Decizia Nr.540 din 28.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cibo Trans“ - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 13.424/182/2009 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 13.424/182/2009, Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Cibo Trans“ - S.R.L. din Constanţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie răspunderea contravenţională a unei persoane juridice pentru contravenţiile comise de salariaţii acesteia, fără a se putea reţine vinovăţia persoanei juridice în săvârşirea faptei contravenţionale. Mai mult, arată că, „deşi în mod evident prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 vine şi atestă aceea că faptelor contravenţionale prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001“. Totodată, potrivit art. 8 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, răspunderea nu poate fi atrasă decât pentru acele fapte ce pot fi imputate în mod direct întreprinderii de transport sau reprezentanţilor legali ai acestora.De asemenea, consideră că dispoziţiile de lege criticate încalcă şi prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie, având în vedere similitudinea dintre răspunderea penală şi cea contravenţională. Astfel, pe de-o parte, singurul element ce le diferenţiază este nivelul de pericol social al faptei, în cazul ultimei dintre cele două răspunderi acesta fiind mai redus, iar, pe de altă parte, finalitatea intrării în conflict cu legea, şi anume pedeapsa, care în cazul contravenţiei este în mod evident la un nivel mai redus. Or, având în vedere că orice pedeapsă, indiferent de natura sa, nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii la actul normativ ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, şi anume Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, rezultă că prevederea unei fapte contravenţionale într-un act normativ se poate face numai cu stricta respectare a normelor generale prevăzute de această ordonanţă.Totodată, arată că, prin consecinţele sale, reglementarea atacată aduce atingere desfăşurării activităţii normale a persoanei juridice şi patrimoniului acesteia, contravenind astfel dispoziţiilor art. 45 din Constituţie.Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.335/2009 şi nr. 683/2007.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, dispoziţii modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 21/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 31 august 2009.Dispoziţiile de lege criticate aveau la data sesizării Curţii Constituţionale următorul conţinut:– Art. 9 alin. (1): „Contravenţiile prevăzute la art. 8 se sancţionează după cum urmează:a)cele de la alin. (1) pct. 12, 14, 17, 21, 33 şi 34, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;b)cele de la alin. (1) pct. 15, 16 şi 36, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier sau conducătorului auto, după caz;c)cele de la alin. (1) pct. 1-10, cu amendă de la 6.000 lei la 10.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;d)cele de la alin. (1) pct. 11, 30, 31, 32 şi 37, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;e)cele de la alin. (1) pct. 18-20, 22-29 şi 38, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă conducătorului auto;f)cea de la alin. (1) pct. 13, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, aplicabilă atelierului autorizat sau operatorului economic care a montat sau a calibrat incorect tahograful;g)cea de la alin. (1) pct. 35, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, aplicabilă operatorului economic sau conducătorului auto care a montat dispozitivele ilegale;h)cele de la alin. (2) pct. 1-10, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;i)cele de la alin. (2) pct. 11 şi 16, cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;j)cele de la alin. (2) pct. 12-15 şi 17, cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, aplicabilă conducătorului auto;k)cele de la alin. (3) pct. 1-10, cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;l)cele de la alin. (3) pct. 11 şi 12, cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;m)cele de la alin. (3) pct. 13-19, cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei, aplicabilă conducătorului auto.“Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. I pct. 6 din Legea nr. 52/2010 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 25 martie 2010, dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 au fost modificate, având în prezent următorul cuprins: – Art. 9 alin. (1): „Contravenţiile prevăzute la art. 8 se sancţionează după cum urmează: a)cu amendă de la 8.000 lei la 16.000 lei - faptele prevăzute la alin. (1) pct. 12, 14, 17, 21, 27, 33 şi 34, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;b)cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei - fapta prevăzută la alin. (1) pct. 13, aplicabilă atelierului care a montat, reparat şi calibrat incorect tahograful, şi fapta prevăzută la alin. (1) pct. 35, aplicabilă operatorului economic sau conducătorului auto care a montat dispozitive ilegale;c)cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei - faptele prevăzute la alin. (1) pct. 15-16, 18-20, 22-26, 28-30, 36 şi 38, aplicabilă conducătorului auto, şi faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1-11, 31 şi 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;d)cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei - faptele prevăzute la alin. (2) pct. 1-11 şi 16, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, şi faptele prevăzute la alin. (2) pct. 12-15 şi 17, aplicabilă conducătorului auto;e)cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei - faptele prevăzute la alin. (3) pct. 1-12, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, şi faptele prevăzute la alin. (3) pct. 13-19, aplicabilă conducătorului auto.“ Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, instanţa de contencios constituţional a statuat că, în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării. În cazul de faţă, Curtea observă că prin modificarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 adusă de Legea nr. 52/2010 a fost preluată soluţia legislativă criticată. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (12) potrivit cărora „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii“ şi celor ale art. 45 privind libertatea economică. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege ce formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 52/2010, prin Decizia nr. 1.335 din 22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 15 decembrie 2009. Cu acel prilej, Curtea a statuat - cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 23 alin. (12) din Constituţie - că această critică este neîntemeiată, deoarece textul Legii fundamentale instituie principiul legalităţii pedepsei, făcând referire în principal la sancţiunile penale, iar în ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale, cu referire la răspunderea contravenţională, sunt aplicabile garanţiile procesual civile, iar nu cele penale, aspect ce rezultă din prevederile art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, conform cărora dispoziţiile acestei ordonanţe se completează cu cele ale Codului de procedură civilă. Totodată, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constituţie, potrivit cărora accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Întreprinderea sau operatorul de transport rutier în activitatea căreia/căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertăţii economice, câtă vreme aceasta/acesta nu a respectat prevederile legale. Prin Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Curtea a reţinut că „obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârşită de către conducătorul auto [...] este o soluţie legislativă justificată prin raportul de prepuşenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducătorul auto, angajat al acesteia/acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligaţia de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului şi a documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului“. Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cibo Trans“ - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 13.424/182/2009 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean