DECIZIE   Nr. 463 din  4 decembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) si ale art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, modificata si completata prin Legea nr. 77/2002

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 43 din 19 ianuarie 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) si ale art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, modificata si completata prin Legea nr. 77/2002, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "MEDIAPRO INTERNATIONAL" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 839/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, prin avocat Ion Dascalu, cu delegatie depusa la dosar, constatandu-se lipsa Curtii de Conturi, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul partii prezente solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, intrucat: art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicata, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 77/2002, incalca dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5), ale art. 21 si ale art. 140 alin. (1) teza a doua, in masura in care se interpreteaza ca hotararile adoptate de Plenul Curtii de Conturi in temeiul art. 28 din legea criticata nu sunt supuse cenzurii instantelor judecatoresti; art. 19 lit. c) din lege ar putea conduce la interpretarea ca atributiile Curtii de Conturi se extind si asupra persoanelor fizice; or, pentru asemenea argumente, Curtea Constitutionala a constatat neconstitutionalitatea fostului art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992. Depune note scrise.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicata, modificata si completata prin Legea nr. 77/2002, intrucat considera ca acestea sunt in conformitate cu prevederile din Constitutie invocate ca fiind incalcate. In ceea ce priveste dispozitiile art. 19 lit. c) din aceeasi lege, considera ca acestea sunt neconstitutionale pentru aceleasi considerente care au justificat si admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a fostului art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 mai 2003, pronuntata in Dosarul nr. 839/2003, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) si ale art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, modificata si completata prin Legea nr. 77/2002. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "MEDIAPRO INTERNATIONAL" - S.A. intr-o cauza de contencios administrativ privind anularea partiala a unei hotarari a Plenului Curtii de Conturi.
    In motivarea exceptiei se sustine ca art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, care prevede ca numai Parlamentul poate opri controalele Curtii de Conturi si numai pe motiv de depasire a competentei, este neconstitutional daca "se interpreteaza in sensul ca actele administrative emise de Curtea de Conturi, pentru a caror contestare nu este prevazuta o procedura administrativ-jurisdictionala, incluzand aici si hotararile luate in temeiul art. 28 din aceasta lege, nu sunt supuse cenzurii instantelor judecatoresti". Se considera ca, "daca se admite o asemenea interpretare, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 constituie o incalcare a principiului liberului acces la justitie consacrat in art. 21 din Constitutia Romaniei" si a art. 6 & 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 77/2002, se invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 28 din 23 februarie 1999 prin care a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a art. 19 lit. d) din aceeasi lege. Se precizeaza ca, ulterior publicarii acestei decizii, textul a carui neconstitutionalitate a fost constatata a fost abrogat in mod expres, insa a fost reintrodus si completat prin Legea nr. 77/2002, de data aceasta la litera c) a art. 19. Autorul exceptiei considera ca, in actuala redactare, textul incalca dispozitiile art. 139 alin. (1) din Constitutie, deoarece indeplinirea obligatiilor financiare pe care acesta le reglementeaza nu poate intra in sfera administrarii sau intrebuintarii resurselor financiare ale statului si sectorului public, ci apartin sferei dreptului de proprietate al debitorilor, in temeiul carora ei se pot opune creantei. Mai arata ca, "in cazul in care activitatea Curtii de Conturi se extinde si asupra executarii de catre debitori a obligatiilor de plata, inseamna ca verificarea se indreapta asupra activitatii debitorilor in loc sa priveasca activitatea organelor statului legata de emiterea si executarea titlurilor executorii, ca element esential al disciplinei si politicii financiare a statului". In sfarsit, se sustine ca "specializarea functionala si delimitarea atributiilor ce revin diferitelor categorii de autoritati publice constituie o cerinta constitutionala ce rezulta din rigorile principiului separatiei puterilor in stat, care ar fi astfel incalcat".
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 este intemeiata, intrucat textul poate fi interpretat in sensul ca instantele judecatoresti nu se pot pronunta asupra legalitatii actului prin care s-a dispus controlul, ceea ce ar reprezenta o incalcare a principiului liberului acces la justitie consacrat de art. 21 din Constitutie. In ceea ce priveste art. 19 lit. c) din aceeasi lege, instanta considera ca acesta ar putea incalca prevederile art. 139 alin. (1) din Constitutie prin aceea ca include in sfera controlului si persoane juridice de drept privat care nu isi indeplinesc obligatiile financiare catre stat, unitatile administrativ-teritoriale sau institutiile publice, ceea ce ar excede notiunii de control asupra modului de formare, administrare si intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public sau asupra modului de gestionare a patrimoniului privat al statului.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. Astfel, in legatura cu prevederile art. 2 alin. (2) din legea criticata, prevederi potrivit carora Parlamentul are posibilitatea de a stopa controalele efectuate din oficiu de Curtea de Conturi numai pentru depasirea competentelor legale, considera ca textul priveste doar activitatea de control ca atare, iar nu si actele emise de Curtea de Conturi ca urmare a controlului, acestea din urma fiind supuse controlului jurisdictional prevazut de lege.
    In ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 19 lit. c) din aceeasi lege, arata ca in controlul privind formarea resurselor financiare ale statului, la care se refera art. 139 din Constitutie, se include si controlul asupra resurselor financiare ale bugetului de stat, fara deosebire de natura capitalului societatii comerciale in sarcina careia se stabilesc obligatii financiare. In plus, exercitarea, impreuna cu reprezentantii institutiilor competente in domeniul supus controlului, a competentei prevazute la articolul criticat nu este de natura sa afecteze sau sa dubleze activitatea acestora in ceea ce priveste persoanele juridice de drept privat controlate.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 2 alin. (2) si ale art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, modificata si completata prin Legea nr. 77/2002, al caror continut este urmatorul:
    - Art. 2 alin. (2): "Controalele Curtii de Conturi se initiaza din oficiu si nu pot fi oprite decat de Parlament si numai in cazul depasirii competentelor stabilite prin lege.";
    - Art. 19 lit. c): "Curtea de Conturi poate hotari efectuarea de controale si la alte persoane juridice decat cele mentionate la art. 18, care: [...]
    c) nu isi indeplinesc obligatiile financiare catre stat, unitatile administrativ-teritoriale sau institutiile publice, verificarile efectuandu-se impreuna cu reprezentantii institutiilor competente in domeniul supus controlului."
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste prevederi de lege contravin art. 21 si art. 139 alin. (1) din Constitutie. La data pronuntarii prezentei decizii, potrivit Legii de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, la art. 21 au fost introduse alineatele (3) si (4), iar art. 139 alin. (1) a fost modificat. De asemenea, potrivit Constitutiei Romaniei, republicata, cu reactualizarea denumirilor si o noua numerotare a textelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 139 alin. (1) a devenit art. 140 alin. (1). Prevederile constitutionale mentionate au urmatorul continut:
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 140 alin. (1): "Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public. In conditiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi se solutioneaza de instantele judecatoresti specializate."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
    I. Prima critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicata, in legatura cu care autorul exceptiei sustine ca ar putea fi interpretate in sensul ca actele administrative emise de Curtea de Conturi, inclusiv hotararile luate de aceasta in temeiul art. 28 din lege, pentru a caror contestare nu este prevazuta o procedura administrativ-jurisdictionala, nu sunt supuse cenzurii instantelor judecatoresti. Se considera ca prin aceasta se incalca prevederile art. 21 din Constitutie referitoare la accesul liber la justitie si art. 6 & 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
    Aceasta critica nu poate fi retinuta, intrucat in realitate ea nu priveste constitutionalitatea textului, ci se solicita Curtii sa lamureasca intelesul unui text de lege. Or, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, Curtea Constitutionala "nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei", astfel ca, sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila.
    De altfel, din continutul prevederilor de lege ce constituie obiectul controlului de constitutionalitate nu rezulta ca lipsa unei proceduri administrativ-jurisdictionale ingradeste liberul acces la justitie. Dimpotriva, aceste prevederi sunt chiar in sensul art. 21 alin. (3) si (4) din Constitutie, republicata, si al art. 6 & 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, texte care dispun in legatura cu dreptul partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, jurisdictiile speciale administrative fiind facultative si gratuite. Mai mult, in actuala redactare, prevederile constitutionale ale art. 140 referitoare la "Curtea de Conturi" stabilesc la alin. (1) ca "[...] litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi se solutioneaza de instantele judecatoresti specializate". Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate a art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicata, este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
    II. Cea de a doua critica de neconstitutionalitate vizeaza prevederile art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicata, in temeiul carora Curtea de Conturi poate hotari efectuarea de controale, impreuna cu reprezentantii institutiilor competente in domeniul supus controlului, si la persoanele juridice care nu isi indeplinesc obligatiile financiare catre stat, unitatile administrativ-teritoriale sau institutiile publice, altele decat cele prevazute la art. 18 din lege.
    Examinand textul de lege criticat, Curtea constata ca acesta conserva solutia de principiu cuprinsa in vechea reglementare a art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992, care a fost declarat neconstitutional de catre Curtea Constitutionala. Astfel, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 28 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999, a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992. Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a retinut ca, in concordanta cu dispozitiile art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, "aceasta isi exercita functiunea de control asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, precum si asupra modului de gestionare a patrimoniului public si privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale. Fata de aceasta dispozitie legala, indeplinirea obligatiilor financiare la care se refera art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 nu poate intra in sfera administrarii sau intrebuintarii resurselor financiare, intrucat acestea privesc resurse constituite ce nu sunt cuprinse in sfera sintagmei <<formarea resurselor financiare ale statului si sectorului public>>, care implica stabilirea si emiterea titlurilor executorii in vederea constituirii acestor resurse, precum si urmarirea executarii titlurilor. Atat emiterea titlului, cat si executarea lui se includ in sfera drepturilor ce revin statului si unitatilor sectorului public, in calitate de creditori, pe cand indeplinirea de catre debitori a obligatiilor de plata face parte din sfera dreptului de proprietate al acestora, in temeiul caruia ei se pot opune creantei. De aceea, in notiunea de formare a resurselor financiare nu intra si indeplinirea de catre debitori a obligatiilor rezultand din titluri executorii". De asemenea, prin aceeasi decizie Curtea a mai retinut ca, "in cazul in care controlul Curtii de Conturi se extinde si asupra executarii de catre debitori a obligatiilor de plata, inseamna ca verificarea se indreapta asupra activitatii debitorilor, in loc sa priveasca activitatea organelor statului legata de emiterea si executarea titlurilor executorii, ca element esential al disciplinei si politicii financiare a statului. Prin aceasta deplasare a obiectivelor controlului, se ajunge la nerealizarea scopului esential, si anume asigurarea controlului activitatii organelor de stat in domeniul financiar", or, "pentru persoanele juridice din sectorul public, potrivit art. 139 din Constitutie, controlul Curtii de Conturi priveste si modul de administrare si utilizare a resurselor, ceea ce implica, in sensul art. 17 din Legea nr. 94/1992, indeplinirea obligatiilor financiare la care se refera art. 19 lit. d) din aceeasi lege". In sfarsit, Curtea a statuat ca "in ipoteza prevazuta de art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992, respectiv efectuarea de controale si la alte persoane juridice decat cele mentionate la art. 18, care nu isi indeplinesc obligatiile financiare catre stat, unitatile administrativ-teritoriale si institutiile publice, statul nu are o asemenea participare, astfel incat persoanele juridice respective nu fac parte din sectorul public. [...] Specializarea functionala si delimitarea atributiilor ce revin diferitelor categorii de autoritati publice constituie o cerinta constitutionala ce rezulta din rigorile principiului separatiei puterilor in stat. De aceea, competentei administratiei publice, in speta a organelor din sistemul Ministerului Finantelor, asa cum este stabilita prin Ordonanta Guvernului nr. 70/1997, nu i se poate substitui, in ipoteza prevazuta de art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992, o alta autoritate publica, respectiv Curtea de Conturi, fara ca o asemenea situatie sa nu reprezinte o atingere a fundamentelor constitutionale ale specializarii autoritatilor publice, cu consecinte negative in ce priveste responsabilitatea acestor autoritati si functionarea serviciilor publice statale. Curtea de Conturi, in temeiul art. 18 din Legea nr. 94/1992, controleaza statul si unitatile administrativ-teritoriale, in calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile si institutiile lor publice, autonome sau nu, iar acceptarea solutiei legislative cuprinse in art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 ar putea conduce, pentru identitate de ratiuni, la o interpretare, desigur exagerata, dar nu imposibila, in sensul extinderii controlului Curtii de Conturi chiar si asupra persoanelor fizice". Pentru considerentele expuse, Curtea Constitutionala a admis exceptia si a constatat ca prevederile art. 19 lit. d) din Legea nr. 94/1992 sunt neconstitutionale.
    Curtea observa ca noile dispozitii legale, cuprinse in art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicata, cu modificarile ulterioare, nu au eliminat "veninul de neconstitutionalitate" din vechea reglementare. Efectuarea de catre Curtea de Conturi a controlului la persoanele juridice, in afara celor mentionate in art. 18 din Legea nr. 94/1992, republicata, care nu-si indeplinesc obligatiile financiare catre stat, unitatile administrativ-teritoriale sau institutiile publice se situeaza in continuare in afara dispozitiilor art. 140 alin. (1) din Constitutie, republicata. Faptul ca aceste verificari se fac impreuna cu reprezentantii institutiilor competente in domeniul supus controlului nu este nici el de natura sa elimine paralelismele dintre controalele efectuate de Curtea de Conturi si alte institutii competente. Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicata, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 77/2002, urmeaza sa fie admisa, Curtea Constitutionala constatand ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala "MEDIAPRO INTERNATIONAL" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 839/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ si constata ca prevederile art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, modificata si completata prin Legea nr. 77/2002 sunt neconstitutionale.
    II. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicata, modificata si completata prin Legea nr. 77/2002, exceptie ridicata de acelasi autor in dosarul aceleiasi instante.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 decembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Gabriela Dragomirescu