Decizia Nr.558 din 24.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului. Excepţia face obiectul Dosarului nr. 962D/2012.La apelul nominal răspunde domnul Gheorghe Iancu, Avocatul Poporului.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul Avocatului Poporului. Acesta solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate arătând că se pune problema definirii autonomiei locale. Noţiunea „autonomie locală“ prezintă 3 aspecte, cel financiar, cel organizatoric şi cel regulamentar, iar în cauza de faţă se pune problema sub aspectul autonomiei financiare. Unele referiri la autonomia locală se regăsesc în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, iar autonomia locală financiară presupune gestionarea resurselor prin constituirea şi planificarea de venituri. În temeiul autonomiei locale financiare numai autorităţile administrativ-teritoriale pot rectifica bugetul local. Scopul Hotărârii Guvernului nr. 255/2012 privind alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale este acela de a acoperi plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile. Retragerea unor asemenea sume reprezintă o încălcare a dreptului la un nivel de trai decent al cetăţenilor ce locuiesc pe teritoriul respectivelor unităţi administrativ-teritoriale. De asemenea, criteriul folosit pentru restituirea sumelor alocate, acela al neutilizării acestora, este neconstituţional.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. În esenţă, se arată că dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice contravin prevederilor art. 120 din Constituţie referitoare la principiile de bază ale autonomiei locale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Cu Adresa nr. 5.264 din 15 mai 2012, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, al art. 13 lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului şi al art. 11 alin. (1) lit. A.d) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 3.467 din 16 mai 2012 şi constituie obiectul Dosarului nr. 962D/2012.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Avocatul Poporului arată, în esenţă, că potrivit prevederilor art. 138 alin. (1) din Constituţie bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor. Potrivit prevederilor art. 138 alin. (4) din Constituţie bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.Potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001 bugetele locale sunt aprobate de consiliile locale sau judeţene, după caz. Ca urmare, şi rectificările bugetare se aprobă tot de aceleaşi autorităţi ale administraţiei publice locale. În lipsa unor asemenea aprobări, nu există un buget local, nu se pot deschide finanţările, iar bugetul local nu ar putea să fie executat.Constituirea veniturilor la bugetele locale se realizează inclusiv prin defalcări de la Guvern. Astfel, pe baza Hotărârii Guvernului nr. 255/2012 au fost defalcate din taxa pe valoarea adăugată sumele necesare pentru echilibrarea bugetelor locale ale unor autorităţi ale administraţiei publice locale. Din momentul în care sumele defalcate au intrat ca venituri în bugetele locale rectificate, aceste sume nu mai pot fi retrase, decât ca urmare a încălcării prevederilor art. 120 alin. (1) din Constituţie referitoare la autonomia locală financiară. O asemenea încălcare ar avea consecinţe negative asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor care formează colectivitatea locală din raza de activitate a autorităţilor administraţiei publice locale în cauză. Criteriul de restituire, acela al neutilizării sumelor, este neconstituţional, întrucât este indiferent dacă sumele în cauză au fost sau nu cheltuite, dacă ele au fost anterior cuprinse, prin rectificare, în bugetele locale. Pe cale de consecinţă, restituirea se poate face doar dacă nu s-a realizat o rectificare bugetară locală, în timp ce, în situaţia în care o asemenea rectificare a avut loc, o astfel de operaţiune nu mai este posibilă decât în anumite situaţii între care nu se poate afla neutilizarea sumelor defalcate sau restituirea pe baza unei ordonanţe de urgenţă.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele Senatului arată că dispoziţiile de lege criticate prin raportare la conţinutul art. 120 alin. (1) din Constituţie încalcă şi prevederile constituţionale ale art. 138. Astfel, potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor. Potrivit prevederilor alin. (4) al art. 138 din Legea fundamentală, bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii. Or, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001, bugetele locale sunt aprobate de consiliile locale sau judeţene, după caz. Ca urmare, şi rectificările bugetare se aprobă tot de aceleaşi autorităţi ale administraţiei publice locale. În lipsa unor asemenea aprobări nu există un buget local, nu se pot deschide finanţările, iar bugetul local nu ar putea fi executat. Dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi din punct de vedere al criteriului utilizat pentru restituirea sumelor respective, întrucât restituirea depinde de rectificarea bugetară făcută şi nu de utilizarea sau nu a sumelor în cauză. Astfel, restituirea dispusă de ordonanţa de urgenţă este neconformă cu prevederile art. 120 alin. (1) din Constituţie şi, pe cale de consecinţă, încalcă drepturile şi libertăţile cetăţenilor care formează colectivitatea locală în cauză, în principal dreptul fundamental la un nivel de trai decent prevăzut de art. 47 din Legea fundamentală. Faţă de aceste argumente, se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice.Preşedintele Camerei Deputaţilor a trimis punctul său de vedere cu Adresa nr. 51/2078 din 21 mai 2012. Acesta este identic cu motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale nu a fost făcută cu respectarea strictă a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, care prevăd următoarele: „(2) Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar.
(3) Alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, pentru bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, după caz.“Astfel, în textul Hotărârii Guvernului nr. 255/2012 se prevede faptul că se alocă sume „pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile“, iar aceste tipuri de cheltuieli nu sunt de natura celor urgente sau neprevăzute. Mai mult, în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 se precizează că „prevederile Hotărârii Guvernului nr. 255/2012 nu pot fi aplicate, deoarece unele unităţi administrativ-teritoriale nu înregistrează arierate şi nu au în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanţare.“ În aceste condiţii, alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului unor unităţi administrativ-teritoriale care nu erau în situaţia de a face plăţi cu destinaţia prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 a reprezentat un tratament discriminatoriu faţă de alte unităţi administrativ-teritoriale care erau în situaţia de a face astfel de plăţi. Textul de lege criticat prevede faptul că se restituie doar sumele rămase neutilizate. În atare situaţie, afirmaţia conform căreia ar avea loc o încălcare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor care formează colectivitatea locală din raza de activitate a autorităţilor administraţiei publice locale în cauză este nefondată, întrucât restituirea se face din sumele alocate de la Fondul de rezervă bugetară şi nu din fondurile constituite din sumele încasate cu titlu de taxe şi impozite. În consecinţă, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. CURTEA, examinând excepţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere şi al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29 şi 32 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 8 mai 2012. Textul criticat are următorul cuprins: „Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităţilor administrativ-teritoriale în anul 2012 prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate.“ În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul invocă prevederile constituţionale ale art. 47 referitor la nivelul de trai şi art. 120 referitor la principiile de bază ale administraţiei publice locale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele: Veniturile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale se constituie, potrivit art. 5 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, în principal, din venituri proprii (impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit) şi din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, astfel cum acestea au fost prevăzute prin legea bugetului anual. Potrivit art. 6 lit. b) şi art. 33 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, pentru susţinerea şi finanţarea cheltuielilor publice survenite ca urmare a descentralizării unor competenţe, precum şi a altor cheltuieli publice noi, pot fi alocate bugetelor locale, tot prin intermediul legilor bugetare anuale, cote şi sume defalcate cu destinaţie specială şi, respectiv, pentru echilibrarea bugetelor locale alocate unităţilor administrativ-teritoriale. În ceea ce priveşte Fondul de rezervă bugetară, modul de constituire, alocare şi utilizare al acestui fond este reglementat de Legea finanţelor publice nr. 500/2002, care la art. 30 stipulează:
(1) În bugetul de stat se includ Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului.
(2) Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar.
(3) Alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, pentru bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, după caz. Conform prevederilor art. 54 alin. (3) din Legea finanţelor publice nr. 500/2002, Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se majorează/alimentează pe parcursul unui an bugetar cu creditele bugetare anulate la propunerea ordonatorilor principali de credite finanţaţi din bugetul de stat, ca urmare a amânării sau desfiinţării unor sarcini pentru care au fost prevăzute sume prin legea bugetară anuală şi prin rectificările bugetare care au loc pe parcursul unui an. Din analiza dispoziţiilor referitoare la Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, Curtea constată că alocarea de sume din acest fond pentru bugetele locale se poate realiza numai pentru acoperirea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute pe parcursul unui exerciţiu bugetar şi pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, după caz. Totodată, Curtea reţine că prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2012 pentru stabilirea unor măsuri financiare se prevede că, prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului pot fi alocate sume, prin hotărâri ale Guvernului, şi pentru plata arieratelor, dar numai până la sfârşitul anului 2012. Prin urmare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2012 nu modifică prevederile art. 30 alin. (2) din Legea finanţelor publice nr. 500/2002, ci numai derogă de la aceste prevederi, pentru exerciţiul bugetar aferent anului 2012. În continuare, Curtea constată că prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 au fost suplimentate sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012 pentru a fi alocate bugetelor locale ale unor unităţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile. Având în vedere obiectivul final prevăzut în Hotărârea Guvernului nr. 255/2012, acela al plăţii unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, precum şi cofinanţării unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile, Curtea reţine că acestea se încadrează în categoria cheltuielilor pentru care Guvernul poate dispune alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetară unor unităţi administrativ-teritoriale. În continuare, Curtea constată că potrivit art. 82 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, bugetele locale se majorează, respectiv se diminuează, prin dispoziţie a autorităţii executive, potrivit legii, cu sumele alocate prin hotărâre a Guvernului, din Fondul de rezervă bugetară şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, urmând ca, la prima şedinţă a autorităţii deliberative în cauză, să se valideze modificările respective. Deşi în cuprinsul legii finanţelor publice locale nu există reglementată modalitatea retragerii de către Guvern a sumelor alocate bugetelor locale din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, din economia dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 500/2002 rezultă că din acest fond se pot repartiza unor ordonatori principali de credite ai bugetelor locale pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar (chiar şi pentru plata unor arierate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2012). În lipsa unor asemenea situaţii, chiar dacă prin hotărâri ale Guvernului sunt alocate astfel de sume unor ordonatori principali de credite ai bugetelor locale, Guvernul, în urma unei analize obiective, este îndreptăţit să retragă sumele alocate iniţial, altfel ar fi deturnat însuşi scopul acordării acestora. Astfel, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte sumele din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, acesta poate interveni prin acte normative atât în sensul majorării, cât şi în sensul diminuării bugetelor locale fără a exista o condiţie referitoare la momentul intervenţiei acestuia. Prin urmare, nu se poate reţine critica potrivit căreia obligaţia reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 de restituire a unor sume alocate din Fondul de rezervă al Guvernului, chiar dacă nu există o rectificare bugetară făcută de unitatea administrativ-teritorială, ar încălca principiul autonomiei locale. Rectificarea bugetară va fi determinată de apariţia actului normativ referitor la restituirea sumelor şi se va realiza prin dispoziţie a autorităţii executive (primarul), potrivit legii, urmând ca la prima şedinţă a autorităţii deliberative (consiliul local/judeţean) să se valideze modificările respective. În ceea ce priveşte obligaţia restituirii unor sume acordate prin acte normative bugetelor locale, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.401 din 20 octombrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 30 ianuarie 2012, a statuat că întrebuinţarea acestor resurse financiare se face cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, care stabilesc regimul juridic al cheltuielilor bugetare, precum şi cu respectarea principiilor prevăzute pentru execuţia bugetară. Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată (la care face referire Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 223/2008) au fost acordate prin hotărâri ale Guvernului, care, de la caz la caz, a constatat necesitatea alocării unor fonduri suplimentare la dispoziţia bugetelor locale, iar necheltuirea acestor fonduri până la încheierea exerciţiului bugetar nu dă dreptul autorităţilor locale să le utilizeze şi în exerciţiul bugetar viitor; având în vedere că până la sfârşitul exerciţiului bugetar aceste fonduri excepţionale nu au putut fi cheltuite ele sunt de drept anulate şi se întorc la bugetul din care au provenit. În cazul de faţă, însă, Curtea a avut de analizat dacă dispoziţiile de lege criticate se referă strict la restituirea sumelor neutilizate de autorităţile administrativ-teritoriale care, la momentul alocării sumelor prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012, nu înregistrau arierate sau nu aveau în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanţare, cum de altfel se precizează şi în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012. Ţinând seama, însă, de punctul de vedere al Guvernului, sub semnătura primului-ministru, precum şi de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012, Curtea reţine că dispoziţiile criticate se referă strict la sumele neutilizate, şi pentru alocarea cărora unităţile administrativ-teritoriale nu au făcut dovada înregistrării de arierate sau derulării de proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanţare. Având în vedere cele expuse, precum şi precizarea clară din punctul de vedere al Guvernului precum că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 nu se referă la sumele cheltuite (recunoscând implicit că utilizarea acestora s-a făcut în mod legal), Curtea reţine că restituirea sumelor neutilizate de către autorităţile administrativ-teritoriale care nu înregistrau arierate sau nu aveau în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanţare este constituţională. În ceea ce priveşte invocarea principiului autonomiei locale, Curtea constată că prin Decizia nr. 573 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010, a statuat că aceasta constă în dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii. Principiul autonomiei locale nu presupune totala independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. Referitor la principiului autonomiei locale financiare, Curtea constată că acest principiu este dezvoltat de art. 16 din Legea nr. 273/2006. Astfel, unităţile administrativ-teritoriale sunt îndreptăţite să îşi constituie şi să utilizeze, în condiţiile legii, resurse financiare suficiente în raport cu toate nevoile colectivităţilor locale; în scopul mai sus arătat, autorităţile administraţiei publice locale au competenţa stabilirii nivelurilor impozitelor şi taxelor locale, în anumite limite stabilite de lege. Principiul autonomiei locale financiare presupune libertatea unităţilor administrativ-teritoriale de a-şi efectua cheltuielile prevăzute în limita veniturilor aprobate prin bugetul local. Eventualele situaţii urgente, apărute pe parcursul exerciţiului bugetar, pot fi rezolvate, în concret, prin acordarea de către Guvern a unor sume suplimentare din Fondul de rezervă aflat la dispoziţia sa (cum, de altfel, s-a şi realizat în cazul Hotărârii Guvernului nr. 255/2012), însă alocarea şi cheltuirea acestor sume trebuie să fie făcute numai dacă există o justificare obiectivă şi reală care să stea la baza acestora. În esenţă, Fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului trebuie să constituie o rezervă reală, folosită exclusiv în cazul perioadelor dificile, doar în ultimă instanţă şi numai în condiţiile în care au fost epuizate toate celelalte căi de finanţare ale unui/unei obiectiv/acţiuni. Caracteristica urgenţei însoţeşte alocarea acestor sume din momentul constatării stării de necesitate cu privire la unele cheltuieli apărute în timpul exerciţiului bugetar până în momentul efectuării plăţilor pentru care acestea au fost solicitate. Astfel, inexistenţa unei situaţii care să se circumscrie stării de urgenţă care să fi stat la baza alocării sumelor din Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului constituie premisa unei eventuale deturnării a scopului pentru care aceste sume au fost alocate, prin posibila direcţionare a lor spre alte destinaţii. Dacă prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 au fost alocate astfel de sume fără a exista o justificare reală, Guvernul este îndreptăţit să dispună restituirea acestora fără a mai aştepta închiderea exerciţiului bugetar, întrucât, pe de o parte, sursa din care au fost alocate aceste sume o reprezintă Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului, ce reprezintă o finanţare extraordinară, iar, pe de altă parte, Guvernul are obligaţia de a adopta măsuri care să prevină folosirea acestor sume în alte scopuri decât cele stabilite. Aceste două elemente justifică urgenţa adoptării măsurii restituirii prevăzute de dispoziţiile actului normativ criticate. Prin urmare, Curtea constată nejustificată susţinerea Avocatului Poporului, potrivit căreia dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 prin care se dispune restituirea sumelor acordate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 şi necheltuite ar încălca prevederile art. 120 din Constituţie în cazul restituirii sumelor neutilizate şi care nici nu au o justificare reală. De aceea, Guvernul prin autoritatea specială în materie trebuie să analizeze în concret, pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor sume, dacă această alocare se justifică, şi numai în măsura în care această justificare lipseşte sau nu este reală, Guvernul poate dispune restituirea acestor sume. Astfel, Curtea constată că în măsura în care dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012, Guvernul este îndreptăţit să dispună restituirea acestora. Curtea constată că, dacă restituirea sumelor în cauză s-ar aplica inclusiv unităţilor administrativ-teritoriale care nu au utilizat sumele până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012, dar care la acel moment înregistrau arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi aveau în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, s-ar ajunge la aplicarea unui tratament juridic diferit în situaţii similare, împrejurare ce ar genera o inegalitate între unităţile administrativ-teritoriale bazată pe un element aleatoriu, şi anume momentul concret al folosirii resurselor alocate. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 47 referitor la dreptul la un nivel de trai decent, Curtea constată că acestea nu au legătură cu cauza dedusă controlului. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Constată că dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, care au făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012. Definitivă şi general obligatorie. Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 mai 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu