DECIZIE Nr.
449 din 15 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind
societatile comerciale si ale art. 581 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 367 din 30 mai 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Generali Asigurări" - Ş.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
37.461/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 6 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 37.461/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi
ale art. 581 din Codul de procedură civilă. Excepţia â fost ridicată de
Societatea Comercială „Generali Asigurări" - Ş.A. din Bucureşti cu ocazia
soluţionării, pe cale de ordonanţă preşedinţiala, a unei cauze comerciale având
ca obiect suspendarea executării a două hotărâri ale Adunării Generale
Extraordinare a Acţionarilor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin
„exigenţelor constituţionale privitoare la respectarea dreptului la apărare şi
la asigurarea unui proces echitabil", întrucât, prin interdicţia impusă
instanţei de judecată de a face aprecieri de fond asupra stării de fapt şi
asupra dreptului dedus judecăţii, dispoziţiile criticate îngrădesc dreptul
părţilor de a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept
incidente în cauză, precum şi asupra probatoriilor pe care le apreciază ca
fiind adecvate pentru susţinerea pretenţiilor sau apărărilor arătate.
Tribunalul Bucureşti
- Secţia a VI-a comercială apreciază excepţia de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. In acest sens, arată că
reglementarea criticată nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, invocă
jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, si
anume deciziile nr. 107/2006, nr. 305/2006 şi nr.
493/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004,
şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă. Textele de lege criticate au
următorul conţinut:
- Art. 133 din Legea nr. 31/1990: „(1) Odată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate
cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţiala, suspendarea executării
hotărârii atacate.
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate
obliga pe reclamant la o cauţiune.
(3) Împotriva ordonanţei de suspendare se poate
face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.";
- Art. 581 din Codul
de procedură civilă: „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în
cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru
prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru
înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanţă preşedinţiala se va introduce
la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor
şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de
urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar
motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va
putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui
termen."
Autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate
încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) care consacră
dreptul la un proces echitabil şi art. 24 referitor la dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi
ale art. 581 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aceste texte
legale au făcut obiectul a numeroase critici de neconstituţionalitate,
jurisprudenta Curţii fiind constantă în sensul netemeiniciei excepţiilor formulate.
Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 133 din
Legea nr. 31/1990, Curtea a statuat, de exemplu, prin Decizia nr. 107/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006, că, în concordanţă cu art. 21 din
Constituţie, legiuitorul a lăsat la latitudinea instanţei, în temeiul rolului
activ al judecătorului în procesul civil, obligarea reclamantului la depunerea
unei cauţiuni şi stabilirea cuantumului acesteia. Instanţa de judecată este
singura în măsură să aprecieze asupra valorii cauţiunii în raport de
împrejurările existente în speţă şi de scopul în care va fi depusă cauţiunea,
respectiv despăgubirea celor prejudiciaţi prin întârzierea executării hotărârii
adunării generale a acţionarilor. Curtea a mai reţinut că, prin procedura
reglementată de art. 133 din Legea nr. 31/1990, este posibilă, în calea de atac
a recursului, examinarea ordonanţei de suspendare atât sub aspectul legalităţii,
cât şi al temeiniciei, astfel că prevederile art. 21 din Constituţie
referitoare la accesul liber la justiţie nu sunt încălcate.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat, de
exemplu prin Decizia nr. 60/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie
2006, că prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul de
procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei
persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor
şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în
plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin
cerere de ordonanţă preşedinţiala, şi aceasta în cazuri grabnice, pentru
păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei
pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea
atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a contestării
executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă,
constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la
apărare.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste
decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind
elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţe! Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 581
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Generali Asigurări" - Ş.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 37.461/3/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu