DECIZIE
Nr. 52 din 26 ianuarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. b) si ale art. 282 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 173 din 23 februarie 2006
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru
- judecător
Constantin Doldur
- judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei
de neconsti-tutionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) şi ale art. 2821 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Trif şi Viorica Trif în Dosarul nr. 2.015/2005 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 27 septembrie
2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.015/2005, Tribunalul
Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) şi ale art. 282 din Codul de
procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Aurel Trif şi
Viorica Trif, recurenţi într-o
cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri de partaj de bunuri
comune între foştii soţi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia consideră că reglementarea
în mod diferenţiat a căilor de atac ce pot fi urmate în cauze
având ca obiect împărţeala de bunuri, în funcţie de valoarea bunurilor de împărţit, contravine egalităţii în drepturi, întrucât diferenţierea între părţi se face din cauze materiale, şi, de asemenea, restrânge nejustificat
accesul liber la justiţie şi la căile de atac.
Tribunalul Mureş şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale
criticate nu contravin Constituţiei, întrucât părţilor le sunt asigurate accesul liber la
justiţie şi dreptul de a uza de căile de atac.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale
în această materie.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, întrucât părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate
defavorabilă, în acest sens
fiind şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 366/2005.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,
10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) şi ale art. 282 din Codul de procedură civilă, modificate
prin art. I pct. 1 şi pct. 40
din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 609 din 14 iulie 2005), dispoziţii care au următorul
cuprins:
- Art. 2 pct. 1 lit. b): „Tribunalul
judecă: 1. în
primă instanţă: [...] b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5
miliarde lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia
fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi
în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;";
- Art.
282: „(1) Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti
date în primă
instanţă în
cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) Hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului,
dacă legea nu
prevede altfel."
Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate contravin
prevederilor constituţionale
ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)
-(3) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 129
referitoare la folosirea căilor
de atac.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra
criticilor de neconstituţionalitate
formulate în speţa de faţă, sub aceleaşi aspecte şi prin
raportare la aceleaşi
prevederi din Constituţie, s-a
mai pronunţat prin Decizia nr.
522/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie 2005,
statuând, pe de o parte, că
diferenţierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse
apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al
averii sau al categoriei sociale, aşa cum în mod eronat susţin autorii excepţiei,
şi că regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor, iar pe de altă parte, că din dispoziţiile şi principiile Legii fundamentale nu reiese
obligativitatea existenţei
triplului grad de jurisdicţie şi, de asemenea, nici reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de
jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile
naţionale, invocându-se în
acest sens şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului dată în Cauza „Golder împotriva Regatului Unit", 1975.
Neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii,
considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai
sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) şi al art. 282 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Aurel Trif şi
Viorica Trif în Dosarul nr. 2.015/2005 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean