DECIZIE Nr. 44
din 11 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii si ale art. 73 lit. b) din Legea nr. 168/1999 privind
solutionarea conflictelor de munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 88 din 5 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
53/2003 -Codul muncii şi ale art. 73 lit. b) din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul
Mureş - Secţia civilă şi de partea Ioan Socol în Dosarul nr. 4.847/3.422/2005.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 2.230D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii şi ale art. 73 lit.
b) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie
ridicată din oficiu de Tribunalul Mureş - Secţia civilă şi de partea Ciprian
Alin Belean în Dosarul nr. 4.846/3.421/2005.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de
neconstituţionalitate, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.230D/2006 la Dosarul nr.
2.227D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că prevederile de lege
criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii
excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 12 septembrie 2006, pronunţate în
Dosarul nr. 4.847/3.422/2005 şi Dosarul nr. 4.846/3.421/2005,
Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283
alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 73 lit. b)
din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată şi de părţile
Ioan Socol şi Ciprian Alin Belean cu prilejul soluţionării unor litigii de
muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că, spre deosebire de contractele civile,
contractele de muncă produc numeroase efecte juridice chiar şi după încetarea existenţei
lor. Efecte juridice produc şi clauzele inserate în contractele de muncă prin
încălcarea dispoziţiilor legale. Dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. d) din
Codul muncii şi cele ale art. 73 lit. b) din Legea nr. 168/1999 pun salariaţii
în imposibilitatea de a contesta legalitatea efectelor juridice ulterioare,
întrucât, după încetarea existenţei contractului de muncă, ei nu mai pot cere
constatarea nulităţii ori anularea clauzelor nelegale. Această îngrădire a
posibilităţilor de a se acţiona prin justiţie pentru apărarea unor interese
legitime încalcă drepturile constituţionale de acces liber la justiţie şi la un
proces echitabil. Cu titlu exemplificativ, sunt descrise o serie de ipoteze în
care prin contracte individuale de muncă se prevăd clauze contrare
reglementărilor legale în vigoare şi care au produs efecte juridice după
încetarea existenţei contractelor respective. Consideră că, în urma constatării
neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul
muncii şi ale art. 73 lit. b) din Legea nr. 168/1999, ar deveni, în mod
automat, aplicabilă regula generală din art. 283 alin. (2) din Codul muncii,
astfel încât cererea ar putea fi introdusă şi pentru constatarea nulităţii
contractului ori a unei clauze a acestuia în termen de 3 ani de la data
naşterii dreptului la acţiune.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale sunt constituţionale, deoarece nu îngrădesc dreptul
părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi
intereselor lor legitime şi de a beneficia de un proces echitabil. In acest
sens, arată că „accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile
posibilitatea de a recurge la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile
de atac, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de
legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii
deosebite."
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 -Codul
muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, şi ale art.
73 lit. b) din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii: „(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi
formulate:[...];
d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul
în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv
de muncă ori a unor clauze ale acestuia;";
- Art. 73 lit. b) din
Legea nr. 168/1999: „Cererile pot fi formulate de
cei ale căror drepturi au fost încălcate, după cum urmează: [...]
b) constatarea nulităţii unui contract individual
sau colectiv de muncă poate fi cerută de părţi pe întreaga perioadă în care
contractul respectiv este în fiinţă."
In opinia autorilor excepţiei, aceste texte de lege
contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, care
consacră accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, în opinia autorilor excepţiei, art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul
muncii şi art. 73 lit. b) din Legea nr. 168/1999 sunt neconstituţionale,
întrucât fac imposibilă constatarea nulităţii unor clauze nelegale ale
contractelor de muncă după ce aceste contracte şi-au încetat existenţa, dar mai
produc efecte juridice.
Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că
reglementările legale criticate se întemeiază pe principiul potrivit căruia se
poate cere constatarea nulităţii ori anularea unor acte care există. In
situaţia în care un contract individual sau colectiv de muncă nu mai este în
fiinţă, nu există nici clauzele acestuia, iar cererea pentru constatarea
nulităţii lor nu mai are obiect. Este posibil, însă, ca efectele juridice ale
unor clauze contractuale să continue ori să se producă după încetarea
existenţei contractelor. In asemenea situaţii pot fi contestate în justiţie
efectele juridice respective, dacă acestea sunt contrare drepturilor,
libertăţilor sau intereselor legitime ale persoanei.
In litigiile în care s-a ridicat excepţia de
neconstituţionalitate se contestă încetarea raporturilor de muncă prin
expirarea perioadei determinate pentru care a fost încheiat contractul
individual de muncă, susţinându-se că angajarea pe durată determinată s-a făcut
cu încălcarea legii, iar efectul acestei clauze s-a produs de la data încetării
raporturilor juridice de muncă. Este de reţinut că această clauză privind
durata contractului individual de muncă putea face obiectul cererii de
constatare a nulităţii tot timpul cât contractul a existat. Efectul acestei
clauze s-a produs la data la care angajatorul a dispus ori a constatat
încetarea raporturilor de muncă, chiar şi numai prin consemnarea acestui fapt
în cartea de muncă, măsură ce poate fi contestată în termenul prevăzut de art.
283 alin. (1) lit. a) din Codul muncii. Astfel, dreptul de acces liber la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil nu sunt îngrădite.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 73
lit. b) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă,
excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mureş - Secţia civilă şi de
părţile Ioan Socol şi Ciprian Alin Belean în Dosarul nr. 4.847/3.422/2005 şi
Dosarul nr. 4.846/3.421/2005.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea