DECIZIE   Nr. 54 din 21 martie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si fuziunea prin absorbtie a acestei banci cu Banca Comerciala Romana - S.A., modificata si completata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 310 din  5 iulie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Claudia Miu            - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si fuziunea prin absorbtie a acestei banci cu Banca Comerciala Romana - S.A., modificata si completata. Exceptia a fost ridicata in Dosarul nr. 3.014/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia comerciala, de catre: Giurgiu Teodor, Ofelia Carmen Alexandru, Viorica Ionica Carciga, Cornelia Maria Catuna, Viorela Chiliment, Fivi Florica Coman, Olga Dragomir, Carmen Mihaela Ene, Corneliu Alexandru Enea, Petra Lungu, Crasomila Eugenia Micu, Adrian Vasile Marcu, Vica Predoi, Tudora Paris, Mihaela Genoveva Sincu, Elena Mihaela Alexandru, Catalin Marian Bercea, Antonina Argentina Boldea, Dumitru Bughiu, Liea Burda, Constanta Croitoru, Eugen Petre Curtasu, Alina Yolanda Gradinaru, Grigore Gavrilovici, Georgeta Grasu, Radu Dumitru Ivanisin, Florica Mustatea, Claudia Elena Necsulescu, Maria Nicolescu, Clara Onea, Ecaterina Stefanoiu, Rodica Vlaicu, Irina Zamfirescu, Stancu Mavrodineanu, Florica Stoian, Liliana Ionescu, Ioana Mariuta, Mihail Valentin Patulea si Maria Caracota.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 7 martie 2000 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la data de 14 martie 2000 si apoi la data de 21 martie 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 27 septembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 3.014/1999, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si fuziunea prin absorbtie a acestei banci cu Banca Comerciala Romana - S.A., modificata si completata, exceptie ridicata de un grup de salariati ai Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A.
    Obiectul cauzei il constituie actiunea in anulare a prevederilor cuprinse in art. 1 al Capitolului X din proiectul de fuziune prin absorbtie a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. cu Banca Comerciala Romana - S.A., aprobat prin art. 1 al Hotararii adunarii generale extraordinare a actionarilor Bancorex - S.A. nr. 60 din 24 august 1999, hotarare publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, nr. 2.401 din 26 august 1999. Potrivit acestor prevederi Banca Comerciala Romana - S.A. urma sa preia un numar limitat de 500 de salariati ai Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A., considerati ca fiind transferati in interesul serviciului, urmand ca restul de salariati sa fie disponibilizati in conditiile art. 21 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia sociala a persoanelor ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective. Prin aceleasi prevederi s-a limitat dreptul Bancii Comerciale Romane - S.A. de a selecta, in vederea preluarii acestora, "persoanele care, in perioada 1990 - 1999, au detinut functii de presedinte, vicepresedinte, director general, director, sef serviciu, sef birou sau functii administrative asimilate acestora in structurile Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A.", din centrala sau din unitatile sale teritoriale.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca prin Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 s-a stabilit cadrul juridic pentru finalizarea procesului de restructurare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A., ce urma sa se incheie prin fuziunea acesteia cu Banca Comerciala Romana - S.A. Prin modificarea si completarea ordonantei amintite de catre Ordonanta Guvernului nr. 63/1999, la art. 5 alin. (1) s-a introdus o noua litera, si anume litera e), ale carei dispozitii prevad ca urmeaza sa fie preluat de banca absorbanta un numar de 500 de persoane, dintre care sunt excluse persoanele care au detinut functii de conducere la Banca Romana de Comert Exterior - Bancorex - S.A. Dispozitiile art. 5 lit. e) au fost din nou modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 126/1999, in sensul ca, dintre salariatii care au detinut functii de conducere, urmeaza sa fie preluati un numar de 29, insa autorii exceptiei considera ca si in aceasta situatie persista "problema de fond a neconstitutionalitatii dispozitiilor criticate". Se sustine ca aceste dispozitii incalca principiul egalitatii dintre cetateni, prin discriminarea ce se realizeaza intre salariatii cu functii de conducere si simplii salariati, fiind astfel incalcate dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie. Criteriile nediscriminarii sunt cele prevazute la art. 4 din Constitutie, insa dispozitiile art. 20 din Legea fundamentala "permit extinderea acestora, ajungandu-se practic la interzicerea oricarei discriminari arbitrare a cetatenilor". In sprijinul acestei sustineri se invoca art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si art. 2 alin. 2 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, precum si practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale, care, interpretand prevederile art. 16 din Constitutie, a extins principiile de nediscriminare prin trimiterea la art. 20 din Legea fundamentala, prin care se coreleaza sistemul de drept intern cu documentele internationale la care Romania este parte. Astfel, dispozitiile criticate prevad, pentru una si aceeasi ipoteza a fuziunii prin absorbtie, doua modalitati de rezolvare, si anume: una favorabila, pentru simplii salariati ai bancii absorbite, care pot fi selectati de banca absorbanta, iar cealalta defavorabila, care exclude posibilitatea salariatilor cu functii de conducere de a fi angajati la aceeasi banca prin preluare. Caracterul discriminatoriu al acestor dispozitii este cu atat mai evident cu cat ele prescriu un tratament diferit chiar si fata de salariatii care au detinut functii de conducere. Dispozitiile de preluare a celor 29 de persoane nu au ca suport selectarea pe baza unor criterii obiective si vizibile. Asupra tratamentului identic ce trebuie sa se aplice atat salariatilor simpli, cat si celor cu functii de conducere, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 59/1994 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul muncii. "In mod indirect s-ar putea vorbi de o culpabilizare a persoanelor cu functii de conducere, de o sanctionare a acestora [...], in conditiile in care vinovatia lor nu a fost dovedita nici pe cale judecatoreasca si nici, cel putin, prin acte intocmite de organele competente (Curtea de Conturi, Banca Nationala a Romaniei etc.)." In acest mod au fost "stigmatizate persoanele facand parte din aceasta categorie", care "cu greu isi mai pot gasi astazi un loc de munca".
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia comerciala, exprimandu-si opinia, apreciaza ca prevederile criticate "contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) cu raportare la art. 4 si 20 din Constitutia Romaniei, care statueaza egalitatea cetatenilor in fata legii si autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari". Totodata se subliniaza ca dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor, inclusiv dreptul la munca, urmeaza sa fie interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si cu pactele si tratatele la care Romania este parte.
    In conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia este neintemeiata. Argumentand acest punct de vedere, Guvernul Romaniei, dupa ce reproduce prevederile art. 4 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) si ale art. 20 alin. (1) din Constitutie, conchide: "Din coroborarea acestor texte rezulta ca sunt interzise atat de pactele si tratatele la care Romania este parte, cat si de Constitutie, discriminarile intemeiate pe criteriile enumerate la art. 4 alin. (2), sus-citate." Or, subliniaza Guvernul, masura prevazuta de art. 5 lit. e) din Ordonanta nr. 39/1999 care face obiectul exceptiei, "nu se intemeiaza pe vreunul dintre criteriile enumerate mai sus, ci este urmarea activitatii acelor persoane".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 5 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si fuziunea prin absorbtie a acestei banci cu Banca Comerciala Romana - S.A. (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 363 din 30 iulie 1999), modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 63/1999 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 402 din 24 august 1999) si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 126/1999 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 10 septembrie 1999), dispozitii care au urmatorul cuprins: "Banca Comerciala Romana - S.A. va prelua din cadrul personalului Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. un numar de cel mult 500 de salariati, pe care ii va incadra in structurile sale din centrala si din unitatile teritoriale si care vor fi considerati transferati in interesul serviciului, urmand ca, pana la data fuziunii, Banca Romana de Comert Exterior - Bancorex - S.A. sa disponibilizeze restul de personal in conditiile art. 21 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/1999; nu vor fi preluate persoanele care, in perioada 1990 - 1999, au detinut functii de presedinte, vicepresedinte, director general, director, sef serviciu, sef birou sau functii asimilate acestora in structurile Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. din centrala si din unitatile sale teritoriale, cu exceptia persoanelor prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta ordonanta; functiile si drepturile salariale ale personalului preluat vor fi stabilite de Banca Comerciala Romana - S.A., potrivit necesitatilor si reglementarilor sale."
    Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale dispozitiile criticate au fost din nou modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 49 din 31 ianuarie 2000, dupa cum urmeaza: "La litera e) a articolului 5 si in anexa care face parte integranta din ordonanta se inlocuieste cuvantul <<anexa>> cu cuvintele <<anexa nr. 1>>." Aceasta modificare nu afecteaza insa solutia juridica initiala.
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca principiul egalitatii intre cetateni, consacrat la art. 16 alin. (1) din Constitutie, prin discriminarea intre simplii salariati si cei cu functii de conducere. Principiile nediscriminarii sunt cele cuprinse la art. 4 alin. (2) din Constitutie, insa acestea pot fi extinse potrivit prevederilor art. 20 din Constitutie, care permit corelarea dispozitiilor constitutionale cu tratatele si cu pactele internationale la care Romania este parte. Aceste principii sunt extinse prin art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212/1974, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, si prin art. 2 alin. 2 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat de Romania prin acelasi decret si publicat in Buletinul Oficial cu acelasi numar si din aceeasi data.
    Dispozitiile cuprinse in actele juridice internationale invocate in sustinerea exceptiei au urmatorul cuprins:
    - art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului: "Toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul fara deosebire la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar incalca prezenta declaratie si impotriva oricarei provocari la o astfel de discriminare";
    - art. 2 alin. 2 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si politice: "Statele parti la prezentul pact se angajeaza sa garanteze ca drepturile enuntate in el vor fi exercitate fara nici o discriminare intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alta imprejurare";
    - art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice: "Toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. In aceasta privinta legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala si eficace contra oricarei discriminari, in special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare".
    Prin dispozitiile legale criticate se reglementeaza preluarea de catre Banca Comerciala Romana - S.A. a unui numar de 500 de salariati din cadrul Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A., preluare de la care sunt excluse persoanele care au detinut functii de conducere, cu exceptia a 29 de persoane nominalizate in anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 126/1999.
    1. Examinand exceptia, Curtea Constitutionala constata ca prin ordonanta supusa controlului de constitutionalitate se aplica un tratament juridic diferit unor cetateni aflati in situatii identice. Or, instituirea unui tratament juridic diferit ar fi justificata numai daca acesta s-ar aplica unor categorii deosebite de situatii sau de cetateni. Asa fiind, rezulta ca au fost incalcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, care consacra principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, realizandu-se o dubla discriminare, in primul rand intre simplii salariati si cei care au detinut functii de conducere si, in al doilea rand, inauntrul categoriei salariatilor cu functii de conducere, fara sa existe insa o justificare obiectiva si rezonabila.
    Sub acest aspect Curtea Constitutionala, avand in vedere dispozitiile constitutionale ale art. 11 si 20, referitoare la raportul dintre reglementarile interne si cele internationale, retine ca principiul egalitatii in drepturi este consacrat nu numai in actele internationale la care face referire autorul exceptiei (Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si politice si Pactul international cu privire la drepturile civile si politice), ci si in Carta sociala europeana revizuita, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996 si ratificata de Romania prin Legea nr. 74 din 3 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999. Astfel, aceasta carta care, prin art. I reglementeaza "Dreptul la munca", prevede, de asemenea, la art. E, situat in Partea a V-a si denumit "Nediscriminarea", ca "Respectarea drepturilor recunoscute in prezenta carta trebuie asigurata fara deosebire de rasa, sex, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, sanatate, apartenenta la o minoritate nationala, nastere sau orice alta situatie". Iar anexa la Carta sociala europeana revizuita, anexa intitulata "Campul de aplicare a Cartei sociale europene revizuite in privinta persoanelor protejate", prevede: "O diferenta de tratament pe un motiv obiectiv si rezonabil nu este considerata discriminatorie."
    2. Curtea Constitutionala constata, de asemenea, ca reglementarea cuprinsa in dispozitiile care fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate are semnificatia unei sanctiuni colective ce a fost aplicata pe baza unei prezumtii de vinovatie instituite printr-o norma legala imperativa, fara ca, in prealabil, sa se fi stabilit, potrivit legii, culpa celor exclusi de la preluare de catre Banca Comerciala Romana - S.A.
    Fiind aplicata printr-o ordonanta a Guvernului, act de drept public, aceasta sanctiune aduce atingere dreptului la propria imagine al celor vizati si a caror cariera profesionala ar putea fi, astfel, influentata negativ. Se constata, de aceea, ca dispozitia normativa examinata contravine si dispozitiilor art. 30 alin. (6) din Constitutie, care consacra dreptul la propria imagine: "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine."
    In conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, Romania este stat de drept in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenesti, libera dezvoltare a personalitatii umane reprezinta valori supreme si sunt garantate.
    Asa fiind, desi alin. (6) al art. 30 din Constitutie are in vedere limitele exercitarii libertatii de exprimare - aceasta neputand sa prejudicieze, printre alte valori supreme ale statului de drept, dreptul persoanei la propria sa imagine -, textul constitutional mentionat are, coroborat cu alte prevederi constitutionale, efectul de a consacra acest drept nu numai in domeniul libertatii de exprimare pe calea mijloacelor de comunicare in public [art. 30 alin. (1) din Constitutie], ci si efectul consacrarii unui drept constitutional cu o identitate de sine statatoare si deci cu aplicabilitate intr-un domeniu mai extins.
    De altfel, Curtea constata ca aceasta concluzie corespunde pe deplin consacrarii, pe calea actelor de drept international la care Romania a aderat, a dreptului persoanei de a beneficia de protectie impotriva atingerilor ce pot fi aduse vietii intime, familiale si private, demnitatii si onoarei sale. Astfel, potrivit art. 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, "Nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara, in familia sa, in domiciliul sau ori in corespondenta, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri". In acelasi mod sunt consacrate aceste drepturi si prin art. 17 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.
    Rezulta ca prin art. 5 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 se aduce atingere si dispozitiilor constitutionale care ocrotesc demnitatea, onoarea si dreptul la propria imagine ale fiecarei persoane, valori aparate, deopotriva, si prin actele internationale mentionate.
    3. Curtea mai retine ca acelasi text normativ incalca dispozitii fundamentale care reglementeaza dreptul la munca, si anume, pe de o parte, pe cele ale art. 38 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere" si, pe de alta parte, pe cele ale art. 6 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, text care are urmatorul cuprins: "Statele parti la prezentul Pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care il are orice persoana de a obtine posibilitatea sa-si castige existenta printr-o munca liber aleasa sau acceptata si vor lua masuri potrivite pentru garantarea acestui drept."
    Intr-adevar, Curtea constata ca dispozitiile art. 5 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 39/1999, modificata si completata, avand semnificatia unei sanctiuni, sunt de natura sa diminueze nejustificat sansele de incadrare in munca, potrivit calificarii, a persoanelor avute in vedere, ceea ce echivaleaza cu restrangerea exercitiului dreptului la munca. Sub acest aspect, este adevarat ca legiuitorul constituant a stabilit, prin dispozitiile art. 49 alin. (1) din Constitutie, conditiile in care se pot aduce restrangeri ale exercitiului drepturilor sau libertatilor fundamentale, dispozitii care au urmatorul continut: "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav." Dar, in lumina acestor prevederi, Curtea observa ca excluderea persoanelor care au detinut functii de conducere de la posibilitatea de a fi preluate de banca absorbanta nu este justificata de o restrangere a exercitiului dreptului la munca, care sa fi fost realizata cu respectarea art. 49 din Constitutie, deoarece aceasta masura nu se impune pentru apararea vreuneia dintre valorile sociale prevazute de articolul mentionat. Rezulta deci ca dispozitia examinata reprezinta o ingerinta a autoritatii publice in exercitiul dreptului la munca, iar aceasta ingerinta nu are legitimare constitutionala.
    De altfel, cu privire la ingerinta statului in exercitarea unor drepturi si libertati, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in mod constant, in sensul ca aceasta trebuie sa fie prevazuta de lege si sa reprezinte o masura necesara intr-o societate democratica (de exemplu, prin hotararile pronuntate in cazurile: "Kokkinakis contra Greciei", 1993, Handyside contra Regatului Unit", 1976, "Sunday Times contra Regatului Unit", 1979). Asa fiind, Curtea Constitutionala observa ca, in speta, inlaturarea individuala si nejustificata, printr-un act normativ cu putere de lege, de la beneficiul selectarii in vederea preluarii angajatilor unitatii absorbite de catre unitatea absorbanta nu reprezinta o astfel de masura.

    Avand in vedere ansamblul acestor considerente, Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile legale criticate contravin atat prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 38 alin. (2) din Constitutie, cat si actelor juridice internationale mentionate, ceea ce impune admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Fata de cele expuse, in temeiul art. 16 alin. (1), al art. 38 alin. (2), al art. 49 si al art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 1 alin. (1), al art. 2, 3, 12, art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata in Dosarul nr. 3.014/1999 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia comerciala, exceptie ridicata de Giurgiu Teodor, Ofelia Carmen Alexandru, Viorica Ionica Carciga, Cornelia Maria Catuna, Viorela Chiliment, Fivi Florica Coman, Olga Dragomir, Carmen Mihaela Ene, Corneliu Alexandru Enea, Petra Lungu, Crasomila Eugenia Micu, Adrian Vasile Marcu, Vica Predoi, Tudora Paris, Mihaela Genoveva Sincu, Elena Mihaela Alexandru, Catalin Marian Bercea, Antonina Argentina Boldea, Dumitru Bughiu, Liea Burda, Constanta Croitoru, Eugen Petre Curtasu, Alina Yolanda Gradinaru, Grigore Gavrilovici, Georgeta Grasu, Radu Dumitru Ivanisin, Florica Mustatea, Claudia Elena Necsulescu, Maria Nicolescu, Clara Onea, Ecaterina Stefanoiu, Rodica Vlaicu, Irina Zamfirescu, Stancu Mavrodineanu, Florica Stoian, Liliana Ionescu, Ioana Mariuta, Mihail Valentin Patulea si Maria Caracota.
    Constata ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 5 lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si fuziunea prin absorbtie a acestei banci cu Banca Comerciala Romana - S.A., modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 63/1999, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 126/1999 si prin Ordonanta Guvernului nr. 61/2000.
    Definitiva si obligatorie.
    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 martie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu