Decizia Nr.473 din 12.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Cornel Penescu în Dosarul nr. 3.267/109/2009 al Tribunalului Teleorman - Secţia penală.La apelul nominal sunt prezenţi, pentru autorul excepţiei, apărătorii acestuia, domnii avocaţi Gabriela Damian, din cadrul Baroului Bucureşti, şi Cătălin Bogdan Păun, din cadrul Baroului Prahova. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentanţilor autorului excepţiei. Având cuvântul, domnul avocat Cătălin Bogdan Păun solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, susţinând, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată, art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului, art. 28 - Secretul corespondenţei, pe cele ale art. 7-11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care consacră egalitatea oamenilor în faţa legii, dreptul oricărei persoane la satisfacţie efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale, dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie, precum şi pe cele ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul oricărei persoane la respectarea vieţii sale private, expunând, pe larg, considerentele invocate în faţa instanţei de judecată. Depune note scrise la dosar.Doamna avocat Gabriela Damian solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru aceleaşi motive reţinute în notele scrise depuse la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Arată şi faptul că, în prezenta cauză, se invocă mai mult probleme de interpretare şi aplicare a legii. După închiderea dezbaterilor, se prezintă părţile Nicuşor Liviu Mîrţoiu şi Iulian Popescu. Având cuvântul, aceştia solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.267/109/2009, Tribunalul Teleorman - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Cornel Penescu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional pentru următoarele motive:– deşi în discuţie sunt inviolabilităţi, restrângerea unor drepturi, ordonanţa lasă procurorului o marjă de apreciere neîngrădită prin criterii legale;

– inaplicabilitatea textului prin generalitate;

– dispunerea de măsuri specifice procesului penal, în afara acestuia, respectiv înainte de dispunerea începerii urmăririi penale;

– măsurile nu sunt supuse autorizării şi controlului judecătoresc Autorul excepţiei susţine că art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 este neconstituţional, în măsura în care abilitează procurorul să ia măsurile menţionate, în lipsa unor criterii legale şi cu excluderea controlului instanţei. Nu s-a dat ceea ce Convenţia denumeşte marjă de apreciere, ci o putere nelimitată, ce nu se conciliază cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, „situaţie constant sancţionată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.“ Se apreciază că textul criticat este neconstituţional chiar dacă măsurile menţionate ar fi autorizate de judecător, atâta timp cât asemenea măsuri nu pot fi dispuse în afara procesului penal, cu respectarea garanţiilor legal instituite, adică anterior începerii urmăririi penale.Tribunalul Teleorman - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că art. 26, 27 şi 28 din Constituţie garantează respectarea de către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private, inviolabilitatea domiciliului şi secretul corespondenţei, cu excepţia situaţiilor în care existenţa unor indicii temeinice cu privire la săvârşirea unor infracţiuni impun efectuarea cercetărilor pentru stabilirea unei situaţii de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace, ori cercetarea ar fi mult întârziată. Cum în cauză necesitatea stabilirii unei situaţii de fapt a reclamat efectuarea unor interceptări, măsură care de altfel a fost dispusă în condiţiile prevăzute de art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, nu se poate aprecia că această măsură echivalează cu încălcarea prevederilor constituţionale enunţate de autorul excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:– Art. 16: „(1) Când sunt indicii temeinice cu privire la săvârşirea uneia dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în scopul strângerii de probe sau al identificării făptuitorului, pot fi dispuse următoarele măsuri:a)punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora;b)punerea sub supraveghere, interceptarea sau înregistrarea comunicaţiilor;c)accesul la sisteme informaţionale.(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) pot fi dispuse de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pe o durată de cel mult 30 de zile. Pentru motive temeinice aceste măsuri pot fi prelungite de procuror prin ordonanţă motivată, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata maximă a măsurilor dispuse este de 4 luni.(3) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi dispusă de judecător, potrivit dispoziţiilor art. 91¹-91⁶ din Codul de procedură penală care se aplică în mod corespunzător.(4) Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot dispune să li se comunice înscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile, în condiţiile prevăzute la alin. (1).“Dispoziţiile din Legea fundamentală invocate în motivarea excepţiei sunt cele cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată, art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului, art. 28 - Secretul corespondenţei. Se invocă, totodată, prevederile art. 7-11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care consacră egalitatea oamenilor în faţa legii, dreptul oricărei persoane la satisfacţie efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale, dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie, precum şi cele ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul oricărei persoane la respectarea vieţii sale private. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 560 din 6 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 10 august 2006, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 se constituie în norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt stabilite prin lege. Prevederile legale contestate, fără a avea semnificaţia unei încălcări a secretului corespondenţei, corespund cerinţelor constituţionale prevăzute la alin. (1) al art. 53, potrivit cărora exercitarea dreptului poate fi restrânsă dacă se impune pentru desfăşurarea instrucţiei penale şi apărarea ordinii publice, cu respectarea alin. (2) al aceluiaşi articol. Curtea a mai constatat cu acel prilej că a rămas fără obiect critica autorului referitoare la lăsarea la îndemâna procurorului a acestor măsuri procedurale, deoarece, începând cu data de 1 ianuarie 2004 decizia cu privire la autorizaţia pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor aparţine preşedintelui instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.587 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 28 ianuarie 2011. Întrucât nu au intervenit elemente noi, atât soluţia pronunţată de Curtea Constituţională în jurisprudenţa menţionată, cât şi considerentele care o fundamentează îşi menţin valabilitatea. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Gheorghe Cornel Penescu în Dosarul nr. 3.267/109/2009 al Tribunalului Teleorman - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta