunzatoare a atributiilor specifice functiei mentionate, retinandu-se, intre altele, ca magistratul a tolerat o atmosfera incordata la Tribunalul Mures, a redactat mai multe hotarari judecatoresti in mod necorespunzator si cu depasirea termenului prevazut de lege, a incalcat normele deontologice prin "exprimarea in public a parerii despre un proces in desfasurare".
    Potrivit art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, Consiliul Superior al Magistraturii poate dispune revocarea unui magistrat din functia de conducere, din oficiu, la propunerea colegiilor de conducere ale instantelor sau ale parchetelor ori ca sanctiune disciplinara.
    Autorul exceptiei sustine ca dintre aceste cazuri numai in unul singur, si anume cand masura a fost dispusa ca sanctiune disciplinara, hotararea Consiliului Superior al Magistraturii poate fi atacata cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie, in conditiile prevazute de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. In celelalte cazuri, cum este si cel de fata, hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi atacata pe nici o cale, deoarece, prin art. 133 alin. (7) din Constitutie s-a stabilit ca hotararile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive si irevocabile, cu exceptia celor pronuntate in calitate de instanta disciplinara. In aceste conditii, dispozitiile legale atacate contravin normelor si principiilor constitutionale prevazute in art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei puterilor in stat, art. 20 privind tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 126 alin. (1) privind instantele judecatoresti, precum si dispozitiilor art. 6 pct. 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil si ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Curtea Constitutionala constata ca intelesul dispozitiilor legale atacate, afirmat de autorul exceptiei si de instanta de judecata in opinia comunicata Curtii, contravine prevederilor art. 21 din Constitutia Romaniei, precum si ale art. 6 pct. 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Astfel, in conformitate cu art. 21 alin. (1) din Constitutia Romaniei, orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept. In acelasi sens Curtea observa, de asemenea, ca accesul liber la justitie constituie unul dintre drepturile fundamentale care, potrivit art. 152 alin. (2) din Constitutie, nu poate fi suprimat prin revizuirea Legii fundamentale.
    In examinarea concordantei dispozitiilor legale atacate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Constitutie, Curtea Constitutionala retine ca promovarea intr-o functie de conducere la instantele judecatoresti si la parchete, in conditiile prevazute de Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, genereaza raporturi juridice avand in continut, pe de o parte, obligatiile magistratului derivand din exercitarea functiei in care a fost promovat, iar pe de alta parte, dreptul magistratului de a indeplini aceasta functie pe perioada de 5 ani prevazuta de art. 48 alin. (1) din lege, drepturile salariale si celelalte drepturi aferente.
    Restrangerea dreptului magistratului de a ataca hotararea de revocare din functia de conducere numai la cazul in care revocarea s-a dispus ca sanctiune disciplinara contravine in mod evident prevederilor art. 21 alin. (1) din Constitutie, deoarece nu numai in acest caz magistratul se afla in situatia de a-si apara drepturile si interesele legitime, ci si in toate celelalte cazuri in care apreciaza ca masura luata impotriva lui este nejustificata.
    Avand in vedere ca promovarea magistratului intr-o functie de conducere nu constituie un act arbitrar, ci depinde de indeplinirea in persoana acestuia a conditiilor de vechime in magistratura, de calitatea activitatii profesionale desfasurate in ultimii 5 ani, de capacitatea de organizare si de decizie, conditii prevazute de art. 48 si 49 din Legea nr. 303/2004, Curtea constata ca nici revocarea magistratului din functia de conducere nu poate fi hotarata arbitrar, ci numai atunci cand se constata ca, din motive disciplinare sau din alte motive privind persoana sa ori modul in care si-a indeplinit atributiile, acesta nu mai corespunde exigentelor functiei in care a fost promovat. Or, daca nu se poate admite ca revocarea din functia de conducere este un act la liberul arbitru al Consiliului Superior al Magistraturii, este lipsit de orice ratiune si vadit contrar normei constitutionale sa i se permita magistratului sa se apere numai impotriva acuzatiilor de ordin disciplinar, iar nu si impotriva imputarii altor imprejurari retinute ca temei al hotararii de revocare din functia de conducere. Interdictia este cu atat mai nejustificata cu cat, asa cum sustine autorul exceptiei ca se intampla in cauza, este posibil ca fapte de natura disciplinara sa fie caracterizate ca fiind manifestari de incompetenta profesionala si, in consecinta, sa se dispuna revocarea din functie in acest sens - fara posibilitatea atacarii hotararii in justitie - in loc sa se dispuna revocarea din functie ca sanctiune disciplinara, cu posibilitatea atacarii hotararii cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
    Prohibirea exercitarii de catre magistrat a caii de atac in justitie impotriva hotararii de revocare dintr-o functie de conducere - in alte cazuri decat atunci cand revocarea s-a dispus ca masura disciplinara - ar avea ca urmare impiedicarea acestuia de a-si apara in justitie drepturile recunoscute in virtutea raportului de functie, consecinta evident inacceptabila in raport cu textele constitutionale citate.
    Curtea Constitutionala observa ca impiedicarea exercitarii unei cai de atac in justitie impotriva hotararii prin care Consiliul Superior al Magistraturii a dispus revocarea din functia de conducere - in alte cazuri decat atunci cand revocarea s-a dispus ca masura disciplinara - nu s-ar putea intemeia pe dispozitiile art. 133 alin. (7) din Constitutie, cum fara temei sustine autorul exceptiei.
    Statuand ca hotararile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive si irevocabile, textul citat din Legea fundamentala are in vedere hotararile cu caracter jurisdictional care, numai acestea, pot avea, prin natura lor, insusirea de a fi "definitive si irevocabile", iar nu si alte hotarari, cu caracter administrativ, emise de Consiliul Superior al Magistraturii. Asemenea hotarari sunt cele pronuntate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii in conformitate cu prevederile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, "ca instanta de judecata, avand in competenta solutionarea contestatiilor formulate de magistrati impotriva hotararilor pronuntate de sectiile Consiliului Superior al Magistraturii".
    Alte hotarari, cum sunt cele prevazute de textul de lege care constituie obiectul exceptiei de neconstitutionalitate sau cele prevazute de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune eliberarea din functie a judecatorilor stagiari si a procurorilor stagiari, transferul magistratilor, suspendarea din functie a magistratilor si alte masuri privind cariera magistratilor, nu intra sub incidenta prevederilor art. 133 alin. (7) din Constitutia Romaniei, intrucat, nefiind hotarari cu caracter jurisdictional, nu pot fi "definitive si irevocabile". Aceste hotarari sunt prin natura lor acte juridice cu caracter administrativ, supuse controlului judecatoresc.
    In acelasi sens Curtea observa ca art. 133 alin. (7) a fost introdus in Constitutie prin Legea de revizuire nr. 429/2003, aprobata prin referendumul national din 18 - 19 octombrie 2003. Tinand seama de prevederile art. 152 alin. (2) din Constitutie, citat mai sus, in conformitate cu care nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor, nu se poate admite ca legiuitorul constituant a inteles sa suprime, pe calea revizuirii Constitutiei, dreptul magistratilor de a ataca in justitie actele de decizie emise de Consiliul Superior al Magistraturii, prin care li se incalca drepturile dobandite.
    In consecinta, Curtea Constitutionala constata ca prevederile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, atacate pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutia Romaniei privind accesul liber la justitie, ale art. 6 pct. 1 privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in masura in care din continutul lor se intelege ca magistratul nu poate ataca in justitie o hotarare prin care Consiliul Superior al Magistraturii ii refuza exercitarea unui drept dobandit.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d), al art. 29 si al art. 31 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Artenie Cordos in Dosarul nr. 11/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecatori si constata ca dispozitiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor sunt neconstitutionale in masura in care din continutul lor se intelege ca magistratul nu poate ataca in justitie o hotarare prin care Consiliul Superior al Magistraturii ii refuza exercitarea unui drept dobandit.
    Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, conform art. 31 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru