DECIZIE   Nr. 56 din 17 februarie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 384^1 alin. 2, art. 403 alin. 1, art. 449, art. 516 pct. 8, art. 518 - 522 si ale art. 581 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 215 din 11 martie 2004

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Florentina Balta         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 384^1 alin. 2, art. 403 alin. 1, art. 449, art. 516 pct. 8, art. 518 - 522 si ale art. 581 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Vasile si Lucia Salariu in dosarele nr. 1.218/2003 al Tribunalului Iasi si nr. 883/2003 al Judecatoriei Iasi.
    La apelul nominal lipsesc partile, procedura de judecata fiind legal indeplinita.
    Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea Dosarului nr. 579D/2003 la Dosarul nr. 397C/2003, avand in vedere ca obiectul si autorii exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in cele doua dosare sunt identice.
    Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca fiind intrunite conditiile conexarii. In consecinta, in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila si al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior mentionate, pentru o mai buna administrare a justitiei.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate, in acest sens existand o constanta jurisprudenta a Curtii, de exemplu deciziile nr. 6/2003, nr. 107/2003 sau nr. 309/2003. Intrucat nu au aparut elemente noi de natura a justifica schimbarea acestei jurisprudente, se apreciaza ca exceptia este neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 30 iulie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1.218/2003, si prin Incheierea din 15 decembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 883/2003, Tribunalul Iasi si Judecatoria Iasi au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 384^1 alin. 2, art. 403 alin. 1, art. 449, art. 516 pct. 8, art. 518 - 522 si ale art. 581 alin. 1 din Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Vasile si Lucia Salariu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile art. 581 alin. 1, precum si cele ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila nu asigura egalitatea intre parti in fata instantelor, creand o discriminare intre justitiabili, dupa cum acestia sunt creditori sau debitori. Se sustine ca aceste texte de lege contravin si dispozitiilor art. 21 din Constitutie, intrucat dreptul debitorului de a se adresa justitiei este afectat prin instituirea obligatiei de a depune o cautiune o data cu formularea contestatiei la executare silita, obligatie care nu se regaseste si in persoana creditorului.
    De asemenea, se considera ca prevederile art. 449, art. 516 pct. 8, precum si cele ale art. 518 - 522 si art. 384^1 din Codul de procedura civila incalca liberul acces la justitie. Astfel, potrivit art. 516 pct. 8, actul de adjudecare, considerat titlu de proprietate pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu daca imobilul se afla in posesia debitorului. Impotriva acestui act, dispozitiile Codului de procedura civila nu prevad nici o cale de atac, restrangand nejustificat posibilitatea de a solicita desfiintarea vanzarii impotriva tertului adjudecatar doar la cazul de frauda, oricare alte cereri, chiar daca exista temei de nulitate, fiind inadmisibile. Mai mult, textele de lege mentionate sunt considerate a contraveni dispozitiilor constitutionale referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii, precum si celor referitoare la nediscriminare, intrucat, pe de o parte, art. 449 alin. 2 din Codul de procedura civila dispune ca numai atunci cand adjudecatar a fost creditorul vanzarea va putea fi desfiintata, daca exista motive de nulitate, iar pe de alta parte, art. 520 - 522 confera dreptul la o cerere de evictiune, totala sau partiala, privind imobilul adjudecat numai adjudecatarului impotriva debitorului sau creditorului, iar nu si debitorului sau altor participanti la executarea silita.
    Se arata ca prevederile art. 403 alin. 1, art. 449, art. 516 pct. 8, art. 518 - 522 si art. 581 alin. 1 din Codul de procedura civila incalca dispozitiile art. 44 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie, cele ale art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si cele ale art. 1 alin. (1) din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece admit instrainarea unei proprietati printr-un act de executare silita, fara a garanta proprietarului dreptul la actiune in justitie impotriva acestui act. Or, potrivit art. 44 din Constitutie, averea fiecarui cetatean este garantata si nimeni nu poate fi lipsit de ea decat pentru cauze de utilitate publica, in conditiile expres prevazute de lege, fiind exclusa orice dispozitie arbitrara a unei autoritati publice referitoare la proprietatea privata.
    Se mai arata ca, sub aspectul efectelor pe care le produce, actul de adjudecare este un act de autoritate publica, ce trebuie echivalat cu o hotarare judecatoreasca, si, prin urmare, poate fi atacat in justitie, in conditiile prevazute de lege. Insa textele de lege criticate lipsesc debitorul de orice cale de atac impotriva actului de adjudecare, ceea ce contravine prevederilor art. 126 si 129 din Constitutie.
    Autorii exceptiei considera ca sunt incalcate si prevederile art. 6 pct. 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si cele ale art. 14 pct. 1 din Pactul international privind drepturile civile si politice, deoarece textele de lege criticate nu respecta dreptul persoanei la un proces echitabil, care implica egalitatea de arme a partilor, si le impiedica sa promoveze un recurs efectiv impotriva unui act procedural.
    In final, se apreciaza ca dispozitiile criticate contravin si prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, intrucat au fost introduse printr-o ordonanta de urgenta, in situatia in care nu exista un caz exceptional in vederea salvgardarii unui interes public care sa faca necesara modificarea in regim de urgenta a Codului de procedura civila. In motivarea acestei critici se invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 83/1998.
    Tribunalul Iasi si-a exprimat opinia doar cu privire la dispozitiile art. 449, art. 516 pct. 8, art. 520 - 522 si art. 581 alin. 1 din Codul de procedura civila, referindu-se insa si la dispozitii ce nu fac obiectul exceptiei de fata (art. 401 alin. 1 din Codul de procedura civila).
    Referitor la prevederile art. 449 din Codul de procedura civila, se arata ca titlul executoriu poate fi desfiintat daca exista temeiuri de nulitate in situatiile expres prevazute, astfel incat reglementarea criticata nu este de natura sa afecteze accesul liber la justitie.
    In privinta art. 520 - 522, instanta de judecata apreciaza ca aceste dispozitii trebuie corelate cu prevederile art. 402 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila. Asa fiind, se considera ca legiuitorul nu a creat o pozitie privilegiata adjudecatarului in raport cu debitorul sau cu o terta persoana, ci a prevazut, in articole distincte, ipoteze distincte si cai de acces la justitie specifice fiecarei ipoteze, ceea ce nu contravine principiului egalitatii cetatenilor in fata legii.
    In ceea ce priveste art. 516 pct. 8, se considera ca acesta nu contine dispozitii care sa indice calea de atac impotriva actului de adjudecare, nefiind necesara o precizare expresa, deoarece actele de executare sunt supuse contestatiei, potrivit art. 399 din Codul de procedura civila.
    Referitor la prevederile art. 581 alin. 1, instanta considera ca acestea nu incalca dispozitiile constitutionale privind accesul liber la justitie si egalitatea cetatenilor in fata legii.
    In concluzie, instanta de judecata apreciaza exceptia ca fiind nefondata.
    Judecatoria Iasi considera neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
    Guvernul arata ca, referitor la invocarea neconstitutionalitatii art. 403 si 581 din Codul de procedura civila, Curtea s-a mai pronuntat, statuand netemeinicia exceptiilor ridicate, exemplu fiind deciziile nr. 15/2003 si nr. 281/2003, si considera ca nu au intervenit motive noi care sa justifice reconsiderarea solutiei adoptate in precedent.
    Se apreciaza ca textele de lege criticate nu ingradesc principiile constitutionale enuntate, ci, din contra, constituie expresia aplicarii acestora, procedura de judecata a contestatiei la executare si a ordonantei presedintiale intemeindu-se pe dispozitiile art. 125 alin. (3) si art. 128 din Constitutie, potrivit carora legiuitorul este unica autoritate in masura sa reglementeze competenta, procedura, precum si caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti. Normele referitoare la procedura de judecata a contestatiei la executare sunt considerate a fi concepute de legiuitor ca o masura de evitare a abuzului procesual, care insa nu ingradeste exercitarea drepturilor procesuale ale partilor.
    De asemenea, se arata ca in practica judiciara a Curtii Constitutionale s-a decis in mod constant ca accesul la justitie nu presupune in toate cazurile accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege, legiuitorul putand institui reguli deosebite, in considerarea unor situatii diferite. Asa fiind, dispozitiile procedurale in discutie nu creeaza discriminari intre cetateni pe criteriile stabilite de art. 4 alin. (2) din Constitutie si de art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, normele cuprinse in textele de lege criticate fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie. Astfel, nu exista nici o contradictie intre prevederile constitutionale invocate si reglementarile din Codul de procedura civila privind executarea silita, tratamentul diferentiat aplicabil partilor raportului procesual civil decurgand din situatiile diferite in care se afla acestea, una in calitate de creditor, cealalta in calitate de debitor. Se apreciaza, in acelasi timp, ca, potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, asa incat regulile precise ale executarii silite garanteaza drepturile recunoscute ale creditorului.
    Se apreciaza, in consecinta, ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1, art. 449, art. 516 pct. 8, art. 518 - 522 si ale art. 581 alin. 1 din Codul de procedura civila este neintemeiata.
    Avocatul Poporului apreciaza ca reglementarea unor cai procedurale in favoarea creditorului nu reprezinta o incalcare a principiului egalitatii in drepturi, ci o masura de protectie a drepturilor acestuia. De altfel, egalitatea de tratament se justifica doar atunci cand subiectele de drept se gasesc in situatii similare, situatiile diferite impunand solutii legislative diferite.
    Se apreciaza ca prin procedurile instituite de textele de lege criticate nu se aduce ingradire liberului acces la justitie pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime, ci, dimpotriva, se creeaza posibilitatea partilor interesate de a se adresa justitiei, pe calea contestatiei la executare, a cererii de evictiune sau ordonantei presedintiale.
    Prevederile legale criticate sunt considerate a fi in concordanta cu dispozitiile art. 125 si 128 din Constitutie, intrucat legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati corespunzatoare de exercitare a drepturilor procedurale.
    Se mai arata ca nici prevederile art. 41 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie nu sunt incalcate, deoarece obligativitatea depunerii unei cautiuni in cuantumul fixat de instanta constituie o garantie instituita de lege pentru asigurarea posibilitatii debitorului de a se apara prin mijloace judiciare si nu o atingere adusa dreptului de proprietate. Eventualele abuzuri ale instantei de judecata pot fi sanctionate prin exercitarea de catre debitor a cailor de atac prevazute de lege.
    In ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor legale criticate fata de dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie, se apreciaza ca "numai Curtea Constitutionala are posibilitatea de a stabili daca Ordonanta Guvernului nr. 138/2002 a fost adoptata in conditiile prevazute de Constitutie".
    De asemenea, nu se poate retine incalcarea prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, textele legale criticate fiind considerate a fi in deplina concordanta cu principiul fundamental privind dreptul persoanei la un proces echitabil.
    In concluzie, se apreciaza ca dispozitiile art. 403 alin. 1, art. 449, art. 516 pct. 8, art. 518 - 522 si art. 581 alin. 1 din Codul de procedura civila sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 384^1 alin. 2, art. 403 alin. 1, art. 449, art. 516 pct. 8, art. 518 - 522 si art. 581 alin. 1 din Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare. Textele legale criticate au urmatorul continut:
    - Art. 384^1 alin. 2: "In cazul altor titluri executorii decat hotararile judecatoresti, la cererea executorului judecatoresc, instanta de executare va autoriza, prin hotarare, intrarea in locurile mentionate la alin. 1. Instanta se pronunta de urgenta in camera de consiliu, fara citarea partilor, prin hotarare irevocabila si executorie.";
    - Art. 403 alin. 1: "Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune in cuantumul fixat de instanta, in afara de cazul in care legea dispune altfel.";
    - Art. 449: "In cazul vanzarilor facute in conditiile prezentei sectiuni nu este admisibila nici o cerere de desfiintare a vanzarii impotriva tertului adjudecatar care a platit pretul, in afara de cazul in care a existat frauda din partea acestuia.
    Cand adjudecatar a fost creditorul, vanzarea va putea fi desfiintata, daca exista temei de nulitate.";
    - Art. 516: "Dupa plata integrala a pretului sau a avansului prevazut de art. 515, daca imobilul a fost vandut cu plata in rate, executorul, pe baza procesului-verbal de licitatie, va intocmi actul de adjudecare, care va cuprinde urmatoarele mentiuni: [...]
    8. mentiunea ca actul de adjudecare este titlu de proprietate si ca poate fi inscris in cartea funciara, precum si faptul ca, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu impotriva debitorului, daca imobilul se afla in posesiunea acestuia din urma.";
    - Art. 518: "Prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau, dupa caz, un alt drept real care a facut obiectul urmaririi silite se transmite de la debitor la adjudecatar. De la aceasta data adjudecatarul are dreptul la fructe si venituri, datoreaza dobanzile pana la plata integrala a pretului si suporta toate sarcinile imobilului.
    Prin intabulare adjudecatarul dobandeste dreptul de a dispune de imobilul vandut, potrivit regulilor de carte funciara.
    De la data intabularii imobilul ramane liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanta, creditorii putandu-si realiza aceste drepturi numai din pretul obtinut. Daca pretul de adjudecare se plateste in rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.
    Ipotecile si celelalte sarcini reale se vor radia din oficiu, afara de cele pentru care adjudecatarul ar conveni sa fie mentinute; de asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile reale intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci, daca vanzarea s-a facut in conditiile prevazute de art. 509 alin. 4, toate notarile facute cu urmarirea silita, precum si interdictia de instrainare sau de grevare, daca exista.
    Daca imobilul a fost cumparat cu plata pretului in rate, cumparatorul nu il va putea instraina sau greva, fara incuviintarea creditorilor urmaritori, inainte de plata integrala a pretului.";
    - Art. 519: "Locatiunea si celelalte acte juridice privitoare la imobil raman in fiinta sau, dupa caz, inceteaza, potrivit legii.
    Platile facute inainte de scadenta de catre locatar sau alte persoane interesate sunt supuse dispozitiilor art. 498 alin. 3.";
    - Art. 520: "Orice cerere de evictiune, totala sau partiala, privind imobilul adjudecat se va prescrie in termen de 3 ani de la data inscrierii actului de adjudecare in cartea funciara. Aceasta prescriptie curge si impotriva disparutilor, minorilor si persoanelor puse sub interdictie.";
    - Art. 521: "In cazul in care cererea de evictiune este introdusa inainte de imparteala pretului de adjudecare, instanta de executare, la solicitarea adjudecatarului, va putea sa suspende, cu sau fara cautiune, imparteala pretului pana la judecarea definitiva a cererii de evictiune.";
    - Art. 522: "Daca a fost evins total sau partial, adjudecatarul il poate actiona pe debitorul urmarit pentru a fi despagubit.
    In masura in care nu se poate indestula de la debitor, adjudecatarul ii poate actiona pe creditorii care au incasat pretul de adjudecare, in limita sumei incasate de acestia.";
    - Art. 581 alin. 1: "Instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari."
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 44 alin. (1), (2) si (3), art. 53, art. 115 alin. (4), art. 126 si art. 129 din Constitutia Romaniei, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare. Dupa republicare, textele constitutionale invocate au urmatoarea numerotare si continut:
    - Art. 4 alin. (2): "Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.";
    - Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
    (3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.";
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 20 alin. (2): "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 44 alin. (1), (2) si (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.";
    - Art. 53 alin. (1): "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
    - Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora.";
    - Art. 126 alin. (1), (2) si (5): "(1) Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    (2) Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege. [...]
    (5) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare. Prin lege organica pot fi infiintate instante specializate in anumite materii, cu posibilitatea participarii, dupa caz, a unor persoane din afara magistraturii.";
    - Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    Autorii exceptiei considera ca textele de lege criticate incalca si urmatoarele prevederi din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale:
    - Art. 6 paragraful 1: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.";
    - Art. 13: "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."
    In acelasi timp, autorii exceptiei considera ca textele de lege criticate incalca si dispozitiile art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care au urmatorul continut:
    "(1) Orice persoana are dreptul la proprietate atat singura, cat si in asociatie cu altii.
    (2) Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa."
    Se apreciaza ca se incalca si prevederile art. 1 alin. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care are urmatorul cuprins: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international."
    Autorii exceptiei considera ca textele de lege criticate incalca si art. 14 pct. 1 din Pactul international privind drepturile civile si politice, care are urmatorul continut: "Toti oamenii sunt egali in fata tribunalelor si curtilor de justitie. Orice persoana are dreptul ca litigiul in care se afla sa fie examinat in mod echitabil si public de catre un tribunal competent, independent si impartial, stabilit prin lege, care sa decida fie asupra temeiniciei oricarei invinuiri penale indreptate impotriva ei, fie asupra contestatiilor privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil. Sedinta de judecata poate fi declarata secreta in totalitate sau pentru o parte a desfasurarii ei, fie in interesul bunelor moravuri, al ordinii publice sau al securitatii nationale intr-o societate democratica, fie, daca interesele vietii particulare ale partilor in cauza o cer, fie in masura in care tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar, cand datorita circumstantelor speciale ale cauzei publicitatea ar dauna intereselor justitiei; cu toate acestea, pronuntarea oricarei hotarari in materie penala sau civila va fi publica, afara de cazurile cand interesul minorilor cere sa se procedeze altfel sau cand procesul se refera la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
    I. Dispozitiile art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedura civila prevad ca, in vederea executarii unui titlu executoriu care nu este hotarare judecatoreasca, in cazul neindeplinirii de bunavoie a obligatiei de plata, executorul judecatoresc poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul, resedinta sau sediul unei persoane, precum si in orice alte locuri, numai dupa ce instanta de executare va emite o hotarare care sa autorizeze aceasta operatiune. Or, Curtea constata ca necesitatea obtinerii acestei autorizatii din partea instantei judecatoresti constituie o garantie pentru debitorul executat silit, de natura a impiedica exercitarea abuziva a drepturilor ce decurg din titlul executoriu impotriva sa, astfel incat nu poate retine incalcarea vreunei dispozitii constitutionale.
    Pe de alta parte, Curtea considera ca, in temeiul prevederilor art. 27 alin. (2) lit. a) din Constitutie, pentru executarea unei hotarari judecatoresti se poate deroga prin lege de la principiul inviolabilitatii domiciliului sau resedintei, sub acest aspect textul de lege criticat fiind reflexia normei constitutionale.
    II. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila prin raportare la art. 16 si 21 din Constitutie, Curtea retine ca instituirea obligatiei de plata a cautiunii, ca o conditie a suspendarii executarii, are o dubla finalitate, si anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garantie pentru creditor, cat priveste acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a intarzierii executarii silite, prin efectul suspendarii acesteia, si, pe de alta parte, de a preveni si limita eventualele abuzuri in valorificarea unui atare drept de catre debitorii rau-platnici.
    Intrucat plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executarii silite, instituirea acestei obligatii nu poate fi calificata ca o modalitate de a impiedica accesul liber la justitie. De asemenea, in masura in care reglementarea dedusa controlului se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza normei legale, fara nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este intemeiata.
    III. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a art. 449 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca acest text de lege devine aplicabil in cazul urmaririi silite asupra bunurilor mobile ale debitorului, cand executorul judecatoresc procedeaza la valorificarea acestor bunuri sechestrate prin vanzare la licitatie publica, vanzare directa sau prin alte modalitati admise de lege, potrivit art. 431 din acelasi cod. In aceasta situatie, cererea de desfiintare a vanzarii impotriva tertului adjudecatar poate avea ca temei numai frauda din partea acestuia. Or, este de principiu ca ori de cate ori prin intermediul unui act juridic se urmareste un scop ilicit, cum ar fi fraudarea legii, potrivit principiului "fraus omnia corrumpit", operatia devine ilicita, iar actul care ii da expresie este lipsit de eficienta juridica, fiind lovit de nulitate absoluta.
    O situatie speciala este aceea in care calitatea de adjudecatar apartine chiar creditorului. Curtea retine ca textul de lege criticat, art. 449 alin. 2, reglementeaza un mijloc juridic procedural prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice incheiate cu fraudarea drepturilor sale, posibilitatea recunoscuta acestuia fiind insa subsecventa existentei unei conditii de nulitate.
    Asa fiind, Curtea constata ca art. 449 din Codul de procedura civila nu creeaza nici o discriminare intre partile raportului juridic si, prin urmare, nici o limitare a liberului acces la justitie, intrucat nu se poate retine o similitudine intre situatia juridica a debitorilor, a creditorilor sau cea a tertilor adjudecatari de natura sa permita caracterizarea regimului juridic diferentiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu.
    IV. Cu privire la exceptia avand ca obiect neconstitutionalitatea art. 516 pct. 8 si art. 518 - 522, cuprinse in capitolul Codului de procedura civila referitor la urmarirea silita asupra bunurilor imobile, Curtea retine ca dupa finalizarea adjudecarii executorul judecatoresc este obligat sa intocmeasca actul de adjudecare prin care se realizeaza transferul dreptului de proprietate sau a unui alt drept real ce a facut obiectul urmaririi silite asupra imobilului in favoarea adjudecatarului. Asa fiind, acest act constituie titlu de proprietate si titlu executoriu impotriva debitorului, daca imobilul se afla in posesia acestuia din urma.
    Pentru ratiunile deja infatisate, Curtea nu poate retine nesocotirea principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, textele de lege reprezentand exclusiv o garantie a asigurarii echilibrului intre persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
    In ceea ce priveste incalcarea accesului liber la justitie si a dreptului la aparare, Curtea a statuat in mod constant ca reglementarea de catre legiuitor, in limitele competentei ce i-a fost conferita prin Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - constituie o modalitate eficienta de a preveni exercitarea sa abuziva in detrimentul altor titulari de drepturi. Intrucat accesul liber la justitie, ca, de altfel, oricare alt drept fundamental, consacrat ca atare de Constitutie, are caracter legitim numai in masura in care este exercitat cu buna-credinta, in limite rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor in egala masura ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea considera ca stabilirea de catre legiuitor a acestor limite nu aduce nici o ingradire dreptului in sine, ci, dimpotriva, creeaza premisele valorificarii sale in concordanta cu exigentele generale proprii unui stat de drept.
    De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabilirea competentei instantelor si a procedurii de judecata constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind tinut, desigur, ca in procesul de legiferare sa se circumscrie cadrului constitutional. Or, Curtea constata ca reglementarea dedusa controlului satisface exigenta impusa de norma constitutionala, fiind in deplina concordanta cu prevederile art. 21, 24 si 53 din Legea fundamentala.
    Nici critica de neconstitutionalitate a textelor de lege in raport cu art. 44 din Constitutie, referitor la garantarea dreptului de proprietate privata, nu este intemeiata, intrucat prin executarea silita a unei obligatii de plata rezultate dintr-un titlu executoriu emis conform legii se asigura realizarea drepturilor legale ale creditorului. Stabilirea continutului si limitelor dreptului de proprietate - carora li se subsumeaza reglementarile in cauza - implica, in mod necesar, o restrangere a exercitiului sau in considerarea drepturilor si intereselor altor persoane. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv in sine, asemenea reglementari creeaza conditiile indispensabile valorificarii acestuia. In consecinta, art. 516 pct. 8 si art. 518 - 522 din Codul de procedura civila nu numai ca nu contravin prevederilor constitutionale invocate, ci, dimpotriva, le dau expresie intr-o maniera specifica, dar indubitabila.
    V. In ceea ce priveste critica art. 581 alin. 1 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca acesta instituie o procedura speciala, potrivit careia instanta de judecata poate dispune, prin ordonanta presedintiala, luarea unor masuri cu caracter vremelnic, a caror urgenta este justificata de necesitatea evitarii prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Ca atare, Curtea nu poate retine contrarietatea dintre aceste dispozitii si cele ale art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei categorii de persoane, ci oricarei persoane aflate in situatiile mentionate in ipoteza normei.
    Referitor la critica privind incalcarea prevederilor art. 21 din Constitutie, Curtea constata, de asemenea, ca nici aceasta nu poate fi primita, intrucat prin procedura de urgenta instituita de art. 581 din Codul de procedura civila nu numai ca nu se aduce vreo ingradire dreptului persoanei de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, ci, dimpotriva, se creeaza posibilitatea pentru cel vatamat intr-un drept legitim de a se adresa justitiei in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
    Totodata, posibilitatea atacarii cu apel si cu recurs a ordonantei presedintiale sau a contestarii executarii acesteia, posibilitate prevazuta de art. 582 din Codul de procedura civila, constituie un argument in plus in favoarea deplinei respectari a accesului liber la justitie.
    In sfarsit, pentru argumentele aratate in prealabil, Curtea nu poate retine nici criticile referitoare la incalcarea de catre textele de lege din Codul de procedura civila a art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 1 alin. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a art. 14 pct. 1 din Pactul international privind drepturile civile si politice.
    De altfel, asupra constitutionalitatii textelor de lege criticate, Curtea s-a mai pronuntat (Decizia nr. 6/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 12 februarie 2004), ratiunile care au stat la baza adoptarii solutiei anterioare pastrandu-si valabilitatea si in prezent, astfel incat aceasta se impune a fi mentinuta.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 384^1 alin. 2, art. 403 alin. 1, art. 449, art. 516 pct. 8, art. 518 - 522 si ale art. 581 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Vasile si Lucia Salariu in dosarele nr. 1.218/2003 al Tribunalului Iasi si nr. 883/2003 al Judecatoriei Iasi.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 17 februarie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu